Riscurile vietii pe strada - dependenta de droguri ilegale sau legale (tutun si alcool)

Iarna multe persoane fara adapost mor din cauza frigului

Multe dintre persoanele adulte fara adapost sunt surprinse de anotimpul rece, in special cele care au ajuns pe strada doar de putin timp ca urmare a escrocheriilor, divortialitatii, evacuarii din case nationalizate si imposibilitatii de a-si procura o alta locuinta, etc si nu au avut timpul necesar sa-si creeze in jurul lor cercul social ca metoda de supravietuire. Aceste persoane fara adapost nu si-au gasit inca un loc unde sa doarma din cauza ca sunt alungati din scarile de bloc de catre locatari, statiile de metrou sunt inchise, locurile in canale sunt disputate de prea multe persoane ramase in strada de cativa ani deja, etc. In iernile geroase, multi homeless nu rezista.

O alta categorie de persoane fara adapost care au un grad mult mai mare de vulnerabilitate in timpul iernii sunt persoanele care au probleme de sanatate sau persoanele varstnice. Avand un corp slabit, avand probleme de sanatate si un moral scazut din cauza problemelor suferite, in anotimpul ploios sau cel geros multe dintre aceste persoane nu rezista frigului, sufera degeraturi, se imbolnavesc de boli virale (care, fara un tratament adecvat pot duce la moarte) sau bolile de care sufera se agraveaza. Chiar daca sunt luati la spital si li se furnizeaza ingrijiri medicale in caz de urgenta pentru degeraturile suferite sau pentru complicatiile bolilor de care sufera, personalul spitalului nu ii poate interna pe tot parcursul iernii din cauza lipsei locurilor din spital. De asemenea, din cauza hainelor murdare si mirosului urat sunt respinsi atat de personalul spitalului, cat si de colegii de salon. Si, din pacate, poate data viitoare cand vor mai primi o sesizare despre aceste persoane gasite in frig, nu vor mai putea face altceva decat sa constate decesul.

Dependenta de droguri ilegale sau legale (tutun si alcool)

Traiesc in mediul negativ al strazii, practic in lumea drogurilor si a traficului de droguri din cartierele marginase, traiesc in mijlocul unui anturaj format din traficanți, dealeri și consumatori de droguri și aurolac. Ei iau contact direct cu traficantii si astfel sunt impinsi sa incerce pentru a uita macar pentru cateva ore cat de grea este viata in strada. Insa, din pacate, ei fie incep direct cu drog injectabil, fie, in scurt timp de la prizare sau tigara, ajung la injectie ca modalitate de administrare a drogului. Pentru aceasta categorie, consumul de droguri nu este o cauza a ajungerii in strada, ci doar o forma de adaptare la mediul in care traiesc.

Una dintre categoriile de persoane care ajung in strada sunt consumatorii de substante halucinogene (droguri). O persoana consumatoare de droguri, odata devenita dependenta, va incerca sa faca orice pentru a-și procura doza obișnuita, drogul devenind, dupa cum spunea Ruxandra Rascanu in lucrarea Dependența și drog: „rațiunea suprema a vieții ei”. De acum, toata viața ei va fi ghidata de procurarea drogului și astfel va incepe sa recurga la acțiuni neconvenționale precum furtul. Daca la inceput va fura doar din casa bani și alte obiecte cu valoare materiala, mai tarziu poate ajunge chiar sa fure de la persoane straine. Ajungand in etapa avansata a consumului si neavand ce sa mai vanda din casa, el poate ajunge sa isi vanda propria casa pentru o suma destul de modesta.

Si, astfel, va abandona treptat viața sociala și familiala, capacitatea de a munci va scadea, isi va pierde locul de munca, etc. „Consumul de droguri determina marginalizare pe piata muncii, venituri mai putine comparativ cu cheltuielile, reducerea posibilitatii de a plati chiria locuintei si retragerea sprijinului rudelor si prietenilor pentru consumatorii de droguri. In consecinta, cei care abuzeaza de consumul de droguri sunt expusi unui risc extrem de mare de a deveni persoane fara adapost.” Starea de subordonare furnizata de procurarea drogurilor ii impinge pe toxicodependenți spre orice acțiune cu grad mare de risc. Dorinta de a priza sau de a se injecta ii aduce in starea in care doresc sa fie cat mai aproape de distribuitori, ajungand sa plece de acasa si sa stea pe strada.

Asociatia Samusocial a dezvoltat si implementat in luna septembrie 2008 un studiu privind consumul de drog injectabil in cadrul persoanelor adulte fara adapost pe 30 de beneficiari consumatori. „Proiectul a avut drept obiectiv colectarea de informatii referitoare la modalitatile de folosire a drogurilor, sesizarea nevoilor sociale si medicale prin aplicarea unor chestionare. In plus, proiectul si-a propus sa identifice principalii indicatori care definesc populatia de persoane adulte fara adapost (PAFA) – consumatori de drog injectabil (sex, varsta, provenienta, adapostire, acte de identitate, comportament adictiv) pentru a crea noi strategii de combatere a consumului de droguri. Din rezultatele chestionarelor a reiesit faptul ca numarul cel mai mare de PAFA (28 de cazuri) isi injecteaza droguri in fiecare zi. Dintre cei 30 de indivizi chestionati, doar un singur beneficiar se injecteaza o data pe luna si aceasta pentru ca se afla de putin timp in strada si in contact cu grupul de utilizatori.” [2]

In ceea ce priveste frecventa folosirii unei seringi sigilate, „ dintre PAFA folosesc seringi noi, astfel incat schimbul de seringi poate reduce expunerea la imbolnavire. In ceea ce priveste drogul pe care il folosesc, toti cei 30 PAFA consuma heroina. Dintre acestia, 22 de beneficiari consuma si aurolac, iar doar 2 consuma uneori si marijuana.”

Multi dintre consumatori isi doresc sa se lase de droguri. Au urmat tratamente in centrele de dezintoxicare fie pentru ca au dorit sa nu mai cada in capcana lor, fie pentru ca doar si-au dorit un adapost pe perioada tratamentului, insa odata intorsi in mediul de pe strada, au fost impinsi de dificultati sau de catre anturaj sa reia consumul. „Multe persoane au incercat sa urmeze un tratament de detoxifiere, pentru a renunța definitiv la consumul de drog, dar datorita faptului ca traiesc in zone in care drogurile sunt la indemana, reiau consumul.” [4]

Multe dintre persoanele fara adapost nu cad niciodata in capcana drogurilor ilegale. Insa pentru a face fata realitatii strazii, ei ajung sa cada in patima alcoolului si a tigarilor. „Frecventa mare de consum de alcool nu se datoreaza indeosebi faptului ca acesta ofera mai multa satisfactie decat alte droguri, ci pentru ca, fiind legal, este ieftin si deci accesibil.” [5] Ne intrebam de ce ii vedem cersind si apoi ii vedem ca isi cumpara, din banii castigati, alcool sau pachetele cele mai ieftine de tigari. Uneori ii vedem fumand si ii acuzam, insa de multe ori acele tigari sunt oferite de catre trecatori in loc de bani, sunt tigari neterminate, aruncate de trecatorii grabiti, etc. Eu consider ca fumatul in randul persoanelelor fara adapost este doar o modalitate de a uita si un mecanism fals de a trece peste durerea provocata de viata in strada.

De asemenea, „contrar prejudecatilor generale, persoanele fara adapost nu sunt alcoolice, sau nu au ajuns in situatia respectiva din cauza consumului de alcool. Consumul de alcool este in realitate doar o reactie la conditiile mizerabile ale vietii de pe strada, dar care poate scadea sansele persoanei de a iesi din situatia de nevoie. ” [6]

Infectia cu HIV SIDA

„Persoanele care fac parte din grupuri defavorizate pot fi expuse riscului de infectare cu HIV din cauza accesului redus la informatii sau din cauza conditiilor precare de viata (lipsa conditiilor elementare de igiena, frecvente abuzuri fizice sau emotionale). Problemele curente ii determina pe membrii grupului sa nu considere sanatatea ca pe o prioritate. ” [7]

Desi „incidenta infectiei cu HIV in randul uneia dintre cele mai defavorizate categorii de persoane vulnerabile – persoanele fara adapost – nu este cunoscuta si nu exista nici un studiu sau serviciu medical care sa se ocupe de problemele HIV in randul populatiei fara adapost din Romania,” [8] un risc pe care si-l asuma persoanele adulte fara adapost este infectarea cu HIV/SIDA, ca urmare a petrecerii zilelor si noptilor in locuri neigienice si deschise riscurilor de orice fel. Cum, pentru a-si procura hrana, ei cauta prin gunoaie, exista un risc foarte mare sa se intepe cu seringi folosite de consumatori de droguri injectabile, aruncate de catre acestia. De asemenea, un elemenent de a atrage mila publicului este lipsa incaltamintei sau existenta uneia foarte rupta, in special in anotimpurile reci. Umbland desculti sau cu o incaltaminte neadecvata vremii, ei se pot intepa in seringile aruncate de consumatori de droguri injectabile inconstienti in momentul in care se afla sub efectul drogului injectat.

O categorie dintre persoanele fara adapost cu un risc mult mai mare de infectare HIV/SIDA sunt consumatori de droguri injectabile. Riscul infectarii este dat de faptul ca, din cauza lipsei unei sume de bani cu care poate sa-si procure seringi sterile, ei accepta sa se injecteze cu seringi luate de la altii sau chiar gasite. De asemenea, exista cazuri in care, din banii obtinuti din cersetoria stradala zilnica, pe care o mare majoritate dintre ei o practica, doar o parte dintre persoanele fara adapost reusesc sa-si achizitioneze cantitatea de drog injectabil (heroina) si seringile sterile cu care si-o injecteaza. De aceea, dupa ce se injecteaza, ei dau contra-cost seringile utilizate si celor din grupul lor.

„Datorita faptului ca prostitutia si abuzul de drog au crescut incidenta HIV si SIDA, seropozitivitatea este din ce in ce mai prezenta in randul acestui subgrup populational.” [9] Pentru a preveni cresterea numarului de persoane infectate cu HIV si in randul persoanelor fara adapost, Asociatia Romana Anti-SIDA (ARAS) si Asociatia Samusocial intreprind saptamanal activitati de teren in mediul acestora. ARAS desfasoara activitati de reducere a riscului de infectare cu HIV/SIDA in randul consumatorilor de droguri injectabile prin: informare, programul de schimb de seringi in drop-in centres (50 seringi+numarul de seringi date la schimb) si pe teren (outreach), dar si teste HIV si consiliere pre- si post-test.

Programul de schimb de seringi este bazat pe confidentialitate si, de aceea, pentru inregistrarea in baza de date a clientilor care primesc seringi este folosit un cod. Acest cod este format din primele 3 litere ale numelui mamei beneficierului, anul nasterii beneficierului, primele 3 litere din numele acestuia, luna nasterii si sexul acestuia. In cadrul activitatilor de teren (outreach) „folosesc o masina, de cele mai multe ori pe un traseu si un orar fix pentru cateva locatii. Lucratorii pot merge pe anumite strazi sau in puncte precise (apartamente folosite pentru consum), distribuind ace si seringi sterile si colectand echipamentele folosite.” [10] Numarul maxim de seringi furnizate pe teren sunt 100 + numarul seringilor aduse la schimb. Tot in cadrul actiunii de teren sunt furnizate tuturor persoanelor fara adapost prezervative si pachete sociale de la Guvern (sapun, sampon, pasta de dinti, detergent, absorbante doar pentru femei).

„Efectuarea unui test HIV, ca urmare a unei campanii de informare sau a unui program de informare pe strada – (outreach) poate reprezenta un prim contact al membrilor grupurilor defavorizate cu sistemul sanitar sau cu cel de protectie sociala, motiv pentru care este esentiala atitudinea necritica, de acceptare, care sa incurajeze accesarea, in viitor, a unor servicii asemanatoare. Informatiile despre infectia cu HIV ar putea fi pregatite intr-un limbaj accesibil (desene, materiale video) si pentru persoanele cu un nivel minim de scolarizare, astfel incat consilierea pre- si post-test sa se poata centra pe evaluarea si reducerea riscurilor de infectare cu HIV.” [11]

Asociatia Samusocial a desfasurat „Proiectul de preventie HIV/boli cu transmitere sexuala in randul persoanelor adulte fara adapost” in perioada sfarsitul anului 2008 – septembrie 2009. „Prin echipele mobile, ofera servicii specifice de prevenire HIV/boli cu transmitere sexuala, pentru consumatorii de drog injectabil, din categoria persoanelor fara adapost. Pachetul minimal de servicii include, pe langa distribuirea de materiale de preventie (seringi, prezervative) si sesiuni informative legate de HIV/SIDA (mod de transmitere, masuri de prevenire, tratament si ingrijire, etc).” Pe langa aceste servicii, Samusocial distribuie persoanelor fara adapost saci de dormit, supe calde, ceaiuri, pachete cu alimente.

Lucrare: Religia in Statele Unite ale Americii Referat: Tipuri si forme de manifestare ale violentei in scoala - violenta intre elevi - violenta profesorilor

Violenta stradala

„Persoanele fara adapost vietuiesc in grupuri care le asigura reteaua de sociabilitate si protectie. Marimea obisnuita a unui asemenea grup nu depaseste 10 persoane.” Din cauza discriminarii de care au parte din partea oamenilor, ei isi cauta un adapost in canale sau adaposturi improvizate din cartiere si comunitati marcate de violenta, criminalitate si vicii de orice fel (alcool, tutun sau chiar droguri). Astfel de cartiere sunt cele marginase, rau famate, unde pericolul este foarte mare. Deoarece din partea acestor comunitati uneori au parte de un tratament mai uman, ei incearca sa se integreze in aceste grupuri sau chiar subculturi marginale. De asemenea, consider ca aceasta este tot o metoda de supravietuire si adaptare la „realitatea strazii”, pentru a evita disputele dintre ei si astfel de persoane conflictuale sau chiar sa previna violenta acestora.

In filmul „Street Children Underground – 2001”, am observat cum copiii strazii sunt obligati sa cerseasca pentru „proprietarii” locurilor in care stau peste noapte si sunt batuti crunt daca nu aduc sumele de bani minime pe care acestia le impun. Consider ca de acelasi tratament au parte multi dintre oamenii strazii. Exista tineri ai strazii care, din cauza mobilitatii mult mai mari, se pot plimba prin diferite cartiere ale oraselor pentru gasirea unor spatii dezafectate unde sa se adaposteasca in fiecare noapte si, in functie de spatiul pe care il ofera acel loc, ei pot sa ofere „gazduire contra-cost” altor persoane fara adapost.

Astfel de persoane pot sa dezvolte un comportament de superioritate fata de altii si anumite pretentii, de cele mai multe ori financiare, in schimbul spatiului mic furnizat. Ei pot sa recurga la comportamente violente pentru supunerea persoanelor adulte fara adapost (multe dintre ele batrane si bolnave) si le obliga pe acestea sa se foloseasca de batranetea lor, boala sau un eventual handicap pentru a atrage mila publicului si a le aduce sume cat mai mari de bani.

Unii dintre oamenii strazii adopta „strategii de supravietuire solitare, una dintre motivatii fiind, probabil, si evitarea obligatiilor care deriva din apartenenta la un grup.” [14]

De multe ori, persoanele adulte fara adapost devin victime ale oamenilor care ar trebui sa ii ajute. Ei sunt batjocoriti si batuti fara sa poata protesta. Cunosc un caz de acest gen de violenta asupra unei persoane fara adapost. Ziarul Romania Libera a expus cazul lui Covei Iustin, care, profitand de faptul ca provine dintr-o familie „sus pusa” din Craiova (tatal-magistrat, bunicul-procuror), a considerat in vara anului 2005 ca poate face ce doreste. Impreuna cu cativa prieteni, „si-au batut joc de sufletul unui amarat de boschetar batran si lipsit de aparare. Ei erau multi si tari, iar batranul singur si sleit de viata dusa prin canale.” De asemenea, Ziarul Gardianul expune acest caz: „Asadar, el inchide un batran intr-o toaleta ecologica, apoi o rastoarna, ajutat de cativa prieteni; este retinut, dar eliberat dupa 24 de ore. ”

Problemele psihice ale PAFA

„Persoanele fara adapost sunt expuse unui risc ridicat la majoritatea bolilor. De regula, boala mentala este cea mai intalnita si, in particular, schizofrenia.” Conform tipologiei persoanelor fara adapost expuse de Buzducea, D. in lucrarile sale „Cetati si Ruine - introducere in studiul problemelor sociale” si „Geopolitica saraciei - politici sociale in sfera grupurilor umane aflate in risc de excludere sociala”, una dintre categoriile care ajung in strada sunt „persoane cu boala mentala cronica, care includ de regula persoane dezinstitutionalizate sau cele care fac parte dintr-un sistem de sanatate mentala ambulatoriu. ”

Consider ca exista mai multe cauze ale existentei persoanelor fara adapost cu probleme psihice. Multe dintre persoanele varstnice au fost escrocate de persoane straine care si-au luat angajamentul ca le vor ingriji pana cand mor in schimbul punerii actelor de proprietate pe numele lor. Insa odata vazuti proprietari, ei fie ii interneaza pe acestia la un azil de batrani, fie pur si simplu ii alunga fara mila pe strada, de multe ori intr-un anotimp rece. Exista foarte multe cazuri de escrocare chiar din partea familiei, de cele mai multe ori luandu-si acelasi angajament de ingrijire pana la moartea persoanei in varsta. Din aceste motive, multe dintre aceste persoane isi pierd mintile si incep sa traiasca „in lumea lor”. De asemenea, consider ca exista multe cazuri de persoane cu probleme psihice care au ajuns pe strada din cauza ca au plecat de acasa, nu au mai stiut sa se intoarca si nu au mai fost gasite de familie.

Si serviciile de sanatate intampina dificultati in ceea ce priveste asistarea persoanelor fara adapost cu probleme psihice. „Persoanele adulte fara adapost si bolnave cronic si care parasesc spitalul, iesind in strada, pierd posibilitatea de a ramane in continuare in grija serviciilor medicale. Lipsa unei adrese stabile a persoanelor fara adapost si bolnave cronic creeaza dificultati serviciilor de sanatate in includerea acestora in programele de reabilitare si tratament. Cronicii fara adapost au mult mai multe probleme medicale si psihiatrice (schizofrenie, depresie, psihoze, tulburari de adaptare si de comportament, tulburari de personalitate). ” dupa cum afirma Buzducea D. in lucrarea Cetati si Ruine - introducere in studiul problemelor sociale „nevoile de ingrijire medicala reclama o locuinta stabila.”

Samusocial din Romania (Serviciul de Ajutor Mobil de Urgenta Sociala) a realizat, in perioada decembrie 2008 - noiembrie 2009, un studiu privind indicatorii de sanatate mintala in randul populatiei adulte fara adapost din Bucuresti pe 100 de persoane aflate in tratament psihiatric, intalnite de echipa mobila a organizatiei. Strazile Bucurestiului sunt patrulate de trei ori pe saptamana de specialistii organizatiei Samusocial, in cautarea oamenilor rupti de lumea asta. Un psiholog, un asistent social si un sofer au patrulat ieri pe strazile capitalei in cautarea oamenilor fara adapost si cu probleme psihice. Echipa mobila psihiatrica a organizatiei Samusocial are in grija peste 500 de persoane cu probleme psihice. Numai 150 se afla sub tratament, restul refuzand medicamentatia.

I.      Directii de actiune pentru PAFA

Odata ajunsa in strada, persoana se confrunta cu lipsa de informatii privind sistemul de servicii la care ar putea sa solicite ajutor si stare de insecuritate. „Raspunsul la acesta problema (PAFA) trebuie sa fie complet, pe termen lung si coordonat de mai multe sisteme sociale. Este necesara recunoasterea faptului ca solutiile pe termen scurt nu rezolva problema. Nevoia de adapost si de hrana devine o necesitate stringenta si solicita raspuns imediat, dar nu rezolva problema. Preventia este directia de recomandat la nivel de politica nationala. ”

„Serviciile specifice de care au nevoie PAFA sunt putine si subdezvoltate atat in sectorul public, cat si in cel ONG. Sunt extrem de limitate, ne-existand adaposturi cu locuri suficiente si nici servicii sociale specializate si cuprinzatoare. Drept urmare a rezidentei lor in alt loc decat cel in care au domiciliul stabil sau a lipsei actelor de identitate, eligibilitatea lor pentru serviciile si prestatiile sociale curente este puternic periclitata. Este necesara: crearea unei retele nationale de adaposturi pentru PAFA si dezvoltarea serviciilor adresate acestora; finantarea mai generoasa din fonduri publice a constructiei de noi locuinte destinate grupurilor vulnerabile; stimularea constructorilor privati pentru a construi si locuinte sociale prin acordarea unor facilitati fiscale (reducerea de impozite, etc). ”

Asadar, in ceea ce priveste grupul PAFA, „tintele si posibilele actiuni sunt: constituirea unei retele de locuinte de urgenta temporare/de tranzit, cu noduri in fiecare judet, care sa rezolve punctual si promt, insa pe o perioada scurta de timp, problemele urgente ale celor fara adapost. Este necesara constituirea unei retele de adaposturi prin dezvoltarea unui program de construire si/sau cumparare a unor locuinte si/sau transformarea unor spatii in locuinte de urgenta temporare/de tranzit, prin implicarea autoritatilor judetene sau locale. Alte solutii posibile, complementare, ar fi reabilitarea caminelor de nefamilisti, construirea unor adaposturi si cu sprijinul bisericii si realizarea unor adaposturi de noapte (shelters), echipate cu paturi in dormitoare comune, dusuri, caldura, etc.

II.   BIBLIOGRAFIE

Asociația Romana Anti-SIDA – ARAS, Consilierea pre- și post-test HIV, Speed Promotion, București, 2006

Buzducea, Doru, Cetati si Ruine - introducere in studiul problemelor sociale, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1999

Buzducea, Doru, Geopolitica saraciei - politici sociale in sfera grupurilor umane aflate in risc de excludere sociala, Editura Astrobios, Bucuresti, 1999

Chipea, Floarea; Stefanescu, Florica (coord.), Combatarea saraciei si promovarea incluziunii sociale. Studiu de caz Judetul Bihor, Ed. Universitatii din Oradea, Oradea, 2004

Codul Penal, art. 326 privind definitia cersetoriei

Dan, Adrian Nicolae, Politici de locuire: Romania incotro? O analiza comparativa a Romaniei in contextul ECE si UE, Ed. Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2006

Muntean, Ana; Sagebiel, Juliane (cood.), Practici in asistenta sociala. Romania si Germania, Ed. Polirom, Iasi, 2007

Pop, Luana (coord.), Dictionarul de politici sociale, Ed. Expert, Bucuresti, 2002

Preda, Marian (coord), Riscuri si inechitati sociale in Romania, Ed. Polirom, Iasi, 2009

Rascanu, Ruxandra, Dependența și drog: Aspecte teoretice și clinic ameliorative, Ed. Universitații din București, Bucuresti, 2008

UNICEF – Salvati copiii, Studiu national privind situatia copiilor fara adapost, Bucuresti, 1999

UNICEF – Reprezentanța in Romania, ARAS – Asociația Romana Anti-SIDA/ Rețeaua Naționala de Reducere a Riscurilor Asociate Consumului de Droguri (RHRN), Managementul programelor de schimb de seringi, București, noiembrie 2005

*** https://www.gardianul.ro/2006/07/08/eveniment- c2/iustin_covei_fiul_judecatorului_craiovean_ooops_i_did_it_again_-s81379.html

*** https://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2005.1-2.a06.pdf

*** https://www.romanialibera.ro/ultima-ora/a4178-mai-tare-decat-legea.html

*** www.samusocial.ro

*** https://sas.mmssf.ro/compendiumLegislativ.php?id=269

*** https://www.paginamedicala.ro/stiri-medicale/ShowNews/Oamenii-strazii_-                                  predispusi-la-boli-psihice_5126/