Influenta violentei in familie asupra dezvoltarii copiilor

Influenta violentei in familie asupra dezvoltarii copiilor

Copilul reprezinta realizarea cea mai de pret a oricarei familiei fiind, in acelasi timp, fiinta umana cea mai expusa la situatiile de risc: neglijare, izolare, imposibilitatea asigurarii conditiilor optime de dezvoltare, evolutie unilaterala a personalitatii, abandon si alte asemenea riscuri uriase

Copiii nu uita. Experientele dureroase nu se pot „sterge cu buretele“ ca si cum nu s-ar fi intamplat. Ele persista si pot afecta intreaga lor dezvoltare actuala, dar si in viitor ca adult.

Cercetarile in domeniul traumei subliniaza consecintele imediate si pe teren lung ale trairii unor experiente traumatizante. Mecanismele de aparare psihica nu pot compensa si nici sterge consecintele unui eveniment traumatic sau ale unei traume.

Aplicarea unei „corectii educative“ sub forma bataii provoaca nu doar durere fizica, ci si durere psihica, umilinta, neputinta. Copilul care a cunoscut violenta prin lovituri, neglijare, pedepse, abandon, stocheaza aceste experiente traumatice in memoria vietii lui personale

1. Consecinte fizice ale violentei asupra copiilor

Victimele violentei pot sa fie grav ranite, sa apara vanatai, sangerari sau chiar moartea. In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat sau abuzat, poate fi expus la accidente in casa si in afara casei; poate avea o dezvoltare fizica mai lenta.

Sanatatea fizica joaca un rol important in dezvoltarea unui copil. Copiii care sunt crescuti in circumstante stresante sunt mai bolnaviciosi decat alti copii. Acest lucru este valabil atat pentru infectii, cat si pentru alergii.

Copiii proveniti din familii in care au avut loc abuzuri de alcool prezinta intr-o mult mai mare masura simptome psihosomatice, cum ar fi dureri de cap, dureri de burta, probleme de somn si de hranire. Un lucru similar se observa la copiii care au fost expusi abuzului sexual

Copiii care au fost expusi diferitelor tipuri de abuz si neglijare prezinta adesea diferite grade de retard in dezvoltarea neurologica, cognitiva, cat si in dezvoltarea psihomotorie. Aceste retarduri de dezvoltare pot fi serioase si ele pot fi observate inca din primele luni de viata.

Neglijarea la care sunt supusi unii copii pe plan alimentar, igienic si medical duce la o fragilizare pe plan imunitar, la infectii ale pielii, carii dentare, diverse boli recurente etc. Copiii maltratati sunt mai frecvent spitalizati din cauza relelor tratamente la care sunt supusi

Pe planul dezvoltarii fizice, se observa retard de crestere legat de neglijare si, mai ales, impactul vatamarilor in cazul copiilor maltratati fizic.

Dezvoltarea limbajului depinde de interactiunea permanenta ce se stabileste intre copil si adultii care-l inconjoara. Daca acestia, prin lipsa de educatie, de timp (acordat copilului) sau din alte motive, restrang stimularea verbala si schimburile vorbite cu copilul, acesta va fi lipsit de elemente fonice si afective ce-i permit sa-si construiasca si sa-si imbogateasca limbajul. Astfel de situatii se observa in unele familii dezorganizate sau cu certuri intrafamiliale

Deci, o alta consecinta a violentei in familie este intarzierea dezvoltarii limbajului si dificultati de limbaj.

2. Consecinte emotionale ale violentei asupra copiilor

In atmosfera de violenta, copilul poate prezenta probleme emotionale si mintale: anxietate, culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, frica de raniri si de moarte, neincredere in sine, depresie. De asemenea, el poate prezenta probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalti, insomnii, enurezis, fuga de acasa, mutilare, consum de droguri si alcool, comportament defensiv, minciuna

Cercetarile arata ca trauma copiilor care cresc intr-o atmosfera de violenta, chiar daca nu ei sunt victimele directe, este mai intensa, cu consecinte mai profunde si mai de durata decat in cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor si neglijarii din partea parintilor.

Intr-o familie bantuita de violenta, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de baza (nevoia de siguranta, de viata ordonata, de dragoste) sunt profund neglijate.

Functiile parentale nu mai pot fi indeplinite. O mama victima a violentei sotului este mai putin capabila sa asigure ingrijirile de baza necesare copilului (hrana, casa, igiena, haine, sanatate fizica) sau sa-l protejeze pe acesta de raniri, accidente, pericole fizice sau sociale.

In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor; de fapt, ramane intr-o singuratate umpluta doar de tipetele celor din jur

Expunerea la evenimente traumatizante presupune trairea unor stari afective de tipul „frica intensa, sentimentele de neajutorare, pierderea controlului si amenintarea cu anihilarea“, cu repercusiuni grave asupra personalitatii individului. Trairea acestor stari afective provoaca tulburari psihologice, astfel incat individul dezvolta reactii dezadaptative la stimuli obisnuiti, neutri care, in conditii de repetare, se transforma in simptoame posttraumatice

Sindromul de stres posttraumatic afecteaza individul in toate mediile sale de exprimare: activitate profesionala, comunicare si relationare sociala, viata de familie.

Trairea unor evenimente traumatizante singular sau repetate provoaca tulburari ale proceselor neuro-biologice, aparitia unor reactii conditionate de stimuli si situatii care amintesc de evenimentul traumatic, perturbarea schemelor cognitive si a capacitatii de adaptare a persoanei.

Avand in vedere faptul ca o astfel de experienta negativa invadeaza identitatea si demnitatea individului, el poate dezvolta sentimente de vinovatie si frica, alterarea stimei de sine, culpabilizare si expectante reduse privind viitorul.

Persoanele afectate devin rigide si inadaptabile, incapabile de a functiona pe plan personal, interpersonal, social si profesional. Adeseori, astfel de persoane au probleme de reglare a afectelor, dificultati de autocontrol al agresivitatii, furiei, comportamente impulsive si autodistructive.

Foarte important de mentionat este faptul ca apar modificari ale relationarii cu ceilalti, in sensul ca sunt incapabili de a acorda incredere si de a mentine relatii cu alte persoane. Tendinta de a fi re-victimizat si de a victimiza pe altii este adesea mentionata, iar sentimentul neajutorarii si pierderea credintelor si convingerilor avute pana la un moment dat sunt alte consecinte grave

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

O importanta cale de dezvoltare a imaginii de sine a copilului o reprezinta perceptia  lui despre parinti. Copilul care se simte iubit si acceptat are o baza buna pentru a-si construi o buna imagine si stima de sine. Parintii abuzanti ii comunica de timpuriu copilului faptul ca nu este destul de bun, ca nu este dorit si ca el este responsabil pentru tot ce se intampla rau in familie. El traieste cu ideea ca este bun si valorizat doar atunci cand indeplineste asteptarile parintilor. Simte ca nimeni nu se ocupa de el. El va dezvolta de-a lungul timpului o imagine de sine distorsionata si negativa si o scazuta stima de sine . Acest copil are o lume interioara umpluta de sentimente si ganduri negative despre sine si despre lume.

Exprimarea emotiilor este, de asemenea, influentata de existenta maltratarii. Copiii maltratati exprima mai putine afecte pozitive decat ceilalti copii. Copiii neglijati manifesta, in general, putina afectiune, in timp ce copiii abuzati fizic exprima multe afecte negative

Consecintele actelor intentionate de violenta orientate impotriva unui copil nu se restrang, asadar, numai la nivelul psihic, transformandu-se in leziuni greu de vindecat, care pot afecta chiar structura creierului infantil

3. Consecinte sociale ale violentei asupra copilului

Atmosfera familiala in care traiesc copiii le influenteaza hotarator evolutia. Astfel, un climat familial lipsit de securitate emotionala va genera copilului o perceptie asemanatoare asupra realitatii sociale. Aceasta va aparea drept instabila, periculoasa, greu de controlat, ceea ce-l va determina pe subiect sa manifeste retinere si sa aiba dificultati de relationare, sa se simta incapabil sa faca fata unui mediu pe care il percepe ca fiind ostil

Atat scoala, cat si familia pot creste sau diminua increderea in sine a copiilor, creativitatea si dezvoltarea aptitudinilor, talentul sau pasiunile acestora. Personalitatea viitorului adult este determinata, in mare masura, de modul in care parintii inteleg sa-l educe si sa-l formeze.

Copiii invata neincetat de la parinti. Invata nu din vorbele cu care acestia incearca sa-i educe, ci din comportamentul, sentimentele, atitudinea lor din viata de fiecare zi. Toate acestea reprezinta pentru copii un model ce le va guverna intreaga existenta viitoare

Poemul „Copiii invata ceea ce traiesc“, prin fiecare vers al sau, enunta un adevar simplu si de bun-simt despre consecintele, benefice sau nefaste, ale modelului familial in care se formeaza copiii:

„Daca traiesc in ostilitate,

Copiii invata sa fie agresivi.

Daca traiesc in teama,

Copiii invata sa fie anxiosi.

Daca traiesc inconjurati de mila,

Copiii invata autocompatimirea.

Daca traiesc inconjurati de ridicol,

Copiii invata sa fie timizi.

Daca traiesc in gelozie,

Copiii invata sa simta invidia.

Daca traiesc in rusine,

Copiii invata sa se simta vinovati.

Daca traiesc in incurajare,

Copiii invata sa fie increzatori.

Daca traiesc in toleranta,

Copiii invata rabdarea.

Daca traiesc in lauda,

Copiii invata pretuirea.

Daca traiesc in acceptare,

Copiii invata sa iubeasca.

Daca traiesc in aprobare,

Copiii invata sa se placa pe sine.

Daca traiesc inconjurati de recunoastere,

Copiii invata ca este bine sa ai un tel.

Daca traiesc impartind cu ceilalti,

Copiii invata generozitatea.

Daca traiesc in onestitate,

Copiii invata respectul pentru adevar.

Daca traiesc in corectitudine,

Copiii invata sa fie drepti.

Daca traiesc in bunavointa si consideratie,

Copiii invata respectul.

Daca traiesc in siguranta,

Copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti.

Daca traiesc in prietenie,

Copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume“

Copiii sunt ca buretii. Absorb tot ce fac parintii, tot ce spun. Invata in fiecare clipa de la ei, indiferent daca parintii sunt sau nu constienti de asta. Dar, uneori ii invata sa vada mai curand ce este rau in lume decat ce este bun.

In atmosfera unui camin plin de violenta, nici mama si nici tatal nu mai pot sa se preocupe de stimularea copilului pe planul cunoasterii si al experientelor sociale. Ei isi pierd in ochii copilului autoritatea de care ar trebui sa se bucure ca parinti. In locul autoritatii parintesti se instaleaza teroarea, care nu educa, nu formeaza si care poate frana dezvoltarea mentala si afectiva a copilului.

Copilul va invata o singura regula: sa se fereasca cu orice pret de agresiuni. De asemenea, va invata ca cel mai tare din punct de vedere fizic invinge, iar cel mai slab trebuie sa se supuna. Copilul va intelege ca relatiile sociale se bazeaza pe raporturi de forta, de supunere a celui mai slab de catre cel mai tare, iar mintea lui va fi tot mai mult preocupata de cautarea si gasirea tertipurilor pentru a scapa din situatie. Copilul nu va avea ocazia sa cunoasca si sa deprinda abilitatile si atitudinile necesare intr-o viata sociala normala: abilitatile de comunicare, toleranta, afectiunea, negocierea si compromisul. Propriile relatii cu ceilalti, cu familia, cu colegii, le va baza pe strategii care au ca scop dominarea agresiva sau fuga de situatie.

Odata invatat in copilarie, acest model de relationare capata pentru copil forta unui tipar care se aplica tuturor relatiilor sociale in care va intra ca adult. Se constata ca in 74% din cazuri are loc aceasta repetare de la o generatie la alta a modelului de comportament violent in familie

Expunerea copiilor la acte de violenta – psihica, emotionala, fizica, sexuala – poate fi devastatoare pe termen lung. Mai mult, copiii repeta, ca viitori adulti, paternurile de comportament invatate, perpetuand astfel, la nesfarsit, ciclul abuzurilor

Copiii expusi la violenta conjugala prezinta dificultati de invatare care duc, de asemenea, la probleme scolare. Aceste dificultati sunt legate de ciclul de violenta la care sunt martori (tensiune, agresiune, remisiune, reconciliere) si de climatul de teroare in care traiesc.

Copiii neglijati sunt descrisi de profesori ca fiind neatenti, incapabili sa inteleaga ce au de facut, fara initiativa, anxiosi si dependenti

Din cauza agresiunii in familie, multi copii isi parasesc parintii, refugiindu-se pe strada, unde se grupeaza in bande. In acest fel, parintii, fara sa isi dea seama, fac din copiii lor niste copii ai strazii. Influentati de greutatile vietii si de strazile care i-au invatat numai ceea ce este rau, in mintea lor a aparut dorinta de a le arata si celor din jur viata dura la care au fost expusi. Asa se nasc din nou conflicte pe strada si, cu siguranta, vor exista si in viitoarele lor familii