Abandon scolar, polarizare educationala - copii rromi

Pe ansamblu, cuprinderea in invatamant a crescut constant. Cuprinderea in invatamantul secundar, participarea scolara a copiilor de 15-18 ani inregistreaza valori relativ scazute, conturandu-se o usoara tendinta ascendenta in ultimii ani. Rata de participare a copiilor de varsta prescolara ramane inca destul de scazuta, dar inregistreaza o tendinta constant ascendenta. Daca in grupa mica si mijlocie participarea scolara este mai scazuta, ea creste la peste 90% in grupa pregatitoare pentru scoala. Cuprinderea intr-o forma superioara de educatie a cunoscut o adevarata explozie, crescand pana in anul 2003 de patru ori fata de 1990.

Dinamica cuprinderii scolare, pe niveluri de invatamant

Sursa: INS

Gradul de cuprindere in invatamant al populatiei de varsta scolara, pe grupe de varsta

Sursa: INS, Anuarul Statistic al Romaniei, 2003

Asa cum indica si statisticile prezentate, reforma sistemului de invatamant a avut in ultimii ani rezultate remarcabile. In mod special trebuie mentionate o serie de programe:

Introducerea unei gustari gratuite pentru invatamantul prescolar si primar (programul „Cornul si laptele”);

Rechizite gratuite in invatamantul obligatoriu pentru familiile sarace;

Reabilitarea scolilor, dotarea lor cu echipamente moderne, informatizare.

Transportul scolar gratuit pentru elevi in zonele izolate

Burse sociale.

Statisticile prezentate descriu o imagine incurajatoare: putini copii de varsta scolara nu sunt cuprinsi in sistemul educational, un numar scazut de elevi parasesc scoala la diferite nivele de educatie. Acestea inregistreaza insa numai cazurile de abandon scolar oficial / declarat. Participarea scolara efectiva, frecventarea orelor de curs, performantele scolare sunt aspecte nu pot fi surprinse prin acesti indicatori.

In privinta participarii si succesului scolar se constata fenomene ingrijoratoare:

frecventara deficitara a scolii care duce in final abandon /esec scolar

abandon in ciclul de invatamant obligatoriu (primar si gimnazial), sansele de evolutie social-profesionala fiind sever limitate

neinscrierea (sau abandonul) in invatamantul secundar finalizata cu lipsa de pregatire / calificare profesionala

polarizare educationala intre cei care urmeaza doar invatamantul obligatoriu si cei care urmeaza ciclul superior

Categoriile cu riscul cel mai ridicat in aceasta privinta sunt: copiii din familii sarace, dezorganizate, dezagregate social, copiii romi, copiii cu dizabilitati, copiii seropozitivi si copiii strazii (ultimele trei categorii vor fi tratate in subcapitole viitoare). Situatia devine alarmanta in conditiile in care cresterea riscului de neparticipare scolara sau de limitare a educatiei la un nivel scazut la aceste categorii de copii se produce pe fondul unei cresteri a participarii scolare si a nivelului de educatie atins pe ansamblul populatiei de copii si tineri.

Copii din familii sarace. Problemele de natura socio-economica ale familiilor conduc adeseori la imposibilitatea asigurarii hranei zilnice, a imbracamintei si incaltamintei adecvate, a cartilor si rechizitelor necesare sau a transportului. Copiii frecventeaza scoala cu discontinuitate, atunci cand permit resursele materiale ale familiei, sau pur si simplu o abandoneaza. Majoritatea copiilor din familii sarace nu au conditiile necesare studiului, conditiile de locuire sunt precare, nu beneficiaza de sprijinul parintilor in pregatirea scolara avand in consecinta un randament scolar scazut. Ajutorul social, alocatiile pentru familie si copii sau celelalte beneficii sociale pe care le primesc aceste familii nu acopera decat o parte a nevoilor de consum, fiind dependente de prestarea unor activitati ocazionale pentru completarea veniturilor, sprijinul in pregatirea scolara avand de suferit din aceasta cauza.

Mediul rural reprezinta un caz special. Parintii isi trimit copiii la scoala in functie de resursele pe care le acumuleaza din agricultura sau din alte munci necalificate. Pentru familiile sarace din rural, munca cu ziua este principalul mijloc de supravietuire, adesea copiii insotind parintii in aceste activitati in defavoarea scolii. Pe de alta parte, in lunile de iarna, in conditiile lipsei sursei de subzistenta (agricultura), scolile se confrunta cu un absenteism crescut datorat lipsei hranei sau imbracamintei necesare.

Conform datelor furnizate de CASPIS, copiii care traiesc in gospodarii sarace au o probabilitate de peste doua ori mai mare de a abandona scoala comparativ cu copii care traiesc in gospodarii care nu sunt sarace, aceasta crescand pana la peste trei ori in cazul celor care traiesc in gospodarii sarace sever. In 2003 ponderea celor care au parasit timpuriu scoala este de 23,2% fata de valoarea de 18,1% pentru UE-15 si 16,0% in cazul UE-25.

Parasirea prematura* a scolii - total

Sursa: Eurostat; (:) lipsa date; (p) date provizorii; (b) intrerupere in seria de date; (e) estimari

*Ponderea persoanelor intre 18 si 24 de ani care au absolvit cel mult gimnaziul si in prezent nu urmeaza nici o forma de scolarizare in total persoane 18-24 ani

Copiii romi se confrunta cu o situatie speciala: 17,3% din copiii romi, cu varsta cuprinsa intre 7 si 16 ani, nu au fost niciodata la scoala, 11,6% au iesit din sistem inainte de finalizarea invatamantului obligatoriu (ICCV, 1998). Participarea in invatamantul prescolar este de patru ori mai scazuta pentru romi decat pentru populatia globala. De asemenea la nivelul elementar si cel secundar participarea elevilor romi este cu 25%, respectiv 30% mai mica decat pentru populatia globala (ICCV, 1998). Putem afirma totusi ca participarea la educatie a copiilor romi s-a imbunatatit, diminuandu-se semnificativ si ponderea copiilor care nu s-au inscris niciodata la scoala.

Pe langa participarea scolara scazuta, se inregistreaza o importanta polarizare a calitatii educatiei oferite. Scolile in care invata copiii romi, copii saraci in general au adesea profesori necalificati sau fara experienta si conditii de invatare mult inferioare. In scolile in care sunt preponderent elevi romi, rata repetentiei atinge valoarea de 11,3% (Jigau M, M. Surdu coord., 2002), fiind aproape de trei ori mai ridicata decat in cazul intregului sistem de invatamant.

Studiile de caz desfasurate in cadrul cercetarii de teren au pus in evidenta ca standardul de viata scazut al familiei reprezinta un factor hotarator al abandonului scolar. Cel mai adesea saracia se asociaza si cu o valorizare scazuta a educatiei si aspiratii limitate.

Interviurile cu copiii din zonele cu risc ridicat, chiar cu cei care se duc la scoala, au relevat lipsa lor de interes fata de scoala. Intrebati ce le place mai mult, de cele mai multe ori au mentionat disciplinele considerate „usoare”: sport, desen, muzica sau”pauzele”. De asemenea lipsa de interes a parintilor fata de scoala este evidenta prin faptul ca nu merg la scoala sa se intereseze de situatia copiilor decat daca sunt chemati special de catre cadrele didactice.

Studiile de caz pe scolile din medii cu probleme, cu o rata mare a abandonului si performante scolare scazute au pus in evidenta cateva aspecte interesante:

• Riscul cel mai mare de abandon este la inceputul nivelului de invatamant. Astfel, in clasa I se constata cea mai mare rata a abandonului din ciclul primar, copiii avand probabil probleme in a se integra / adapta conditiilor sistemului de invatamant. In clasa a V-a se constata cea mai mare rata a abandonului din ciclul gimnazial, si chiar pe ansamblul claselor I-VIII. Abandonul in clasa a opta este mic, insa rata de promovabilitate este de asemenea scazuta, indicand aceeasi problema a polarizarii intre unitatile de invatamant.
• Exista tendinta formarii unor clase – problema (cumularea elevilor slabi). In multe situatii cazurile de abandon proveneau din o aceeasi clasa. Se pune astfel problema modului in care se realizeaza distribuirea pe clase precum si a faptului ca nu exista personal calificat care sa lucreze cu clasele problema.

Multe din cazurile de abandon sunt copii despre care scoala nu mai are informatii. Am identificat cazuri de familii care isi schimba domiciliul (unii care au migrat in rural) dar care nu cer transferul copiilor. O parte din acesti copii nu au abandonat in fapt scoala, intrucat este posibil sa o frecventeze in localitatea in care se afla in prezent, insa “li s-a pierdut urma”.

Profilul scolilor cu rata mare de abandon

Pe langa faptul ca scoala se adreseaza unei comunitati sarace, cu multiple probleme sociale, cu o atitudine de relativ dezinteres fata de scoala, factori explicativi ai ratelor ridicate de abandon si repetentie in scoala pot fi identificati si la nivelul resurselor umane si organizationale ale scolii:

• Lipsa unei strategii a scolii de a aborda problema abandonului
• Modul de constituire a claselor e inechitabil – clasele cu probleme primesc si noii veniti in scoala
• Lipsa cadrelor didactice specializate pentru clasele cu probleme
• Schimbari frecvente in administratie si conducere, fluctuatia mare in randul profesorilor.
• Dotarile materiale si infrastructura scolii sunt deficitare

Polarizare educationala si profesionala

Erodarea sistemului de suport a facut ca reusita scolara a copilului sa depinda in principal de sprijinul familiei. Cheltuielile pentru scoala au crescut substantial ca pondere in bugetele de familie. Acest fapt a avut drept consecinta cresterea inegalitatii de sansa in fata scolii. Scaderea drastica a ratei de participare scolara in mediile sarace si numarul scazut de tineri din mediul rural care urmeaza liceul si facultatea sunt dovezi in acest sens. Dinamica participarii scolare a copiilor din medii defavorizate este contrara trendului inregistrat pe ansamblul populatiei.

Copiii din familii cu posibilitati beneficiaza de educatie de calitate, cel mai adesea finalizandu-si pregatirea la nivelul superior, in timp ce copiii din familii sarace se limiteaza la nivele de invatamant inferioare, cel mai adesea la invatamantul obligatoriu, fara sa dobandeasca o pregatire / calificare care sa le asigure sanse de reusita pe termen lung. Pe de alta parte, participarea in sistemul profesional de tip neuniversitar se mentine la un nivel scazut. In consecinta, polarizarea educationala actuala se va concretiza intr-o polarizare profesionala in viitor: un segment important de populatie va avea pregatire superioara,  universitara iar la polul opus un larg segment va fi slab calificat sau necalificat in timp ce segmentul cu calificare medie va fi foarte redus.

Programe privind imbunatatirea participarii scolare

Cercetarea de teren a evidentiat faptul ca exista inca putine programe privind imbunatatirea participarii scolare destinate copiilor saraci. In interviurile realizate, au fost amintite numai cateva programe de scolarizare a unor copii saraci si buni la invatatura din mediul rural, pe baza unor sponsorizari (li se ofera transport, cazare si masa). Initiativele au fost apreciate pozitiv, ca modalitati de a salva copii care altfel n-ar avea sansa unei scolarizari normale, insa a fost subliniat caracterul lor sporadic / ocazional.

Dintre toate initiativele, programul cornul si laptele are cea mai larga apreciere si probabil cel mai  puternic impact asupra participarii scolare. „Programul cornul si laptele a adus copiii la gradinita si la scoala”. (administratie publica, Iasi)

Parteneriatul institutiilor / unitatilor scolare cu ONG-urile sau cu comunitatile de afaceri este deficitara. Intre domeniile de protectie a copilului, partea de educatie sufera in mod special de lipsa unui parteneriat public – privat.

Starea de sanatate precara

Din pacate, Romania ocupa unul din primele locuri in Europa in ceea ce priveste morbiditatea si mortalitatea la copii . Aceasta se datoreaza in mare parte procesului de saracire a populatiei si diminuarii accesului la asistenta medicala de calitate. Acoperirea teritoriala cu servicii de asistenta medicala in cazul zonelor sarace sau izolate geografic nu este satisfacatoare, dezvoltarea sistemului sanitar centrat pe familie si comunitate fiind minima. Daca accesul la ingrijirea medicala de urgenta a ramas ridicat, accesul la asistenta medicala preventiva si recuperatorie este polarizat.

Trebuie remarcat ca in ultimul timp sistemul sanitar si-a dezvoltat dimensiunea sociala printr-o varietate de masuri:

• asigurarea in sistemul de sanatate a beneficiarilor de ajutor social
• acordarea de medicamente compensate / gratuite
• angajarea asistentilor sociali in spitale si dezvoltarea retelei de mediatori sanitari pentru comunitatile de romi
• infiintarea unitatilor medico-sociale

Sistemul se confrunta insa in continuare cu numeroase dificultati care afecteaza negativ calitatea serviciilor si accesul grupurilor dezavantajate social. Se constata ca:

• Exista disparitati mari de acoperire cu servicii de asistenta medicala
• In ciuda unei ameliorari a sistemului de acordare a tratamentelor ambulatorii exista in continuare carente de organizare
• Numarul asistentilor sociali din cadrul unitatilor sanitare este scazut
• Serviciile de asistenta sociala si reteaua de mediatori sanitari sunt insuficient dezvoltate.
• In ciuda unei cresteri a gradului de utilizare a mijloacelor contraceptive ca urmare a programelor de planning familial derulate, nivelul ramane in continuare nesatisfacator, in special pentru familiile sarace, cu probleme.

Printre punctele nevralgice cu implicatii directe asupra situatiei copilului, trebuie mentionate:

disparitati in supravegherea medicala pre si postnatala si a nou-nascutului,

monitorizare insuficienta si deficitara a sanatatii copilului,

asistenta sanitara locala (comunitara) insuficienta, in special in scoli.

Copiii din familiile sarace au o stare de sanatate precara, principalele afectiuni fiind bolile digestive si cele respiratorii (datorita conditiilor de viata, alimentatiei necorespunzatoare si lipsei de igiena).

Lipsa de subventii si gratuitati privind serviciile sanitare fac si mai dificil efortul familiei de a-si ingriji copiii. Lipsa banilor pentru achizitionarea unor medicamente sau pentru plata consultatiei unui medic determina, din partea celor neasigurati, un abuz de servicii oferite in spital. Spitalizarea poate fi un remediu nu doar pentru problemele medicale dar si pentru cele de asistenta sociala (hrana, cazare). Extinderea retelei unitatilor medico-sociale si asigurarea functionalitatii acesteia trebuie sa constituie in acest sens o prioritate.

Lipsa resurselor nu este insa intotdeauna singura cauza pentru starea de sanatate precara. Majoritatea sunt lipsiti de cele mai elementare cunostinte privind igiena si sanatatea. Stilul de viata reprezinta de asemenea un factor explicativ important in privinta starii de sanatate. Apartenenta la comunitati marginale, sarace inseamna pe de o parte lipsa oportunitatilor si pe de alta parte, insusirea unui mod de viata adaptat saraciei si excluziunii sociale. Reducerea marginalizarii acestui tip de comunitate presupune mai mult decat eliminarea / estomparea factorilor de risc individuali. Problemele sociale se perpetueaza, fiind necesare interventii la nivel comunitar prin implicarea nu doar a furnizorilor de servicii sociale ci si a beneficiarilor.

Trebuie subliniata in acest sens necesitatea dezvoltarii unor programe de informare / educare pentru comunitatile sarace, inalt vulnerabile. Solutia asistentilor medicali si a mediatorilor sanitari comunitari este salutabila, insa retelele constituite nu sunt acoperitoare.

Un aspect critic il reprezinta asadar in continuare lipsa de educatie contraceptiva si sanitara generala, si in mod special a categoriilor aflate in dificultate. Fertilitatea crescuta, de multe ori precoce si adesea in afara casatoriei reprezinta rezultate directe ale acestui deficit de educatie.

Trebuie semnalate insa aspectele pozitive privind atenuarea semnificativa a unor boli, ca urmare a campaniilor de vaccinare.