Abandonul / plasarea in grija Serviciilor de Protectie a Copilului

Centrul maternal Micul Print din Botosani

Centrul maternal “Micul Print” din Botosani este o initiativa a DJPDC in scopul reducerii abandonului nou-nascutului si a copilului mic si prevenirea institutionalizarii copilului. Serviciile oferite de de centrul maternal sunt: primire, ingrijire, gazduire si protectie, educare si orientare in scopul reintegrarii socio-familiale, monitorizare si evaluare a mamei si copilului. De serviciile oferite de centru beneficiaza mame cu intentii de abandon a copilului nou-nascut, mame care se confrunta temporar cu probleme financiar-profesionale si relationale, mame cu copii abuzati in familie, gravide in ultimul semestru de sarcina aflate in dificultate, cupluri mama-copil incluse intr-un program de restabilire a legaturii familiale (copilul a trecut printr-o forma de protectie).

Capacitatea centrului este de 12 locuri in camere de unul si doua locuri, dispune de cabinet medical, cabinet de consiliere psihologica, sala de joaca pentru copii, camera de zi, sala de mese si cantina, spalatorie, un parc si locuri de joaca amenajate pentru copii. Personalul angajat in centru este format din director, asistent social, personal medical care asigura asistenta medicala permanenta, personal administrativ. In perioada realizarii studiului centrul nu avea psiholog desi, potrivit afirmatiilor directoarei, postul a fost scos de multe ori la concurs, angajarea unui psiholog nefiind reusit datorita salariului foarte mic in raport cu responsabilitatea pe care o presupune un astfel de post (analiza datelor culese din toate judetele arata ca situatiile de acest tip nu sunt accidentale, problema fiind dezbatuta pe larg la capitolul „Probleme ale sistemului de protectie a copilului).

Colaborarea dintre personalul centrului si celelalte institutii din domeniul protectiei copilului este buna. De altfel principalele modalitatii de identificare a beneficiarelor este comunicarea permanenta cu Maternitatea din Botosani. Mai mult, centrul ofera servicii de consiliere familiala care incepe inca din maternitate.

In momentul realizarii studiului beneficiau de serviciile oferite 6 mame cu copii cu varsta pana in 3 ani. Dintre acestea  doar 5 au acceptat sa participe la studiu. Cele 5 beneficiare intervievate sunt femei foarte tinere cu varsta intre 15 – 25 de ani, 4 dintre ele avand un singur copil – cel cu care se aflau in centru. O mama avea trei copii, doi dintre ei, cei mai mari fiind in ingrijirea bunicii lor. Nici una dintre mame nu era sau nu a fost casatorita vreodata, copilul fiind rezultatul unui legaturi mai mult sau mai putin intamplatoare. Acesta este si motivul pentru ca relatiile dintre mama, copil si tatal copilului fie nu existau (tatal nu a recunoscut copilul), fie erau deficitare.

Patru dintre beneficiare provin din mediul rural, din familii foarte sarace. Una dintre ele a crescut in mare parte in institutii de plasament iar cea de-a cincea provenea din institutii de plasament si nu-si cunostea familia. Nivelul de pregatire al mamelor este foarte scazut: scoala generala neterminata. Intr-un singur caz este vorba de liceu neterminat (11 clase).

Totusi, asa cum a reiesit si din interviurile cu asistentii sociali din maternitati, nu saracia este principala cauza a abandonului (directorul centrului apreciaza ca numai o treime din cazuri invoca acest motiv). In cele mai multe cazuri situatia materiala precara se combina cu alti factori: „Sunt multi saraci care nu isi abandoneaza copiii. Sunt cauze mai profunde: dezorganizarea familiei, lipsa valorilor, a educatiei, lipsa unei culturi a serviciilor sociale. Oamenii apaleaza la servicii atunci cand deja cazurile sunt foarte grave, cand nu mai poate fi vorba despre preventie, ci doar de interventie, de aceea unul dintre obiectivele acestor servicii comunitare este acela de a transmite idei, valori si solutii de rezolvare de probleme”(Centrul de Servicii Comunitare, Botosani).

Toate mamele intervievate au admis ca initial acest copil a reprezentat speranta ca vor avea o alta viata, mai buna decat cea din familia din care provin. Au crezut ca legatura cu tatal biologic este durabila si isi pot intemeia propriul camin: „Am crezut ca o sa fie bine stiti cum se spune: un copil rezolva toate problemele” (F. G, 27)

In urma nasterii copilului relatiile cu familia au devenit tensionate, fapt dovedit si de numarul redus de vizite pe care membrii familiei le fac in centru, integrarea viitoare a mamelor si copiilor in familia de origine fiind sub semnul intrebarii. Nici beneficiarele si nici personalul nu se asteptau ca pe viitor relatiile dintre ele si familia de origine sa se imbunatateasca. Motivele nu sunt neaparat cele legate de „mandria” familiei, religioase sau etnice, ci mai degraba de natura materiala:inca un membru in plus in familie inseamna “o gura mai mult la masa”(asistent social centru maternal). 

Toate beneficiarele isi doresc sa pastreze copilul si sa se ocupe in continuare de cresterea si educarea lui. Pentru aceasta insa, mamele sustin ca trebuie sprijinite. Toate considera ca cel care trebuie sa le acorde sprijinul necesar este statul. Referitor la conditiile asigurate de centru toate beneficiarele s-au declarat foarte multumite. Majoritatea au subliniat ca aici au invatat ce inseamna asumarea responsabilitatii cresterii copilului.