Educatie si pentru persoanele cu handicap?

Strategia Nationala cu privire la Egalizarea de Sanse pentru copii si tineri cu handicap are la baza ideea educatiei pentru toti si pentru fiecare. Metodologia de aplicare a strategiei este elaborata de Ministerul Educatiei Nationale si este aplicata incepand din anul scolar 1999-2000 in 12 judete din tara.

Scolile au trebuit  sa includa in procesul de invatamant TOTI COPIII, indiferent de gradul si forma handicapului sau de locul in care se afla fiecare.

Cerintele integrarii fara discriminari:

Educatia din scoli sa fie centrata pe nevoile copilului;

Eliminarea etichetarilor, stigmatizarilor pentru anumite grupuri de deficienti ca fiind « non-educabili ». Acest fapt are ca urmare desfiintarea excluderii anumitor persoane de la educatie;

Integrarea copiilor si tinerilor cu cerinte educative speciale se realizeaza eficient in scolile si gradinitele obisnuite unde toti copiii invata impreuna;

Reformarea scolilor, pentru a fi suficient de flexibile si de a le mari capacitatea de a raspunde la diversitate;

Dizabilitalitea trebuie privita nu ca o problema ce afecteaza copilul ci ca o problema ce tine de organizarea scolii;

Alocarea resurselor materiale necesare educatiei copiilor cu cerinte educative speciale sa se faca pe principiul resursa urmeaza copilul indiferent de forma de invatamant pe care o frecventeaza;

Interventia timpurie sa fie o preocupare principala, a educatiei speciale;

Asigurarea de servicii de sprijin pentru copiii cu cerinte speciale, familiile acestora si cadrele didactice integratoare;

Referat: Filosofie si filosofare Proiect: Tipuri si forme de manifestare ale violentei in scoala - violenta intre elevi - violenta profesorilor

Integrarea si normalizarea vietii copiilor cu cerinte speciale se poate realiza numai daca exista colaborare permanenta intre partenerii implicati;

Initierea de programe de orientare scolara si profesionala pentru toti copiii cu nevoi speciale;

Desfasurarea umor activitati comune O.N.G., asociatii si institutii guvernamentale sub deviza „Sa gandim si sa actionam impreuna”.

Accesul in invatamantul obisnuit

Scolile din invatamantul obisnuit trebuiau pregatite sa primeasca, sa integreze copiii cu nevoi educative speciale. Se avea in vedere:

Pregatirea conducerii scolii si a cadrelor didactice prin:

v     cursuri de formare / informare;

v     programe de informare a parintilor copiilor din clasele integratoare;

Evidentierea si evaluarea beneficiarilor principali si secundari;

Adaptarea si utilizarea resurselor umane si materiilor scolilor integratoare;

Asigurarea serviciilor de sprijin: cadre didactice itinerante;

Activitati terapeutice in scopul reabilitarii;

Servicii de consultanta prin interventii unidisciplinare sau multidisciplinare;

Sisteme de sprijin comunitare (cuprinderea zonei de risc rural in, cadrul actiunii de extindere a activitatii de integrare la nivel national);

Elaborarea unui plan de actiune vizand diminuarea abandonului scolar;

Actiuni de cuplare a resurselor (organizatiilor si organismelor statului pentru crearea conditiilor de educatie  prin imbunatatirea protectiei sociale si speciale;

Implicarea familiei in decizie si actiune privind viata si educatia copilului deficient;

Incadrarea si operarea curriculara corecta, accentul cazand pe interventia timpurie.

Scoala speciala ca resurse

In scolile speciale au fost cuprinsi copii cu handicap mediu/ sever si polihandicap care nu au putut fi inclusi in invatamantul obisnuit.

Scolile speciale au servit ca:

v     Resurse umane si materiale pentru dezvoltarea scolilor inclusiv in
solutionarea problemelor educatiei speciale.

v     Centru de instruire pentru personalul didactic implicat in integrare.

v     Baze de experimentare-cercetare.

v     Laboratoare si cabinete de asistenta psihopedagogica specializata

Scolile speciale trebuie sa devina un sistem de invatamant deschis spre invatamantul obisnuit in care repartizarea copiilor pe timp nelimitat trebuie sa constituie o exceptie.