Destigmatizarea identitatii Rrome si educatia bilingva ca model al egalitatii culturilor

Pentru a intelege modelul mental colectiv mostenit de copiii rromi si care apasa asupra constiintei lor individuale, blocandu-le uneori intreaga viata accesul la sine si la cultura din care fac parte, este mai mult decat necesar un excurs imagistic in spatiul culturii vernaculare si al modului in care aceasta, aflata permanent intr-un proces de etnogeneza care exclude alteritatea, a inteles sa-si construiasca mentalitatea fata de rromi. Definitoriu pentru cultura dominanta in ceea ce priveste imaginea rromilor este stereotipul, in majoritatea cazurilor negativ, purtand semnul tapului ispasitor al istoriei si definind frustarile si temerile respinse de nivelul constient al spiritului colectiv majoritar: „nici tiganul nu-i ca omul / nici rachita nu-i ca pomul”, „tiganul e tigan si-n ziua de Paste”, „tiganul e om de departe”, „tiganul cand a ajuns imparat, pe tata-sau a spanzurat”, „s-a inecat ca tiganul la mal”.

Acest model de gandire prejudiciata a fost perpetuat si de politicile educationale din Romania, chiar daca nu in mod direct, printr-o pozitie explicita de rejectie a copilului rrom, in schimb permanentizat printr-o distrugere sistematica a identitatii etnice, datorata unui model educativ monocultural, etnocentrist, in cadrul caruia atitudinea scolii fata de copiii rromi este de „asimilare culturala”, considerandu-se ca rromii pot fi „civilizati” numai „daca devin romani”. Modelul unic de referinta impus de sistemul educational al societatii romanesti se circumscrie inca, autarhic si inflexibil, valorilor majoritatii.

Copilul rrom de ghetto, oricum „obisnuit” sa fie perceput ca locuitor al unei lumi marginale si deviante, ca apartinand unui grup social „parazitar”, unei „minoritati infractionale”,  „obisnuit” cu raziile si amprentarea intregii sale familii, cu evacuarile fortate, expulzarile si demolarea caselor, si asa aflate deseori intr-o stare de pauperitate absoluta, departe de a deveni imun la stigmatizare, incepe sa-si proiecteze viitorul ca ireversibil negativ, rezultat al unui destin implacabil, al unui blestem ancestral sau al „pacatului originar” de a fi rrom. Clivajele atitudinale se agraveaza in scoala, spatiu al „purificarii etnice”, care, pe de o parte „tanjeste dupa sufletul cutural si ligvistic” al copilului, dupa cum ar spune Gellner, iar pe de alta parte stigmatizeaza definitiv, incarcerand eu-l intr-o predictie autorealizatoare provenita din perceptia negativa a autoritatii scolare majoritare.

Pe de alta parte, sistemul educational al societatii majoritare ofera, ca model unic de referinta, valorile comunitatii dominante. In conditiile acestei politici de colonizare culturala, bazate pe criteriul numarului si al inflexibilului „prototip” autarhic, majoritatea detine toate parghiile de putere si institutiile de reprezentare, iar modelul cultural rrom, supus stereotipurilor negative stigmatizante, este perceput ca deviant si se recomanda, implicit, aculturatia.

Pentru ca nu promoveaza modelul intercultural de educatie si respectul pentru diferenta culturala, scoala devine, de multe ori, un element traumatizant pentru copilul rrom, din cel putin doua puncte de vedere: pe de o parte, pentru ca, odata ajuns in scoala, intreg sistemul sau de valori si norme de educatie familiala este rasturnat, fiind identificat de autoritatea scolara cu spatiul subculturii, iar, pe de alta parte, pentru ca, chiar si atunci cand incearca sa-si uite identitatea si sa devina cat se poate de „roman”, abandonarea etnicitatii nu-i este rasplatita cu o includere reala, el continuand sa fie „tiganul”, care trebuie asezat in ultima banca pentru a nu „deranja clasa”, care nu are educatie, care provine dintr-o familie proasta.

Instrainat de propriile reprezentari despre lume si viata, copilul rrom se simte, chiar daca de multe ori nu la nivel constient, ci in profunzimile subconstientului, prizonier al unei institutii deformatoare, in care nu se recunoaste si care, in loc sa-l protejeze, il respinge si ii tradeaza deja fragilizatul orizont de asteptare. Se produce astfel un ireversibil derapaj existential, o ruptura intre proiectia eu-lui individual – rezultata din imaginea de sine originara, produsa de cultura de provenienta si receptarea ca devianta a acestei proiectii de catre colectivitatea scolara – provenita din stereotipul stigmatizant cu care este perceput sistemul axiologic al spiritualitatii rrome. Ruptura de eu-l colectiv rrom, datorata internalizarii stigmatului si, prin aceasta inferiorizarii apartenentei etnice conduce la traumatizarea eu-lui individual, la o profunda stare de disociabilitate si la un inevitabil esec existential, mai ales la o varsta la care se formeaza modele si se cauta cai de rezolvare a conflictului inerent cu lumea. Pierzandu-si idealul spiritual al personalitatii sale individuale si colective / etnice, copilul rrom ajunge sa se nege pe sine insusi, sa-si eufemizeze etnicitatea pana la respingerea sa completa, unica alternativa de accedere la un status superior fiind naturalizarea sau mobilitatea sociala individuala, salvarea individuala prin aculturatie, asimilare culturala, abandonarea „Rromanipen”-ului (legea rromani), asadar disolutia propriei identitati. Cu toate acestea, ca un paradox aparent al rasismului de dominare, desolidarizarea de sinele colectiv  si convertirea la canonul educational majoritar nu ajuta prea mult la „integrarea sociala” a tanarului rrom, acesta ramanand un exclus.

o      Se duce la cea mai apropiata institutie medico-legala (institut, serviciu, cabinet medico-legal) pentru a solicita o examinare medico-legala de constatare a leziunilor pe care le-a suferit. Are timp 30 zile sau pana cand leziunile au disparut de pe corpul sau. Va primi contra cost un certificat medico-legal in termen de 7 zile.

o      In continuare trebuie sa se gandeasca bine ce vrea sa faca: doar sa il sperie pe agresor,  vrea sa divorteze, vra sa il reclame la politie sau vrea doar sa detina o dovada si apoi sa decida ce doreste sa faca mai departe? Daca doreste sa mearga mai departe, trebuie sa de duca la sectia de politie pe raza careia s-a intamplat evenimentul si declara ce a patit. Se va deschide un dosar de urmarire penala si se angreneaza sistemul juridic.

o      Daca din anumite motive (nehotarare, boala) nu ai putut sa te prezinti spre a fi examinat/consultat medico-legal sau intre timp, desi nu au trecut 30 zile, leziunile de pe corpul tau au disparut, trebuie sa se duca in mod obligatoriu la politie si sa anunte ce a patit, explicand de ce a intarziat. Va primi o adresa cu care se va prezenta la institutia medico-legala in vederea examinarii. Va fi examinat/a oficial in baza adresei de la politie, in cadrul unei constatari sau expertize medico-legale care nu ii va fi inmanata personal, ci va fi trimisa politiei. Politia va desfasura o ancheta la fata locului (acasa), la serviciu, in vecini, etc.  Sa nu uite, chiar daca vine cu adresa din partea politiei, sa aiba bani in buzunar pentru a fi consultat/examinat/a medico-legal, intrucat orice examinare medico-legala este contra cost, conform legii (vezi servicii/tarife ale prestatiilor medico-legale pe: https://www.legmed.ro/servicii-tarife.php, iar pe de alta parte cheltuielile le va recupera daca, dupa desfasurarea procesului, va castiga.

b. Doreste de la inceput sa anunte politia, intrucat considera ca este insuportabil, inadmisibil si periculos pentru viata sa si a copiilor sai ceea ce s-a intamplat:

o      Merge la sectia de politie pe raza careia s-a intamplat evenimentul si declara ce a patit. Se va deschide un dosar de urmarire penala si se angreneaza sistemul juridic. Va primi o adresa cu care sa se prezinte la institutia medico-legala in vederea examinarii. Calea este ofi

Stigmatizarea identitatii rrome datorata unei educatii formale monoculturale si absentei institutiilor de formare si reprezentare a modelului cultural rrom este amplificata si de utilizarea sistematica de catre mass-media a unui limbaj prejudiciat rasial si stereotip, care cultiva si amplifica atitudinile si comportamentele rasiste ale publicului larg.

O posibila solutie la aceasta alienare de sine este educatia scolara bilingva. Scoala bilingva este singura capabila sa asigure o reala recunoastere a celor doua culturi ca fiind egale si avand sanse de existenta si afirmare la fel de mari. Este singura care garanteaza valorile unei societati interculturale.

In Romania, conform legislatiei in domeniu, invatamantul bilingv se refera, deocamdata, in exclusivitate, la invatarea intensiva a limbilor moderne (engleza, franceza, spaniola, germana) in asa-numitele licee bilingve, semnificatia educatiei bilingve fiind, in acest caz, existenta unui numar mai mare de ore dedicate respectivei limbi straine si predarea unor discipline precum istoria si civilizatia in respectivele limbi. In acest context, nu se poate vorbi de un invatamant bilingv in sensul real al conceptului, caracterizat prin predarea tuturor materiilor scolare in doua limbi.

Educatia bilingva, ca forma ideala de incurajare a diversitatii lingvistice si culturale in scoala, reprezinta, pe de o parte, o incercare de recuperare, revitalizare si revalorizare a limbilor minoritare, iar pe de alta parte un model eficient de comunicare interculturala. Cele doua culturi ajung nu numai sa se intalneasca, sa se cunoasca si sa se respecte reciproc, ci mai ales sa interfereze in mentalul elevului si al cadrului didactic, creand astfel o sinteza a intercuturalitatii. Mediul scolar devine astfel un spatiu al egalitatii culturilor si al schimbului intercultural.

In sensul profund al conceptului, scoala inclusiva reprezinta acea forma de educatie care include, in curricula obligatorie, la toate nivelele de invatamant, istoria si cultura minoritatilor, in cazul nostru istoria si cultura rromilor, ca parte a formarii interculturale. Astfel, si copilul nerrom va sti cine sunt vecinii sai rromi, va invata sa-i inteleaga si sa-i respecte, va avea acces la valorile Celuilalt.

Scoala bilingva pentru toti copiii, atat majoritari, cat si minoritari, ar putea fi, in aceasta paradigma de gandire a interculturalitatii, cea mai inaintata forma de incluziune.