Consiliere scolara - proces- obiective- strategii - conceptul de consiliere la scoala

Consilierea reprezinta o activitate prin care se urmareste sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie adoptat de o persoana consiliata intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea sa cotodiana. In cadrul grupurilor scolare, consilierea reprezinta o forma particulara de interactiune si influentare , care contribuie la sprijinirea elevilor in rezolvarea problemelor cu care se confrunta, precum si la omogenizarea si dezvoltarea clasei de elevi ca grup educational.

1. Conceptul de consiliere si acceptiunile sale

In literatura de specialitate exista numeroase definitii si acceptiuni date conceptului de consiliere.

,,Consilierea presupune existenta unei persoane care are temporar sau permanent rolul de consilier si care ofera sau accepta in mod explicit sa acorde timp, atentie si respect uneia sau mai multor persoane, cu rolul temporar de client. Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora, descoperi si clarifica moduri de a trai valorificandu-si resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior, indreptandu-se spre o cat mai buna existenta”. (Asociatia Britanica pentru Consiliere, 1991)

,,Consilierea este o activitate care este initiata de o persoana care cauta ajutor. Ofera oportunitatea clientului de a identifica ceea ce-l perturba, de a se autoexplora si de a se intelege. Procesul de consiliere il va ajuta sa-si identifice gandurile, emotiile si comportamentele, care constientizate fiind, il fac sa se simta plin de resurse si sa hotarasca schimbarea”. (Janice Russel, Graham Dexter, Tim Bond, 1992)

,,Conceptul de consiliere este prezent in multe domenii, cum ar fi: juridic, economic, religios, imobiliar, afaceri, management, psihologic, educatie, etc. De aici s-au dezvoltat si diferite tipuri de consiliere: informationala, educationala, de dezvoltare personala, suportiva, vocationala (de cariera sau OSP), de criza (asistarea psihologica a persoanelor aflate in dificultate), pastorala”. (Adriana Baban, 2001)

In sens larg, consilierea scolara reprezinta un proces intensiv de acordare a asistentei psihopedagogice elevilor si celorlalte persoane implicate in procesul educational (profesori, parinti, tutori si autoritati scolare). Rolul consilierii este unul proactiv, ce presupune prevenirea situatiilor de criza personala si educationala a elevilor.

Consilierea scolara se axeaza pe unitatea triadica: familie- copil- scoala, in vederea desfasurarii unei educatii eficiente si a dezvoltarii optime a personalitatii copilului.

Consilierea psihopedagogica are drept obiectiv in scoala dezvoltarea unui sistem coerent de scopuri in viata si intarirea comportamentului intentional. O persoana orientata spre scop este capabila sa puna in actiune modele alternative de comportament, sa abordeze problemele de viata din perspective diferite, dar fara a se cantona rigid in anumite solutii prefabricate. (Tomsa Ghe., 2000)

Prin urmare, in procesul de consiliere se incearca “provocarea” unei schimbari voluntare in atitudinile si comportamentul clientului, astfel incat persoana sau grupul „sa functioneze optim din punct de vedere psihosocial”. (Baban A., 2001)

Consilierea este: - o relatie

- o forma speciala de comunicare

implica ascultarea

previne situatiile de criza – rol proactiv

persoana este ajutata de alta

persoana ajuta un grup de persoane

forma confidentiala de a oferi ajutor

bazata pe principiul dezvoltarii personale

presupune „imputernicirea” (engl. „empowerment”) persoanelor care cauta ajutor

inseamna a-i ajuta pe altii sa-si identifice si sa-si clarifice problemele

activitate efectuata de profesionisti

se ghideaza dupa anumite teorii si dupa metode specifice domeniului.

(dupa Hough M. , 1998)

Consilierea nu este

relatie de prietenie

a avea grija asemenea unui parinte

a trata pe cineva ca un doctor

a instrui sau a preda

a sfatui

a judeca

doar folosirea deprinderilor si abilitatilor de consiliere.                        (Sanders P., 1999)

Trasaturile definitorii ale consilierii educationale

Este un proces de dezvoltare

Are un rol de prevenire si proactiv

Optimizeaza modul in care elevul relationeaza cu scoala

Abordeaza diverse probleme ale subiectului consiliat (personale, educationale, sociale, de orientare scolara si profesionala)

Dupa Ch. H. Patterson, consilierea reprezinta un proces care implica o relatie interpersonala intre consilier si unul sau mai multi clienti cu care el foloseste metode psihologice bazate pe cunoasterea sistematica a personalitatii umane, in incercarea de a imbunatati ,,sanatatea mintala” a clientului sau a clientilor sai. Prin urmare, in procesul de consiliere se incearca provocarea unei schimbari voluntare in atitudinile si comportamentul clientului. Strategiile folosite in acest scop depind insa atat de scopurile clientului cat si de orientarea teoretica a consilierului. Indiferent insa de natura celor doua elemente, strategiile adoptate de consilier nu trebuie sa se refere la sfaturi si recomandari, la admonestari, constrangeri sau amenintari. Prin strategiile utilizate, consilierul urmareste de fapt sa ofere sprijin clientului sau, pentru ca el sa se adapteze mai eficient atat propriei sale personalitati, cat si realitatii in care traieste.

Intr-o asemenea perspectiva, consilierea scolara are ca scop fundamental sprijinirea clientului (elev, profesor sau parinte), pentru ca acesta sa devina capabil sa se ajute singur, sa se inteleaga atat pe sine insusi, cat si realitatea inconjuratoare. Prin urmare, sarcina consilierului scolar nu este de a da sfaturi, ci de a ajuta ca persoana aflata in dificultate sa devina apta sa-si rezolve singura problemele cu care se confrunta. De aici pot spune ca rezulta idea ca cel care consiliaza (dascalul sau consilierul specialist) nu are niciodata solutii dinainte stabilite pentru cazul respectiv. El doar ajuta persoana ca, pe parcursul procesului de consiliere, sa gaseasca singura solutiile cele mai eficiente.

Abordata ca proces, consilierea seamana in mai multe privinte cu psihoterapia si orientarea scolara si profesionala. Termenul de consiliere este folosit, de asemenea, si pentru a desemna profesiunea ca atare. In esenta, consilierea intra in categoria profesiunilor de sprijin, alaturi de psihoterapie, orientare scolara si profesionala, asistenta sociala etc.

Ca urmare cele trei domenii de activitate se diferentiaza intre ele prin accentul pe care-l pun una sau alta din cele trei modalitati de interventie psihopedagogica. Astfel, psihoterapia pune accentul pe recuperare, consilierea pe dezvoltarea psihocomportamentala, iar orientarea scolara si profesionala pe prevenirea unor situatii viitoare neplacute sau inacceptabile individului.

Referat: Sociologia deviantei - asistenta Sociala Document online: Comunitatile urbane sarace

Exista mai multe tipuri de consiliere, cum ar fi:

Consilierea educationala- furnizarea de repere psihoeducationale pentru sanatatea mentala, emotionala, fizica, sociala si spirituala a copiilor;

Consilierea informationala- oferirea de informatii pe domenii, teme specifice;

Consilierea de dezvoltare personala- formarea de abilitati si atitudini care permit o functionare personala si sociala flexibila si eficienta in scopul atingerii starii de bine;

Consilierea suportiva- oferirea de suport emotional, apreciativ, material;

Consilierea vocationala- dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei;

Consilierea de criza- asistarea psihologica a persoanelor aflate in dificultate;consilierea pastorala- realizata din perspectiva religioasa.

Fiecare domeniu de interventie, prezentat mai sus, presupune o specializare riguroasa, asa incat se impune ca fiecare dascal sa cunoasca foarte bine care sunt posibilitatile, dar si limitele sale de actiune in consilierea elevilor.

Principii in consilierea educationala

Toate persoanele sunt speciale si valoroase pentru ca sunt unice

Fiecare persoana este responsabila pentru propriile decizii

Clientul (elevul, parintele, cadrul didactic, familia) „trebuie” sa se simta „imputernicit” (engl. empowered), sa manifeste autonomie personala si auto-intelegere, „satisfacut si plin de resurse” (See Russell, apud Pete Sanders, 1999)

Elevul este acceptat ca persoana si tratat in consecinta

Consilierea este in esenta o relatie permisiva

Consilierea se bazeaza pe modul de a gandi impreuna cu cel consiliat

De fiecare data cand oferim ajutor cuiva, ar trebui sa avem in vedere propria noastra atitudine. Ar fi indicat sa ne intrebam:

Cel fel de ajutor putem oferi?

Cum ne putem da seama ca ajutorul nostru este eficace?

Care sunt motivele noastre pentru a-i ajuta?

Avem unele prejudecati care ar putea afecta ajutorul dat?

Cum ne putem imbunatati abilitatile?

Ne vom mentine in cadrul limitelor competentelor noastre profesionale?

Avem destule resurse pentru a oferi un sprijin eficace fara sa ne daunam noua insine sau personei pe care o ajutam?

Cadrul didactic, in ipostaza sa de consilier, poate aborda cu succes consilierea educativa, care implica si elementele de consiliere vocationala, suportiva, de dezvoltare personala sau informationala, dar nu se poate substitui specialistului (psihologului) care poseda competentele si expertiza necesara pentru rezolvarea situatiilor specific in care s-ar afla elevul. De asemenea trebuie evitata tendinta unor dascali de a utiliza, in activitatile de consiliere, testarea psihologica, in virtutea scopului de cunoastere a elevilor, intrucatt, utilizarea testelor psihologice (de inteligenta, proiective, de pesonalitate), desi poate aparea ca o activitate facila, presupune vaste cunostinte de psihodiagnostic, pe care numai specialistul psiholog le poate aplica.dascalul poate utiliza insa diverse scale de cunostinte si atitudini, fise de lucru, intrucat obiectivul orelor de consiliere nu este cunoastera elevului, de catre cadrul didactic, ci facilitarea autocunoasterii.

In invatamantul primar, orele cuprinse in aria curriculara Consiliere si Orientare au un specific anume, tinand cont de particularitatile de varsta ale scolarului mic. Astfel, invatatorul trebuie sa aibe in vedere , in procesul de consiliere, realizarea urmatoarelor obiective:

Promovarea sanatatii si a starii de bine a elevului- functionarea optima din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emotional, social, spiritual.

Dezvoltarea personala- cunoasterea de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabila, reletionare interpersonal armonioasa, controlul stresului, tehnici de invatare eficienta, atitudini creative, optiuni vocationale realiste.

Preventie- a dispozitiei afective negative, a neincrederii in sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultatilor de invatare, a dezadaptarii sociale, a disfunctiilor psihosomatice, a situatiilor de criza.

Conceptul de sanatate este definit, de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii, ca fiind un proces complex si multidimensional, in care starea subiectiva de bine este un element fundamental.

Starea de bine circumscrie urmatoarele componente:

Acceptarea de sine - exprimata printr-o atitudine pozitiva fata de propria persoana, acceptarea calitatilor si defectelor personale, perceptia pozitiva a experientelor trecute si a viitorului.

Autonomie – manifestata prin independenta, hotarare, autoevaluare dupa standarde personale, nu sub presiunea grupului.

Control – sentiment de competenta si control personal asupra sarcinilor, identificarea oportunitatilor pentru valorizarea nevoilor personale, optiuni in concordanta cu valorile proprii.

Relatii pozitive cu ceilalti – bazate pe incredere in oameni, nevoia de a primi afectiune, atitudine empatica, deschisa si calda.

Dezvoltarea personala – realizata prin deschiderea spre experiente noi, sentimente de valorizare a sentimentului propriu, perceptia schimbarilor de sine pozitive, eficienta, flexibilitate, creativitate.

Activitatea de consiliere nu rezolva independent dezvoltarea si mentinerea starii de bine, existand o paralela larga de factori cum ar fi: familia, scoala, alte medii educationale care conditioneaza acest proces. Din pacate se constata ca nu de putine ori familia si scoala devin conditii si context ce perturba increderea in sine a elevilor, restrangand autonomia si independenta lor, sabloneaza individualitatile, supraliciteaza eficienta competitionala, in defavoarea cooperarii si colaborarii, induc perceptii eronate asupra lumii si a vietii. Tendinta scolii de a se focaliza in special pe latura intelectuala a educatiei si pe atingerea unor performante superioare pe aceste directive, eludand nevoile emotionale si sociale ale elevilor, nu face decat sa accentueze riscul perturbarii starii de bine a acestora.

Caracteristicile relatiei de consiliere (Pete Sanders, 1999)

sunt intr-adevar auzit – sentimentul ca o alta persoana este real interesata de mine si incearca sa ma inteleaga, sa ma asculte.

caldura – ma simt bine primit de cineva, ca si cand ei ar fi bucurosi sa ma vada cu adevarat.

confidentialitate - este foarte important sa ma simt in siguranta, sa fiu sigur ca altcineva nu va afla ceea ce spun, astfel incat sa ma simt jenat.

egalitate - imi place sa ma simt pe picior de egalitate cu alta persoana. Astfel consilierii nu se poarta ca si cum mi-ar fi superiori, ca niste “experti” sau sa aiba putere asupra mea.

non - judecare – nu-mi place sa ma simt judecat sau sa mi se spuna ce sa fac. Unii ma fac sa ma simt ca si cum as fi facut ceva rau. Prefer sa ma simt acceptat ca persoana, astfel ma simt in siguranta.

numai pentru oamenii cu probleme – Consilierea este pentru oamenii cu probleme. Eu nu am probleme, deci nu am nevoie de consilier.

fara limite – Daca merg la consilier, voi putea sa vorbesc despre orice cred eu ca este important pentru mine.

plansul – este O.K. sa plangi cand esti suparat. Consilierea te ajuta sa-ti exprimi emotiile, sentimentele

relatia – Consilierea este o relatie de ajutorare, de suport. Este ceva despre ceea ce se intampla intre oameni. Fiecare relatie are aspecte unice. Relatia de consiliere este construita cu ajutorul instrumentelor de comunicare si cunoastere a vietii cotidiene. Clientul furnizeaza propria experienta de viata.

respect pentru client, incredere si cooperare – Consilierul trebuie sa invete sa se raporteze adecvat la diferentele culturale si atitudinale care influenteaza relatia si sa le respecte.

responsabilitate pentru realizarea scopurilor fixate – “A fi pregatit” si asteptarile sunt factori importanti in construirea relatiei intre client si consilier.

autodezvaluirea – clientul, „expert in propria lui viata” este ajutat de consilier, „expert in strategii de consiliere” sa se descopera. Importanta este latura umana a consilierului.

Forme si modele de consiliere accesibile cadrului didactic

In genere, dascalul poate utiliza, in limitele impuse de competentele sale, ambele forme

sau modalitati de consiliere- consilierea individuala si consilierea de grup. Ciat priveste modelele de consiliere, acestea sunt relativ numeroase si divesificate. Ele pot fi grupate in:

modele psihodinamice sau de factura psihanalista, unde intra modele elaborate de S. Freud, A. Adler si C. Jung;

modelele actionale, unde intra modelul behaviorist sau comportamental, analiza tranzactionala, modelul rational-emotional si modelul de consiliere bazat pe realitate;

modelele experentiale, unde intra modelul non directiv sau consilierea centrata pe o persoana, modelul existentialist si modelul gestaltist.

Dintre cele trei categorii enumerate mai sus, mai accesibile invatatorului si, in acelasi timp, mai adecvate varstei scolare sunt modelele actionale, cu accentul pe modelul behaviorist sau comportamental, unde se pot utiliza cu succes urmatoarele tehnici: stingerea comportamentelor nedorite, desensibilizarea sistematica, tehnica modelarii, tehnica asertiva si tehnica contractului.

a) Tehnica stingerii comportamentelor nedorite poate fi utilizata in vederea diminuarii si inlaturarii atitudinilor si comportamentelor negative destul de frecvente la elevi. Ele se bazeaza pe faptul ca diversele comportamente invatate au tendinta de a slabi si disparea atunci cand ele nu sunt intarite corespunzator. Spre exemplu, in cazul unui copil care detesta scoala, care are un comportament agresiv si deranjeaza lectiile, se poate apela la tehnica stingerii comportamentelor nedorite. Invatatorul va stabili un program de consiliere, in colaborare cu familia, structurat pe urmatoarele etape sau actiuni concrete:

Parintii trebuie ajutati si invatati sa faca deosebirea intre comportamentele reale (autentice) ale copilului si cele cu caracter demonstrative, adica intentionat negative.

La scoala, trebuie de asemenea sa se ignore comportamentele necorespunzatoare ale elevului si sa se acorde atentie numai celor pozitive (deziderabile)

Practica consilierii scolare ne arata ca, in primele zile ale functionarii acestui program comportamentele demonstrative sau nedorite ale copilului se accentueaza, dupa care ele slabesc din ce in ce mai tare, pana la disparitie. Cauza este lipsa de intarire a acestora prin nebagarea lor in seama, nici de catre parinti si nici de catre invatatoare.

Tehnica stingerii comportamentelor nedorite poate fi utilizata si pentru inlaturarea starilor de frica la copii sau a tulburarilor anxioase (teama de locuri inalte, teama de spatii inchise etc.). in asemenea situatii pot fi folosite doua tehnici concrete, si anume: tehnica imploziva si tehnica expunerii.

Tehnica imploziva consta in punerea copilului sa se confrunte, in plan imaginar cu situatia anxiogena (care-i provoaca teama). El trebuie sa-si imagineze situatii care-i produc teama. In timpul sedintei de consiliere, invatatorul in loc sa-l linistesca, trebuie sa manevreze in asa fel situatia, incat sa se produca o crestere masiva a anxietatii, adica a starii de teama. Practica a dovedit ca, prin expuneri repetate la situatii anxiogene in conditii de securitate afectiva a copilului, ,,stimuli anxiogeni isi pierd forta, iar comportamentul de evitare a respectivelor situatii are tendinta sa se stinga”.

Tehnica expunerii presupune confruntarea reala a copilului cu stimulul anxiogen (generator de teama). Confruntarea reala a copilului cu situatii anxiogene este eficienta, indeosebi in cazul copiilor care au capacitati imaginative limitate. De exemplu, copilul care are teama de locuri inalte poate fi dus de invatator sau de parinti in asemenea locuri, cel care manifesta teama fata de spatii inchise sau deschise trebuie dus si insotit in asemenea spatii etc.

b) Tehnica desensibilizarii sistematice consta in diminuarea si inlaturarea unor comportamente nedorite prin punerea in actiune a altor comportamente antagoniste sau opuse acestora. Prin aceasta tehnica, elevul este invatat sa se relaxeze si sa se comporte intr-un mod in care este incompatibil cu aparitia starii de teama in prezenta unor stimuli anxiogeni reali sau imaginativi. Utilizarea tehnicii desensibilizarii sistematice presupune parcurgerea a trei etape:

Invatarea relaxarii, care se deruleaza pe parcursul primelor 5-6 sedinte de consiliere, dupa metoda relaxarii musculare progresive a lui Jacobson (1938), cand se creaza conditii pentru destinderea musculara si linistea psihica a subiectului.

Stabilirea ierarhiilor- etapa in care invatatoarea stabileste, impreuna cu copilul, o ierarhie a situatiilor generatoare de teama (anxietate) in ordine descrescatoare, de la situatia cea mai anxiogena pana la cea mai putin anxiogena. Spre exemplu, in cazul unui copil caruia ii e feica de caini, ierarhia poate fi urmatoarea: contactul direct cu animalele reprezinta stimulul cel mai anxiogen; pozele cu caini reprezinta un stimul mai putin anxiogen; prezenta unor animale mici cu blana (pisici, iepurasi, veverite) stimul cel mai putin anxiogen.

A treia etapa consta in procedeul concret de desensibilizare. In aceasta etapa, invatatoarea ii cere subiectului sa se relaxeze cu ochii inchisi, in timp ce ea ii descrie diverse scene incepand cu unele neutre si inaintand progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generatori de anxietate. Copilul este solicitat sa-si imagineze fiecare situatie descrisa, iar in momentul in care el spune ca simte teama, sedinta se incheie. Procesul de consiliere continua in alte sedinte, pana cand copilul devine capabil sa ramana relaxat in timp ce el iti reprezinta scene care inainte ii trezeau o stare de teama mare.

c) Tehnica modelarii presupune asimilarea unor modele comportamentale pozitive prin imitarea altor persoane, cum ar fi, spre exemplu, invatatoarea sau parintii. De regula, copilul este confruntat cu anumite comportamente realizate de invatatoare si incurajat apoi sa le imite. Modelarea comportamentelor s-a dovedit eficienta in formarea unor deprinderi corecte si civilizate de conduita, deprinderi gospodaresti si de autoservire, deprinderi de raportare la semeni etc.

d) Tehnica asertiva – provine din engleza assert = a afirma, a cauta sa se impuna, a-si impune punctul de vedere etc.; tehnica asertiva = tehnica prin care individul cauta sa se impuna). Aceasta tehnica numita si antrenament asertiv poate fi utilizata atat ca modalitate de sensibilizare a copilului, cat si de formare si dezvoltare a abilitatilor de a face fata diverselor situatii de viata. Ea este ineficienta indeosebi in cazul copiilor cu dificultati in stabilirea unor relatii interpersonale, datorita starii lor de anxietate (teama), care-i impiedica sa se exprime liber sau sa-si manifeste sentimentele de afectiune. De asemenea, tehnica asertiva este recomandata si in cazul subiectilor care-si manifesta tendinta de a-i lasa pe altii saai manipuleze sau sa profite de pe urma lor. Prin antrenamentul asertiv, invatatoarea il pote invata pe copil sa-si exprime in mod ,,deschis si adecvat gandurile si sentimentele”. Procesul de consiliere bazat pe antrenamentul asertiv se desfasoara in doua etape: in prima etapa, comportamentul asertiv trebuie practicat direct in clasa in relatia concreta dascal – elev, iar in a doua etapa de catre copil in viata scolara si in afara scolii. O atentie deosebita trebuie acordata aici dezvoltarii la copil a unor deprinderi si dezvoltarii la copil a unor deprinderi si abilitati de relationare interpersonala.

In cazul copiilor timizi invatatorul trebuie sa-i determine pe cei in cauza sa adreseze celor din jur remarci directe si mai putin confortabile., dar fara ca in spatele acestora sa se afle sentimentul de ostilitate, agresivitate, ura etc. Spre exemplu, copilul poate fi pus sa se adreseze unor colegi din clasa remarci de tipul: ,,nu-mi place cum te-ai imbracat”, ,,nu-mi place cum ai scris tema”, ,,nu trebuie sa te porti urat cu ceilalti” etc.

e) Tehnica contractului presupune o intelegere intre cei doi termeni ai relatiei de consiliere. Invatatoarea cade de acord cu elevul sau elevii, care manifesta anumite atitudini si comportamente negative, asupra unui plan specific de actiune sau asupra unui scop precis intre diversele momente de discutii purtate cu elevii respectivi.

Pe ansamblu tehnicile de consiliere, specifice modelului behaviorist sau comportamental, pun accentul pe schimbarile produse in comportamentul exterior al individului. Dupa opinia consilierilor de factura behaviorista ,,modificarea directa a comportamentului duce la schimbari in atitudini si sentimente”.

1. Tomsa, Ghe., (coord.)- ,,Dictionar de orientare scolara si profesionala”, Bucuresti, Editura Afeliu, 1996
2. Holdevici, I., Vasilescu, I. P. – ,,Psihoterapia” , Bucuresti, Editura Ceres, 1993
3. Patterson, Ch. H. - ,,Counceling and psychoterapy”, New York, Harper and Row, 1986    
4. *** ,,Invatamantul primar”, numerul4, Editura Discipol, 1997
5. ,,Consiliere si Orientare”, Ghid metodologic, Editor Consiliul

National pentru Curriculum, Bucuresti, 2001