Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Asistenta sociala


Qdidactic » bani & cariera » management » asistenta sociala
Asistenta sociala – cadrul general



Asistenta sociala – cadrul general


ASISTENTA SOCIALA – CADRUL GENERAL


1 Repere definitorii


1.1 Definitie si obiective ale asistentei sociale


Cum am aratat, asistenta sociala functionala este una dintre conditiile bunului mers al unei societati democratice, dat fiind ca ea desemneaza un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care, datorita unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica, mu au, prin mijloace si eforturi proprii, posibilitatea de a conduce un mod de viata decent.



Urmand definitia Asociatiei Nationale Americane a practicienilor din domeniul muncii sociale, despre asistenta sociala putem spune ca este o activitate profesionala orientata spre oferirea de ajutor oamenilor – considerati ca indivizi, ca membrii de familie sau de grup si ca membri ai unor comunitati – in vederea cresterii si/sau refacerii capacitatii lor de functionare sociala si a obtinerii resurselor care sa le asigure o viata traita cu demnitate in cadrul social dat.

Din cele afirmate reiese ca asistenta sociala promoveaza sau reface o interactiune reciproc benefica intre indivizi si societate, in vederea ridicarii calitatii vietii sociale, atat la nivel individual si familial, cat si la nivel de grup si comunitar (Hepworth si Larsen, 1993). Reciprocitatea legaturilor interpersonale este una din caracteristicile asistentei sociale, dat fiind ca ceea ce incearca ea sa faca este sa includa pe cei aflati la marginea societatii prin practici care le asigura ingrijire, dobandirea unor bunuri ncesare si impartasirea sentimentelor (B. Jordan, 1997).

Indiferent de cauzalitatea care a determinat dificultatile de integrare ale unor persoane, mediul fizic, relational si organizational este cel care ofera oportunitati si resurse pentru realizarea potentialitatilor si aspiratiilor lor. Tot mediul social, cu marea sa diversitate culturala este cadrul de interventie pentru asistentul social care ofera sprijin pentru satisfacerea nevoilor umane, pentru inlaturarea distresului si reducerea situatiilor dificile.

Indivizii trebuie sa contribuie si ei, cat mai eficient posibil, la propria lor bunastare, precum si la bunastarea celorlalti din mediul lor apropiat si – prin extindere – la bunastarea generala a societatii. Toate tranzactiile specifice asistentei sociale (folosim termenul de tranzactii deoarece in acest domeniu munca profesionistului se bazeaza pe contracte de parteneriat cu asistatii) trebuie sa conduca la cresterea demnitatii, a individualitatii si a capacitatii de autodeterminare a asistatilor. Asistenta sociala este o forma de redistribuire a bunurilor, de solidaritate si echitate sociala. Totodata, prin scopul ei de a restabili legaturile reciproce benefice dintre persoanele defavorizate si societate, ea intareste sistemul social existent, mentinand de fapt inegalitatile. Ambele aceste laturi sunt permanent prezente in asistenta sociala, dar – in diferitele tipuri de practici – latura de remediere a inegalitatilor si cea de mentinere a ordinii de drept dobandesc ponderi diferite.


Persoane defavorizate = persoane care prin statutul lor social, datorat starii sanatatii sau a celei familiale, nu se pot bucura de drepturile si beneficiile pe care societatea le asigura majoritatii membrilor sai.


Persoane marginalizate = persoane care in urma discriminarii sociale sau a lipsei de solidaritate a majoritatii nu sunt integrate in fluxul social al producerii si repartizarii veniturilor, bunurilor si serviciilor.

Cele doua concepte au un continut similar, referindu-se la relatia dintre societate si persoanele care din motive diverse, de natura subiectiva sau obiectiva, nu pot sa se bucure de drepturile si beneficiile asigurate de societate membrilor ei, sunt excluse din anumite puncte de vedere de la punerea in practica a drepturilor cetatenesti.



1.2 Misiunea si obiectivele profesiei de asistenta sociala


Misiunea asistentei sociale este de a interveni in favoarea persoanelor defavorizate, marginalizate sau cu risc de excluziune sociala, prin oferirea de sprijin pentru obtinerea conditiilor unei vieti decente si prin sustinerea dezvoltarii propriilor lor capacitati si competente, in vederea integrarii lor sociale corespunzatoare. Pentru a explica rolul si locul asistentei sociale in societate, B. Jordan (1997) reia o idee clasica, dupa care asistenta sociala este un ansamblu de masuri prin care societatea incearca sa se proteje pe sine insasi de membrii ei vulnerabili si, totodata, sa-i compenseze pe acestia din urma pentru consecintele negative ale economiei de piata. Necesitatea misiunii specifice asistentei sociale apare acolo si atunci, unde comunitatile incep sa-si constientizeze nevoile celor marginali si consecintele individuale si sociale ale marginalitatii si marginalizarii.


Obiectivele specifice ale asistentei sociale sunt:

a.     Ajuta oamenii sa-si imbunatateasca competentele si capacitatea de a-si rezolva propriile probleme. Asistenta sociala poate actiona la nivelul indivizilor prin ajutorul oferit oamenilor pentru a-si vedea problemele dintr-o noua perspectiva; pentru a lua in considerare diferite alternative, pentru a-si mobiliza resursele latente proprii, a-si mari capacitatea de autocunoastere.

b.     Asistenta sociala are menirea de a ajuta oamenii sa obtina resursele materiale necesare asigurarii unei calitati a vietii la un nivel decent, facilitand accesul spre serviciile sociale adecvate, in cadrul legal oferit de politicile sociale ale tarii. Asigurarea nevoilor primare ale oamenilor este si va fi si in viitor unul din ratiunile de a exista ale asistentei sociale. Pentru a-si putea indeplini aceasta menire, asistenta sociala trebuie sa intretina servicii precum cantinele sociale, locuinte sociale, ajutoare materiale, fonduri pentru alimente si imbracaminte, adaposturi pentru cei fara adapost sau pentru victimele violentei sau a dezastrelor naturale de orice fel.

c.      Asistenta sociala stimuleaza organizatiile si institutiile in oferirea unor servicii adecvate nevoilor indivizilor, familiilor, grupurilor care recurg la ajutor. Este menirea asistentei sociale sa sensibilizeze diferitele organizatii si servicii la nevoile celor mai putin integrati in comunitate. Sensibilizarea serviciilor si a organizatiilor la nevoile oamenilor va trebui sa cuprinda si constientizarea acestora fata de nevoile culturale, lingvistice ale populatiei (minoritare) care recurge la ajutor.

d.     Daca asistentul social isi fixeaza drept scop sa acorde ajutor unui individ, unei familii sau unui grup, conform cunostintelor din teoria ecologica, el va trebui sa urmareasca imbunatatirea relatiilor acestuia (acestora) cu celelalte subsisteme si sisteme de care depinde integrarea sa (lor) sociala. Facilitarea interactiunilor dintre indivizi si celelalte persoane care traiesc in mediul din care face parte individul va contribui la o mai buna adaptare a indivizilor la cerintele mediului social si va spori sansele dezvoltarii autonomiei clientilor.

e.     Un alt obiectiv al asistentei sociale este influentarea relatiilor dintre diferitele institutii si organizatii implicate in activitati de asistare, in sensul unei mai bune colaborari dintre ele in favoarea clientilor. Ne referim aici la un rol important al asistentei sociale, anume la rolul de coordonare si mediere a activitatilor de ajutor care ajung la clienti si la familiile lor de la diferitele paliere. In lipsa unei astfel de coordonari se pot risipi eforturi care ar putea fi utilizate mai eficient sau clientul se poate gasi in imposibilitatea de a se folosi simultan de diferitele resurse.

f.       Influentarea politicilor sociale pentru favorizarea aparitiei acelor legi sau masuri care sa conduca la un mai mare grad de echitate sociala a cetatenilor si sa asigure o calitate mai buna a vietii categoriilor defavorizate de populatie. Asistentii sociali sunt adesea implicati in activitati de militare pentru o legislatie care sa acopere lipsurile constatate in domeniul politicilor sociale. De exemplu, in perioada celor 14 ani de tranzitie de la dictatura comunista la democratie, profesionistii din organizatiile neguvernamentale si serviciile sociale publice au militat pentru masuri legislative in vederea protejarii victimelor violentei domesticesi a copiilor supusi unor rele tratamente.



1.3 Functiile asistentei sociale


Pentru a raspunde misiunii ei de a contribui la integrarea persoanelor defavorizate in circuitul societal normal, pentru a putea sa ia parte la diviziunea muncii si a veniturilor, precum si de a profita de pe urma drepturilor si beneficiilor sociale, asistentei sociale ii revin numeroase functii (E. Zamfir, C. Zamfir, 1995):


a.     Identificarea segmentului de populatie care are nevoie de ajutor, care poate face obiectul activitatii de asistenta sociala; spre exemplu, este importanta identificarea femeilor victime ale violentei domestice, pentru a se organiza servicii adecvate lor, ca adaposturi de urgenta, consiliere, asistenta juridica etc.

b.     Pastrarea unor evidente privind persoanele asistate si cele care au nevoie de activitati si servicii de asistenta sociala; de exemplu, persoanele victime ale violentei trebuie mentinute in evidenta, pentru ca in procesul de asistare a lor profesionistii sa poata continua munca inceputa la o data anterioara, sa poata asigura continuitatea unei asemenea activitati.

c.      Diagnoza nevoilor si a problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc se confrunta intr-o anume perioada de timp si in conditiile socio-economice si culturale date; de exemplu, in comunitatile sarace, trebuie evaluate atat cele mai acute nevoi ale populatiei, cat si resursele de ajutor existente in acea comunitate.

d.     Identificarea unor surse de finantare a serviciilor si a programelor de sprijin pentru categoriile de persoane dezavantajate social. Resursele financiare provin, in general, fie de la stat, care – conform legislatiilor internationale si nationale din aceasta epoca – are responsabilitatea asigurarii nevoilor de baza ale cetatenilor ei, fiind un finantator important al multor programe si servicii sociale, fie de la finantatori privati. La randul lor, serviciile sunt fie guvernamentale, adica organizate de catre autoritatile statului, fie neguvernamentale, conduse de catre organizatii private, profesionale sau caritabile, finantate de obicei prin fonduri rezultate din diferite tipuri de donatii. Activitatea specifica de asistenta sociala poate fi indeplinita fie de profesionisti, fie de voluntari. Amploarea organizatiilor private de asistenta sociala si a miscarilor de voluntari exprima importanta pe care societatea civila o acorda problemelor sociale, felul in care este inteleasa solidaritatea societatii fata de persoanele aflate la periferia ei.

e.     Evaluarea serviciilor si a programelor sociale, pentru a aduna informatii privind eficienta activitatilor de asistenta sociala. Aceste informatii privind succesul programelor pe care le desfasoara sunt necesare profesionistilor atat pentru imbunatatirea metodelor si a stilului lor de lucru, cat si pentru asigurarea continuitatii in finantarii acestei activitati.

f.       Atragerea atentiei societatii, a forurilor politice, dar si a celor civice asupra problemelor celor aflati in situatii de risc. Prin acest rol, asistentii sociali contribuie la constientizarea problemelor sociale. De exemplu, organizatiile active in Romania in ultimii 10-12 ani in domeniul protectiei copiilor au atras atentia membrilor societatii si a guvernantilor asupra abuzurilor comise impotriva drepturilor copiilor si necesitatea luarii unor masuri active pentru apararea acestora. Acelasi lucru se poate spune si despre organizatiile active in interesul persoanelor cu handicap, precum si a celor in varsta.

g.      Apararea drepturilor persoanelor marginalizate sau defavorizate si promovarea asigurarii unor modalitati concrete de acces la servicii specializate de protectie si asistare (spre exemplu, insotirea persoanelor adulte sau a copiilor victime ale violentei domestice in fata tribunalului si sustinerea cauzei lor prin expertize profesionale).

h.     Oferirea de sprijin, de consiliere, prin modalitati de interventie individuala, de familie sau de grup, in vederea refacerii capacitatilor de integrare socio-culturala si economica a persoanelor aflate in situatii dificile.

i.       Dezvoltarea unui program de cercetari stiintifice la nivel national si local privind amploarea si tipologia problemelor sociale si a felului in care aceste probleme sunt percepute in societate.



1.4. Nivele de interventie ale asistentei sociale


Asistenta sociala isi abordeaza problemele la patru nivele:

a.     Nivelul individual, al unor persoane de diferite varste, cum ar fi somerii, tinerii sau adultii delincventi si cei dependenti de droguri, copiii care au abandonat scoala, cei neglijati sau supusi unor abuzuri, cei ramasi orfani, dati in plasament familial sau adoptati, persoane cu handicap senzorial, motor sau psihic, persoane in varsta, persoane care sufera de boli cronice sau acute grave, toti cei care au dificultati de adaptare la cerintele sociale sau au nevoie de diferite forme de protectie sociala.

b.     Nivelul familial, la care persoanele beneficiaza de ajutor ca membrii ai unei familii, nu individual. De exemplu, anumite forme de ajutor financiar pentru familii sarace se acorda acelora care au un venit mediu pe cap de familie sub o anumita limita (si nu in functie de criterii individuale cum ar fi starea de sanatate a parintelui sau a copilului). Alte forme de ajutor familial tind la restructurarea comunicarii dintre membrii familiei, la formarea unor deprinderi de rezolvare nonviolenta a problemelor din familie etc.

c.      Nivelul interpersonal, sau de grup se refera la munca cu grupuri de persoane avand caracteristici si scopuri comune, fie persoane defavorizate, fie aflate in situatii de risc din punctul de vedere al marginalizarii, al abuzului de substante, al ramanerii in afara campului muncii, al mentinerii sanatatii etc.

d.     Nivelul comunitar abordeaza problemele sociale cum ar fi lipsa locurilor de munca, lipsa resurselor culturale, problemele igienico-sanitare, conflictele etnice si altele prin mobilizarea resurselor si a energiilor persoanelor din comunitate in jurul unui scop comun.


Munca sociala cu indivizii, cea in cadrul sistemului familial, cea cu grupurile si cea cu comunitatile isi are – fiecare – specificul ei teoretic si propria sa metodologie.


Scopul asistentei sociale este de a promova si a reface o interactiune reciproc benefica intre indivizi si societate, in vederea ridicarii calitatii vietii sociale, atat la nivel individual, cat si la nivel de grup si/sau comunitate


1.5 Domenii ale asistentei sociale


In functie de nivelul la care apare necesitatea interventie asistentei sociale si de tipul de probleme exista o serie de domenii dintre care amintim:

Asistenta sociala acordata individului (suport acordat unei persoane aflata in dificultate- elev cu rezultate scolare slabe, adolescenta insarcinata, persoana aflata in detentie, etc.)

Asistenta sociala  si munca cu familiile (consiliere in caz de conflict marital, situatii de conflict parinti-copii, etc.)

Asistenta sociala si protectia copilului( asistenta sociala a copilului in dificultate - prevenirea abandonului si a institutionalizarii copiilor, asistenta sociala in situatii de abuz asupra copilului, etc.)

Asistenta sociala si varsta a treia (organizarea activitatilor destinate varstnicilor institutionalizati, prevenirea institutionalizarii varstnicilor, etc.)

Munca cu diferitele grupuri etnice (programe destinate cresterii ratei de alfabetizare in comunitatile de romi, etc.)

Asistenta sociala acordata somerilor (facilitarea accesului la prestatiile sociale cuvenite legal, integrarea somerilor in programe de conversie profesionala, etc.)

Asistenta sociala si saracii (facilitarea accesului la prestatiile sociale cuvenite legal- venit minim garantat, ajutor pentru incalzire, etc., facilitarea accesului spre institutii care ofera suport persoanelor sarace- biserica, organizatii neguvernamentale, etc.)

Asistenta sociala in scoli (prevenirea absenteismului si abandonului scolar)

Asistenta sociala in sistemul de sanatate (suport acordat bolnavilor care sufera de afectiuni terminale- asistenta sociala paleativa, consilierea persoanelor care necesita asistenta medicala si nu cunosc organizarea actualului sistem de asigurari de sanatate, etc.)


Observatie

Enumerarea nu este exhaustiva


1.6 Forme ale asistentei sociale


Sintetic, se pot descrie trei forme ale asistentei sociale: asistenta sociala preventiva, asistenta sociala de recuperare si promovarea echitatii sociale.


Asistenta sociala preventiva este acea forma care vizeaza prevederea unor fenomene sociale care s-ar putea produce in lipsa interventiei. Prin urmare, interventia in aceasta forma are loc inainte de a se constata aparitia unor disfunctii sociale. Se actioneaza de regula asupra grupurilor vulnerabile. Este cea mai eficienta si ieftina forma a asistentei sociale.

Exemple:

prevenirea abandonului scolar, prevenirea abandonarii copiilor, planning-ul familial, consilierea maritala, consilierea pre-pensionare, etc.


Asistenta sociala recuperatorie presupune actiunea de remediere, ameliorare sau eliminare a variatelor disfunctii sociale dintre individ si societate. Altfel spus, vizeaza 'vindecarea' problemei sociale cu care se confrunta clientii la un moment dat.

Exemple:

reintegrarea copilului in familia naturala, plasamentul familial, asistenta sociala paleativa, asistenta sociala a bolnavului psihic, asistenta sociala destinata familiilor sarace, etc.


Promovarea echitatii sociale este forma asistentei sociale care se refera la capacitatea acesteia de a influenta politicile sociale in sensul facilitarii accesului si repartizarii adecvate a resurselor materiale diferitilor clienti.

Exemplu:

restrangerea  criteriilor de eligibilitate in acordarea unor prestatii sociale celor aflati in nevoie (someri, familii sarace, persoane cu handicap, etc.)


Recapitulare


Obiectivele specifice ale asistentei sociale sunt:

1. Ajuta oamenii sa-si imbunatateasca competentele si capacitatea de a-si rezolva propriile probleme.

Ajuta oamenii sa obtina resurse materiale, facilitand accesul spre servicii sociale adecvate, in cadrul legal oferit de politicile sociale.

3. Stimuleaza organizatiile si institutiile in oferirea de servicii adecvate nevoilor indivizilor, familiilor, grupurilor care recurg la ajutor.

4. Faciliteaza interactiunile dintre indivizi si celelalte persoane care traiesc in mediul din care face parte individul.

5. Influenteaza relatiile dintre diferite institutii si organizatii in sensul colaborarii dintre ele (activitate de mediere si coordonare in favoarea clientilor).

6. Influenteaza politicile sociale pentru a favoriza aparitia acelor legi sau masuri, care sa conduca la un mai mare grad de echitate sociala si sa asigure o calitate mai buna a vietii  categoriilor populationale defavorizate.


Rolurile profesionistilor in domeniul asistentei sociale


Rol

Activitati in cadrul rolurilor

1. Consultant / consilier pentru persoane individuale

Contact personal cu indivizii in scopul rezolvarii problemelor si al obtinerii unor schimbari in capacitatea individului de a-si rezolva problemele.

Consiliere maritala si familiala

Contact personal cu doua sau mai multe familii in scopul rezolvarii problemelor din cuplu sau familie si al imbunatatirii comunicarii dintre membrii.

3. Munca cu grupurile

Munca directa cu clientii in cadrul unui grup de clienti in scopul imbunatatirii competentelor lor sociale, al unei mai bune autocunoasteri si mobilizarii energiilor in vederea adaptarii la cerintele sociale.

4. Avocat al intereselor celor asistati (advocacy)

Activitati specifice pentru obtinerea beneficiilor ce revin clientului sau activitati de lobby in vederea imbunatatii conditiei sociale ale celor aflati in situatii defavorizate.

5. Agent de legatura (broker)

Face legatura intre clienti si serviciile care le ofera acestora resursele necesare.

6. Coordonator/director de caz (case manager)

Desfasoara o diversitate de activitati care ajuta clientii sa-si dezvolte competentele, facand legatura intre sistemele si subsistemele in care e implicat clientul.

7. Cercetator

Cercetare privind raspandirea problemelor sociale, cauzele acestora si modalitatile eficiente de interventie la nivel de individ/microgrup/macrogrup.

8. Planificator/director de program

Activitati specificede scriere de proiecte si de evaluare a lor in vederea dezvoltarii si sustinerii resurselor, serviciilor si programelor sociale.

Rol

Activitati in cadrul rolurilor

9. Expert, consultant

Asigura asistenta in cazul unor cercetari, precum si altor specialisti sau servicii, in efortul lor de intelegere si rezolvare a problemelor sociale.

10. Manager/administrator

Ajuta la implementarea procedurilor si politicilor de asistenta sociala la nivelul unor servicii sau organizatii, la monitorizarea sau indrumarea lor.

11. Membru al unei echipe de profesionisti

Desfasoara activitati in cadrul unei echipe de profesionisti, prestatori de servicii sociale dintr-o institutie sau agentie. Echipa poate fi intra- sau interdisciplinara, deci asistentul social va colabora cu ceilalti specialisti ai serviciului: asistenti sociali, medici, psihologi, sociologi, asistente si surori medicale, cadre didactice etc.

1 Mediator

Ajuta doua sau mai multe parti implicate intr-un conflict sa ajunga la intelegere, compromis, rezolvare.

13. Supervizor de stagiu

Supervizeaza personalul sau studentii care i-au fost distribuiti pentru indrumare

14. Formator/educator/

instructor

Instruieste, formeaza sau asigura pregatirea altor prestatori de servicii, voluntarilor sau chiar a clientilor

15. Negociator

Stabileste termenii in care un anume serviciu sau organizatie poate asigura un avantaj pentru clienti.

16. Arbitru

Examineaza si evalueaza faptele si ia decizii in unele situatii conflictuale.

17. Colectare de fonduri

Popularizeaza serviciile sociale pentru a aduna fonduri in vederea dezvoltarii si implementarii de programe sau servicii.

18. Relatii cu publicul

Planifica si desfasoara activitatile de relatii cu publicul in numele agentiei/ institutiei/ profesiei


3 Aplicatii practice


Scop:

  • Persoanele aflate in formare vor putea constientiza diversitatea domeniilor asistentei sociale,
  • exercitiile vor permite familiarizarea studentilor cu domeniul asistentei sociale ca si activitate profesionala, la diferite nivele de interventie.

Sarcini ale cursantilor

  • cititi cu atentie fiecare           dintre exercitiile propuse si raspundeti folosindu-va cunostintele si imaginatia.

Exercitiul 1


Mentionati cinci domenii ale asistentei sociale si precizati nivelul de abordare al problemelor pentru fiecare nivel.


Exercitiul 2

Exemplificati functionarea obiectivelor asistentei sociale pentru un domeniu al asistentei sociale la alegere.


Exercitiul 3

Exemplificati asistenta sociala preventiva si promovarea echitatii sociale.


Exercitiul 4

Mentionati diferentele dintre cele trei forme de asistenta sociala prezentate.



Bibliografie.


Hepworth D.H. si Larsen J.A. (1993) Direct Social Work Practice: Theory and Skills. Pacific Grove, C.A: Brooks/Cole.

Jordan B (1997,98) Social Work and Society in M Davies (ed.) The Blackwell Companion to Social Work, Oxford: Blackwell Publishing, pag. 8-23.

Zamfir E. Si Zamfir C. (1995) Politici Sociale. Romania in context european. Bucuresti, Ed. Alternative.





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright