Arbitrajul intre distribuție și capitalizarea profitului

Arbitrajul intre distribuție și capitalizarea profitului

Politica de dividend reprezinta o componenta structurala a politicii financiare a intreprinderii, care reflecta fie optiunea de a distribui partial sau integral a profitul ramas dupa impozitare si/sau alte repartizari legale sub forma dividendelor cuvenite actionarilor (sau asociatilor), fie optiunea de a reinvesti o fractiune sau intregul profit net in scopul finantarii investitiilor de dezvoltare si a investitiilor strategice destinate consolidarii pozitiei acesteia pe piata si a cresterii valorii acesteia.

Datorita impactului exercitat asupra finantarii interne si  obiectivului de maximizare a valorii intreprinderii se impune adoptarea acelei politici de dividend care sa asigure echilibrul dintre dividendele repartizate actionarilor si finantarea interna realizata pe seama profitului net. Aceasta este politica de dividend optima, care se situeaza intre politica scazuta de distribuire a dividendelor, cand rata de distribuire nu depaseste 20% din profitul net, si politica puternica de distribuire a dividendelor, care se considera a fi cea aferenta unei rate de distribuire ce depaseste 60% din profitul net.

Adoptarea acestei politici se bazeaza pe relatia dintre cash flow-ul disponibil si utilizarea acestuia pentru finantarea activitatii de exploatare si pentru alocari destinate dezvoltarii intreprinderii. Cu alte cuvinte, decizia de a plati dividende pentru recompensarea capitalului investit in conditii de risc este in acelasi timp si o decizie de a nu reinvesti aceeasi suma pentru dezvoltarea viitoare a intreprinderii. Politica de dividend trebuie sa armonizeze factorii de influenta rezultati din situatia financiara a intreprinderii cu preferintele actionarilor acesteia.

Situatia financiara a intreprinderii conditioneaza politica de dividend in mod diferit, in functie de:

■ gradul de indatorare a societatii comerciale;

■ ratele lichiditatii imediate si a lichiditatii generale;

■ ratele rentabilitatii financiare si rentabilitatii economice;

■ rata rentabilitatii veniturilor, a activelor totale ale societatii comerciale sau a resurselor consumate;

■ costurile ocazionate de emisiunea unor noi actiuni comune;

■ alegerea finantarii unor proiecte de investitii viitoare ale intreprinderii fie prin indatorare, fie prin capitalul propriu sau printr-o anumita combinatie posibila intre aceste doua surse de finantare.

Fiecare dintre factorii enumerati isi are importanta sa, dar ne vom axa atentia asupra efectelor generate de ultimii doi factori.

Costurile ocazionate de emisiunea unor noi actiuni comune au o influenta deosebita asupra politicii de dividend a intreprinderilor mici si mijlocii. Pentru acestea, costurile emisiunii de noi actiuni sunt mai ridicate decat in cazul intreprinderilor mari. De aceea, finantarea viitoare pe seama profitului net, prin distribuirea intr-o mai mica masura de dividende sau prin nedistribuirea de dividende, poate fi mai avantajoasa. In cazul acestui tip de structuri societare, influente importante asupra deciziei de reinvestire a profitului net exercita si gradul fiscalitatii directe, precum si eventualele facilitati fiscale acordate de stat in scopul stimularii procesului investitional. Pe aceasta cale se evita, totodata, si posibila diluare a controlului asupra intreprinderii, care s-ar putea inregistra prin vanzarea libera a unor noi actiuni.

Proiect: Analiza productiei exrcitiului Proiect: CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International

q    pretul actiunilor pe piata este dublu fata de valoarea lor nominala;

q    rata de crestere a dividendelor este aceeasi cu rata de crestere a profiturilor societatii comerciale;

q    capitalul social este de 300.000.000 lei, divizat in 10.000 actiuni.

Cat va fi costul capitalurilor proprii daca societatea recurge la o emisiune suplimentara de actiuni realizata la un pret de 58.000 lei?

Rezolvare:

Valoarea nominala este:

Vn = Capital social / numar actiuni = 300.000.000 / 10.000 = 30.000

lei

Valoarea de piata a unei actiuni va fi:

P = 2 x Vn   = 60.000 lei

Dividendele platite pe actiune:

D = 20% x P = 20% x 60.000 = 12.000 lei/actiune

Costul capitalului propriu va fi egal cu rata de randament asteptata de catre actionari adica:

In cazul in care are loc o noua emisiune, costul flotarii va fi :

F = P - Pnou = 60.000-58.000 = 2.000 lei

Costul capitalurilor proprii procurate astfel va fi egal cu :

Determinati costul mediu ponderat al capitalului in cazul societatii comerciale A&D, cunoscand ca:

q      valoarea profitului din exploatare este 151.000.000 lei,

q      valoarea deducerilor legale si a cheltuielilor nedeductibile este nula,

q      veniturile extraordinare sunt in suma de 2.000.000 lei;

q      cheltuielile extraordinare sunt in suma de 1.500.000 lei;

q      valoarea veniturilor financiare este de 520.000 lei;

q      cheltuielile financiare se refera la dobanzile aferente unui credit in valoare de 100.000.000 lei (rata dobanzii este de 30%);

q      pretul de emisiune al actiunilor societatii comerciale A&D a fost de 3.500 lei/actiune;

qAlegerea finantarii prin indatorare sau prin capitalul propriu depinde in mod hotarator de costul datoriilor, dar si de capacitatea de indatorare a intreprinderii. Astfel, daca intreprinderea are capacitate de indatorare, iar costul capitalului ce poate fi obtinut prin indatorare este scazut sau acceptabil, atunci este preferabila indatorarea si mentinerea platii dividendelor la un nivel constant sau promovarea platii unor dividende de valoare mai ridicata.

Preferintele actionarilor (investitorilor) influenteaza politica de dividend in mod direct, iar tendinta intreprinderii de a atrage acel tip de investitori care se declara de acord cu politica sa privind dividendele genereaza efectul de clientela. Influenta directa se manifesta fie prin preferinta unora dintre actionari pentru incasarea curenta a dividendelor ce li se cuvin, fie prin posibilitatea alegerii de catre alti actionari a variantei reinvestirii profiturilor. In primul caz, dorinta incasarii imediate a dividendelor, fata de posibilele venituri viitoare mai mari, este a acelor actionari care sunt dependenti de dividendele incasate, ca sursa de venit. In cazul celei de-a doua categorii de actionari se manifesta increderea acestora in capacitatea intreprinderii de a investi mai bine profiturile realizate, intrucat, in mod obisnuit, managerii sunt mai bine informati asupra oportunitatilor de investitii, comparativ cu actionarii obisnuiti. Desigur, optiunea pentru nedistribuirea in prezent a dividendelor este a acelor actionari care sunt independenti in raport cu aceste dividende - ca sursa curenta de venituri.