Sistemul de relatii din administratia publica

Sistemul de relatii din administratia publica

Serviciile publice s-au dezvoltat si extins mod continuu, fapt ce a determinat pentru intreg sistemul administratiei publice cresterea complexitatii tuturor raporturilor de interdependenta dintre componentele acestuia.

In raport cu modul in care se definesc criteriile de stabilire ale treburilor publice din sistemul administratiei centrale si locale, se disting in mod corespunzator pentru tipuri de servicii, urmatoarele tipuri de relatii:

a) Relatii de autoritate, dezvoltate ca: relatii ierarhice, determinate de structura ierarhica si relatii functionale, care, se realizeaza de regula, in sprijinul celor dintai si sunt determinate de structura organizatorica dupa competenta specifica.

b) Relatii de cooperare, care sunt formalizate (obligatorii prin acte normative) sau neformalizate (facultative).

c) Relatii de reprezentare, care iau nastere in raport cu elementele exterioare autoritatilor administratiei publice,

d) Relatii de control, determinate de actiunea de delegare (nu este inclus aici controlul ca o consecinta a subordonarii ierarhice sau functionale).

e)  Relatii de prestari servicii (cu pondere in raporturile cu cetatenii).

In raport cu responsabilitatile pe care le determina aceste tipuri de relatii, sunt posibil de sesizat si diferentieri ale tipurilor de responsabilitati. De exemplu, relatiile ierarhice care au la baza o autoritate directa, determina o responsabilitate generala, totala, iar relatiile functionale care au la baza o autoritate indirecta, determina potrivit competentei specifice, o responsabilitate specifica, specializata.

Intre administratie si mediul politic se construieste un sistem important de relatii in care sunt implicate serviciile prestate, insa acesta nu afecteaza procesul de respectare a Constitutiei si a celorlalte legi, ci determina o convergenta a optiunilor si deciziilor politice.

Desfasurarea relatiilor dintre autoritatile administratiei publice si cetateni reprezinta o expresie a democratiei, garantata de catre insusi statul care creeaza institutii juridice orientate spre emiterea de acte normative care sa sustina accesul direct si nemijlocit al cetatenilor la atingerea obiectivului de satisfacere a interesului public general.