Crearea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom sau CEEA)

A. Incheierea tratatelor

Dupa infiintarea CECO, s-a incercat crearea Comunitatii Europene de Aparare, ce urma sa integreze politica de aparare, precum si a Comunitatii Politice Europene, care, printre altele permitea configurarea unei politici externe comune. Desi Tratatul de instituire a Comunitatii Europene de Aparare a fost semnat la Paris in 1952, in 1954 Parlamentul francez a refuzat sa-l ratifice si astfel ambele proiecte au cazut. Acest esec a confirmat ca, din considerente practice, integrarea politica trebuie precedata de integrarea economica. Ca urmare, o lunga perioada va domina spiritul unei Europe a negustorilor.

La 25 martie 1957, membrii CECO (Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda) au semnat la Roma Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene (CEE) si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom sau CEEA).

Cele doua tratate intra in vigoare la 1 ianuarie 1958. Din acest moment si pana la iesirea din vigoare a CECO, vor functiona trei comunitati europene cu personalitate juridica distincta.

B. Tratatul CEE

Acesta este cel mai important dintre tratatele constitutive, pentru ca isi propune integrarea ansamblului economiei statelor membre. Prin art. 2 TCEE (forma initiala), noua comunitate isi propune urmatoarele obiective generale:

• dezvoltarea armonioasa a activitatilor economice pe ansamblul Comunitatii; aceasta preocupare a dus la realizarea politicii regionale, destinata reducerii decalajelor de dezvoltare intre regiunile din statele membre;

• expansiunea continua si echilibrata;

• asigurarea unei stabilitati crescute (economice, sociale, politice);

• cresterea accelerata a nivelului de trai;

• dezvoltarea unor relatii cat mai stranse intre statele membre;

Mijloacele prin care Comunitatile trebuie sa atinga obiectivele propuse sunt:

• stabilirea progresiva a unei piete comune;

• apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor.

La baza pietei comune stau cele  patru  libertați  fundamentale: libera circulatie a bunurilor, a persoanelor (inclusiv libertatea de stabilire in oricare dintre statele membre), a serviciilor si a capitalurilor. Daca accentul este pus in mod clar pe componenta economica, scopul politic al tratatului transpare din preambul: Comunitatea Economica este destinata „sa puna bazele unei uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei”. Asadar, obiectivul mai indepartat ramane constructia unei uniuni politice.

Lucrare: Scoala geopolitica romaneasca Referat: Organizarea Tribunalul de Prima Instanta

C. Tratatul CEEA (Euratom)

Obiectivul general al tratatului este de a contribui la:

- formarea si dezvoltarea rapida a industriilor nucleare;

- cresterea nivelului de trai in statele membre;

- dezvoltarea schimburilor cu alte tari.

In acest scop, Comunitatea se angajeaza:

- sa dezvolte cercetarea stiintifica;

- sa adopte norme comune de securitate pentru protectia populatiei si a lucratorilor;

- sa stimuleze investitiile;

- sa asigure aprovizionarea regulata cu energie;

- sa garanteze utilizarea pasnica a materialelor nucleare;

- sa creeze o piata comuna in acest domeniu.

D. Sistemul institutional creat de Tratatele CEE si Euroatom

Comunitatile dispun de o structura institutionala in principiu independenta. Totusi, din ratiuni practice, Conventia de la Roma, semnata concomitent cu tratatele, unifica unele institutii ale Comunitatilor:

a) Adunarea Comuna CECO este largita si transformata in Adunare, cu rolul de a functiona pentru toate cele trei comunitati. Adunarea se va autointitula Adunarea Parlamentara Europeana, iar in 1962 Parlament European. Are atributii de deliberare, dar puterile sale legislative sunt limitate. Mai importante sunt atributiile de control. Poate astfel sa demita Comisiile, prin adoptarea unei motiuni de cenzura.

b) Curtea de Justitie a CECO devine competenta si pentru noile Comunitati. Ca si anterior, are rolul de a asigura respectarea tratatelor.

Se infiinteaza Comitetul Economic si Social, organ comun pentru CEE si Euratom.

Noile institutii, care raman deocamdata distincte, sunt:

a) Comisia CEE si Comisia Euratom. Aceste institutii corespund Inaltei Autoritati CECO. Ele sunt formate din personalitati independente, numite de state. Comisia CEE numara noua membri, cele trei state mari desemnand cate doi comisari), iar Comisia Euratom are cinci membri, intrucat Luxemburg nu are niciun comisar. Asa cum vom vedea mai jos, in comparatie cu Inalta Autoritate CECO, ele si-au pierdut nu doar din titulatura, ci si din competente.

b) Consiliile de Ministri reprezinta interesele statelor si dobandesc rolul principal in noile comunitati.

Mecanismul decizional in CEE si Euratom arata astfel: deciziile sunt luate de Consiliul de Ministri, dar la propunerea Comisiilor. Asadar, desi Comisiile nu mai pastreaza puterile de decizie ale Inaltei Autoritati, ele primesc un rol care nu poate fi neglijat: au puterea de initiativa.