Administratie
Regimul investiturii GuvernuluiRegimul investiturii GuvernuluiInvestitura Guvernului poate fi definita ca reprezentand complexul de acte si fapte juridice, precum si procedurile corespunzatoare, cerute de Constitutie, pentru a ne afla in prezenta unei echipe guvernamentale legale si legitime. In mod obisnuit, procedura de investitura a Guvernului se declanseaza dupa alegerile generale, deci la inceputul unui mandat parlamentar, intr-un regim parlamentar, respectiv dupa alegerile prezidentiale, adica la inceputul mandatului Presedintelui de Republica, intr-un regim prezidential. Ea poate interveni insa si in cursul unui mandat parlamentar sau prezidential, in caz de criza guvernamentala grava. In Constitutia actuala a Romaniei, procedura de investitura a Guvernului este prevazuta in art.85 alin.(1) coroborat cu art.103 si 104. Astfel, potrivit art.85 alin.(1) din Constitutie: “Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de catre Parlament.” Initiata si finalizata de Presedinte, procedura de investitura presupune patru etape procedurale bine definite, dar ponderea in realizarea ei efectiva revine Parlamentului prin acordarea votului de investitura. Cele patru etape sunt: desemnarea candidatului la functia de prim-ministru solicitarea votului de investitura acordarea votului de incredere de catre Parlament numirea Guvernului, finalizata prin juramantul de credinta Potrivit art.103 alin.(1) din Constitutia republicata: “Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.” In ce priveste modalitatile concrete de consultare, in absenta oricaror alte detalii constitutionale sau legislative, Presedintele urmeaza singur sa decida, fiind o chestiune ce tine de fapt, de practica vietii politice, de stilul Presedintelui ca om politic.
Legat de candidatul la functia de prim-ministru, acesta poate fi un om politic, eventual liderul partidului majoritar dar in egala masura, el poate fi si o persoana neinregimentata politic, un specialist, adica, un tehnocrat. Desemnarea candidatului la functia de prim-ministru prezinta semnificatia unui mandat acordat de Presedintele Romaniei, personalitatii insarcinate cu formarea listei viitorului Guvern, elaborarea programului de guvernare si prezentarea cererii pentru acordarea votului de incredere catre Parlament. Potrivit art.103 alin.(2) din Constitutia republicata: “Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului.” Astfel, in cea de-a doua etapa, rolul determinant revine candidatului la functia de prim-ministru, care in termen de 10 zile de la desemnare, are obligatia constitutionala de a se prezenta in fata Parlamentului cu doua elemente: lista membrilor viitorului Cabinet si programul de guvernare. Potrivit art.103 alin.(3) din Constitutia republicata: “Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.” Acest text arata egalitatea celor doua Camere in procedura de investitura a Guvernului, de unde necesitatea retragerii increderii Guvernului, pe calea motiunii de cenzura, tot in sedinta comuna a celor doua Camere, cu aceeasi majoritate. Candidatii la functiile de ministri urmeaza sa fie audiati in comisiile de specialitate ale celor doua Camere, in vederea obtinerii unui aviz consultativ Conform Regulamentului sedintelor comune ale celor doua Camere, dezbaterea programului si a listei Cabinetului are loc in cel mult 15 zile de la prezentarea acestora in sedinta comuna a Parlamentului. Pentru acordarea increderii Guvernului si investirea Cabinetului este necesar votul majoritatii parlamentarilor, votul fiind secret, cu bile. Hotararea Parlamentului prin care s-a acordat votul de incredere se va comunica Presedintelui Romaniei care va emite decretul de numire a noului Cabinet, acesta fiind publicat impreuna cu programul de guvernare in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I. Numirea Guvernului de catre Presedintele Romaniei, pe baza votului de incredere acordat de catre Parlament, reprezinta manifestarea unei competente legate, in sensul ca Presedintele nu ar putea sa refuze numirea, el este obligat sa o faca, intrucat nu dispune de o libertate de apreciere in acest sens. Procedura de investire are drept consecinta stabilirea unui raport constitutional complex intre Guvern, pe de-o parte, si Parlament sau Presedintele Romaniei, pe de alta parte. Potrivit
art.104 alin.(1) din Constitutia republicata: “Primul-ministru, ministrii si ceilalti membri ai
Guvernului vor depune individual, in fata Presedintelui Romaniei,
juramantul de la articolul Potrivit art. 104 alin.(2) din Constitutia republicata: “Guvernul in intregul sau si fiecare membru in parte isi exercita mandatul, incepand de la data depunerii juramantului.” Prin urmare, data depunerii efective a juramantului de credinta, individual, in fata Presedintelui Romaniei, reprezinta momentul de la care Cabinetul nou investit incepe exercitarea mandatului, inlocuind Cabinetul demisionar. In ce priveste componenta Cabinetului si posibilitatea realizarii unor modificari in structura acestuia, chiar cu prilejul unei remanieri guvernamentale, Legea nr.90/2001 a adoptat o pozitie elastica, in sensul ca ea permite crearea de noi ministere sau reorganizarea celor existente prin procedura de formare a unui nou Cabinet. Astfel, potrivit art.36 din Legea nr.90/2001 prevazut in capitolul referitor la organizarea si functionarea ministerelor: ministerele si ministrii se aproba de catre Parlament, prin acordarea votului de incredere asupra Programului de guvernare si intregii liste a Guvernului, la investitura. In plus, prin art.59 prevazut in dispozitiile finale ale legii, se precizeaza ca organizarea si functionarea ministerelor privind apararea nationala si ordinea publica sunt reglementate prin legi speciale. Prin urmare, reglementarea celorlalte ministere, printr-o interpretare per a contrario, poate fi facuta prin adoptarea unor Hotarari ale Guvernului, practica incetatenita dupa anul 1990, in absenta insa, a unor prevederi legale exprese, de unde calificarea ei ca avand un caracter neconstitutional. De altfel, art.56 face precizarea ca, Guvernul poate dispune prin hotarare, modificari in organizarea si functionarea ministerelor precum si transferul unor activitati de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului.
|