Administratie
Regimul de munca si odihna - stabilirea unui regim rational de munca si odihnaMentinerea capacitatii de munca la un nivel cat mai ridicat, pe toata durata schimbului refacerea capacitatii de munca in urma unui efort profesional presupune cercetarea si reglementarea nivelului general de solicitare stabilirea unui regim rational de munca si odihna ceea ce impune durata normala a muncii; stabilirea sau introducerea unui sistem de pauze rational organizat; organizarea muncii in schimburi Stabilirea unui regim rational de munca si odihna gasirea unor proportii sau corelatii optime pentru fiecare gen de activitate intre durata perioadelor de munca durata pauzelor de odihna numarul, continutul si repartizarea pauzelor asigurarea refacerii permanente a conditiilor de munca obtinerea unei eficiente sporite a activitatii desfasurate 1. Durata normala a muncii problema importanta in toate tarile lumii problema controversata a ergonomiei preocuparea principala a OIM politica duratei muncii unanimitate de pareri asupra oportunitatii economice si sociale a reducerii saptamanii de lucru problema limitei reducerii respective sporirea preocuparilor pentru organizarea timpului de lucru ergonomia temporala (a timpului) durata normala a muncii este masurata prin durata saptamanii de lucru difera de la tara la tara in functie de legislatie conventiile colective diferitele practici statisticile prezinta uneori durata medie a muncii pe zi sau pe luna stiinta si practica economica mai utilizeaza si alti indicatori durata anuala a muncii zile sau ore de munca persoana activa durata vietii de munca, vietii active cresterea preocuparilor pentru organizarea timpului liber programe ce tin seama si de interesele, nevoile si preferintele angajatilor programe (orare) glisante - principii durata timpului de munca zilnic este cea normala; venirea la program este variabila; ora convenabila angajatului toti salariatii trebuie sa fie prezenti in perioada stabilita perioada (orele) obligatorie pentru toti angajatii reprezinta cel putin jumatate din programul zilnic asigura un grad de libertate sporit fiecarui lucrator numai este obligat sa se invoiasca sau sa absenteze creste gradul de utilizare a timpului de munca sporeste productivitatea aplicarea programelor glisante necesita: analiza aprofundata a problemelor concrete din fiecare organizatie crearea conditiilor pentru aplicarea cu eficienta maxima a programelor 2. Sistemul pauzelor de odihna Corelatia dintre durata timpului de munca si sistemul de pauze rational organizat care sa permita: prevenirea sau atenuarea oboselii refacerea capacitatii de munca B.I.M. (Biroul International al Muncii) mentioneaza ca pauzele au ca efect: marirea cantitatii de munca fara oboseala exagerata; inlaturarea monotoniei muncii; mentinerea productiei aproape de nivelul optim; determinarea muncitorilor sa-si consacre mai putin timp in orele de munca pentru nevoile personale trebuie combatuta parerea nestiintifica considera pauzele de odihna doar o pierdere de timp de munca introducerea pauzelor prescrise diminueaza numarul pauzelor camuflate sau arbitrare La organizarea unui sistem rational de pauze trebuie avute in vedere urmatoarele constatari: oboseala nu creste liniar, ci exponential in functie de prelungirea activitatii refacerea nu se face nici ea liniar ci mai accentuat la inceputul pauzei Concluzie o serie de pauze scurte sunt mai avantajoase decat o pauza lunga o pauza de odihna prelungita peste timpul necesar provoaca o dezantrenare a organismului dificultati de integrare in ritmul de munca Rezolvarea concreta a problemelor unui sistem de pauze de odihna presupune si urmatoarele aspecte durata totala a timpului de odihna trebuie sa asigure refacerea potentialului functional al organismului refacerea functiilor fiziologice in tara noastra, durata timpului de odihna se determina prin metoda analitica ia in considerare o serie de factori ce determina oboseala, gradul de influenta, durata lor de actiune
ca de ex: solicitarea dinamica; solicitarea neuropsihica (incordarea nervoasa); incordarea organelor de simt; frecventa miscarilor; monotonia muncii; factorii mediului de munca numarul si durata pauzelor de odihna; criterii caracteristicile solicitarilor timpul necesar pentru refacerea functiilor de baza ale organismului dupa efort gradul de pierdere a antrenamentului momentele oportune in care trebuie acordate se are in vedere corectarea variatiilor capacitatii de munca si implicit a productivitatii in multe situatii, modul de repartizare a pauzelor de odihna este mai important decat insasi durata acestora continutul pauzelor de odihna si modul de folosire a acestora (activa sau pasiva) preferinta fata de intreruperile pentru odihna se au in vedere pauzele mai mici dar mai dese sau mai mari si deci mai rare corelarea particularitatilor individuale ale organismului cu regimul de munca si odihna studierea atenta a conditiilor concrete existenta unui timp de intreruperi conditionate de tehnologie si de organizarea muncii cand timpul de odihna nu poate fi acordat din cauza unor conditii particulare se stabileste numai marimea timpului de odihna pe schimb Alte forme sau tipuri de pauze au caracteristici bine definite sunt dependente unele de altele pauzele prescrise (pauza de masa si micropauzele) pauzele impuse de natura muncii pauzele arbitrare si camuflate 3. Organizarea muncii in schimburi Problema a ergonomiei cu multiple implicatii economice biologice sociale Literatura de specialitate a surprins foarte putin efectele muncii in schimburi Exista numeroase probleme legate de munca in schimburi unor persoane le place munca in schimburi aproape 20% din populatie are probleme serioase si nu se va putea adapta niciodata Interesul stiintific fata de programul de munca a crescut semnificativ dupa cel de-al doilea Razboi Mondial Proiectarea ergonomica a schimburilor de munca trebuie sa aiba in vedere: prevenirea si evaluarea consecintelor ce pot afecta negativ atat angajatii cat si organizatia Necesitatea obiectiva a prelungirii duratei de munca si a organizarii acesteia in schimburi este determinata de numeroase aspecte sau cerinte tehnice, economice sau sociale unele procese de productie nu pot fi intrerupte fara urmari si prejudicii sunt unele agregate sau instalatii complexe la care intreruperea functionarii lor le poate provoca avarii necesitatea folosirii cat mai rationale a acelor masini si utilaje care comporta investitii importante presiunile economice ca de ex: utilajele sunt scumpe si nu pot fi duplicate munca in schimburi este mai ieftina si mai putin riscanta decat in cazul angajarii de personal suplimentar particularitatile muncii in sectoarele de servicii gradul de solicitare depinde de nevoile societatii (doctori, asistente, politisti, transportatori) alte activitati care au determinat desfasurarea muncii pe toata perioada zilei considerarea schimbului de noapte ca necesar si foarte practic comertul international Consecintele sistemelor de munca in schimburi Proiectarea unui sistem de munca in schimburi impropriu, neadecvat sau neergonomic are numeroase consecinte: scade productivitatea, indeosebi in cazul activitatilor intelectuale viata sociala, evenimentele de familie sau activitatile de timp liber sunt afectate creste frecventa bolilor cardio-vasculare, inclusiv riscul bolilor de inima apar probleme de sanatate ca de exemplu cele gastro-intestinale inspectia sau monitorizarea vizuala este extrem de dificila vigilenta este scazuta moralul echipelor de lucru poate fi afectat deoarece numarul supraveghetorilor sau al managerilor in schimburile de noapte este mai mic siguranta in munca scade deoarece creste rata accidentelor si vatamarilor corporale Terminologia privind munca in schimburi Definirea sau clasificarea caracteristicilor temporale ale schimburilor numeroase incercari pentru clasificarea sau delimitarea termenilor Unitatea de baza a unui sistem de munca schimbul de munca orele sau timpul dintr-o zi in care un angajat este nevoit sa fie la locul de munca Diversitatea practicilor privind munca in schimburi natura variata a sistemelor de munca contextul social, cultural si economic in care acestea opereaza Elaborarea unei terminologii consistente, precise si fundamentata stiintific este esentiala pentru intelegerea si aplicarea diverselor sisteme de munca Desi terminologia privind sistemul de munca este adesea, unitara, in cadrul unui loc de munca termenii de specialitate variaza de la un loc de munca la altul, de la un expert la altul sau de la o tara la alta In consecinta, diferentele existente in utilizarea termenilor de specialitate ca de ex:
produc uneori confuzie si promoveaza interpretari gresite pe baza acestora urmeaza sa se ia deciziile practice diferentele existente in utilizarea termenilor de specialitate si potentialele confuzii sunt evidente si din urmatoarele exemple: termenul „schimb de munca” este cel mai potrivit pentru a descrie toate schimburile practicate la un loc de munca; termenul „schimb oscilant” se refera la orice angajat care lucreaza dupa un program care se poate schimba de la o zi la alta; „rotatia rapida a schimburilor” reprezinta pentru cei mai multi dintre angajatii din SUA, un sistem in care se schimba orarul de munca odata pe saptamana; „schimb de noapte” se refera la al treilea schimb Concluzie clarificarea sau delimitarea termenilor este importanta pentru clasificarea caracteristicilor temporale ale schimburilor de munca Interferenta muncii in schimburi cu ritmurile circadiene Viata oamenilor nu decurge in mod uniform anumite variatii determinate de conditiile naturale ce constituie un complex indestructibil fotoperiodismul imbinarea luminii cu intunericul termoperiodismul variatiile periodice ale temperaturii (frig – cald) conditiile meteorologice curentii de aer, umiditatea, presiunea atmosferica radiatiile naturale mezocosmice forta gravitationala electromagnetismul Conditiile naturale sunt in acelasi timp, factori externi influenteaza viata organismelor vii, inclusiv a oamenilor Conditiile naturale exercita influenta simultan sub forma asa-numitului fond natural de radiatii variaza in timp in ce priveste componenta ponderea si intensitatea fiecarei componente ne influenteaza din momentul conceptiei indirect - prin intermediul organismului matern direct – prin momentul nasterii Concluzie organismul isi dobandeste autonomia trebuie sa lupte impotriva agresiunii lumii exterioare organismul noului nascut devine sensibil pentru toata viata la caracteristicile pe care fondul natural le-a avut in momentul natal organismul se simte puternic ori de cate ori conditiile natale se repeta potentialul biotic (vitalitatea) al fiecarui individ este maxim in jurul datelor natale (anual, lunar, zilnic) potentialul biotic (vitalitatea) este minim in lunile, zilele si orele opuse celor natale in organism se resimte o stare de oboseala denumita oboseala naturala care se suprapune peste oboseala profesionala Sensibilizarea noastra fata de caracteristicile fondului natural ori de cate ori se vor repeta in viitor a aparut ideea de sincronizare presupunerea ca in organism ar exista unul sau mai multe ceasuri sau orologii biologice numeroase propuneri de localizare Sistemul nervos central – elementul principal al reglarii bioritmurilor (ritmurilor biologice) Continuarea preocuparilor folosirea bioritmurilor in multe domenii, in MRU, inclusiv in cel privind „munca in schimburi” deoarece: timpul muncii actioneaza asupra timpului natal, respectiv asupra bioritmurilor Concluzie Interferenta muncii in schimburi cu ritmurile circadiene (din limba latina circa diem – aproximativ o zi) cea mai raspandita forma a periodicitatii biologice, importanta pentru alternarea schimbarilor de munca este periodicitatea circadiana a luminii si a intunericului Din perspectiva ergonomiei problema principala a „muncii in schimburi” organismul uman este genetic programat isi stabileste un ritm de 24 de ore foarte dificil de schimbat orarul normal de munca este un orar diurn solicita
organismul in timpul activitatii – deci invita la somnul nocturn dispus sa beneficieze de somnul recuperator procesul de proiectare a schimburilor de munca trebuie sa aiba in vedere si urmatoarele aspecte: epuizarea si somnolenta; sanatatea subiectiva; momentul zilei Concluzie Posibilitatea repartizarii oamenilor pe schimburi tinand seama de fazele natale optime bioritmurile individuale sau personale Proiectarea sistemelor de munca in schimburi respectiv: numarul de schimburi ciclul de rotatie al schimburilor formele concrete ale schimburilor de munca obiective minimizarea efectelor negative asupra sanatatii oamenilor diminuarea consecintelor economice si sociale realizarea unui compromis intre adaptarea la nevoile sociale ale angajatilor consideratiile privind securitatea si sanatatea in munca Nu exista un sistem de schimburi ideal Nu pot exista solutii simple general valabile Multe dintre programele de munca sunt rezultatul altor consideratii continuarea practicilor traditionale indeplinirea obiectivelor economice si practice productia, acordurile colective Practicarea formala sau informala a programelor de munca flexibile au impact asupra ratei absenteismului Formele de alternare a schimburilor de munca numeroase opinii si adesea contradictorii majoritatea specialistilor evidentiaza avantajele unei rotatii mai frecvente a schimburilor de munca alternarea schimburilor trebuie facuta inaintea instalarii, adaptarii sau a dereglarilor de bioritm alti specialisti se pronunta pentru o rotatie a schimburilor la intervale mai mari de peste 10 zile sau chiar 3-4 saptamani Tara noastra ciclurile de rotatie de 14 zile (doua schimburi) ciclurile de rotatie de 21 zile (trei schimburi) Concluzie Fundamentarea ergonomica a ciclului de rotatie a schimburilor de munca asigurarea unui regim de munca si odihna saptamanal care sa preintampine acumularea de oboseala ca urmare a refacerii incomplete zilnice a functiilor organismului capacitatea de munca a omului variaza si in cursul saptamanii de lucru Regimuri de munca si odihna diferentiate sistemul actual de alternare saptamanala a schimburilor de munca raspandit si in tara noastra nu pare justificat din punct de vedere ergonomic adoptarea de solutii diferentiate in care considerentele economice si sociale sa fie adaptate cerintelor biologice si psihofiziologice ale organismului
|