Obiectul actiunii judiciare

Obiectul actiunii judiciare

De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Din textul legal rezulta ca obiectul actiunii in contencios administrativ il poate constitui fie anularea unui act administrativ, fie obligarea unei autoritati publice care refuza sa rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. de a rezolva respectiva cerere, precum si repararea pagubei cauzata prin actul administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat.

Cu privire la anularea actului administrativ ce poate forma obiectul actiunii in contenciosul administrativ, asa cum rezulta din definitia data de lege, acesta trebuie sa fie un act administrativ de autoritate, care poate avea atat caracter individual, cat si caracter normativ, prin care se incalca un drept sau un interes legitim, sau un act emis cu exces de putere. Totodata, actul administrativ reprezentand manifestarea de vointa a autoritatii nu trebuie sa fie exceptat de la controlul exercitat de instanta de contencios administrativ.

Avand in vedere ca legea asimileaza actului administrativ refuzul nejustificat al autoritatii publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, precum si nerezolvarea in termenul legal a unei astfel de cereri de catre autoritatea publica competenta, in mod firesc actiunea in contencios administrativ poate fi introdusa si de persoana vatamata prin astfel de acte atipice.

Obiectul actiunii in contenciosul administrativ il poate constitui si cererea de reparare a pagubelor materiale, eventual a daunelor morale ce i-au fost cauzate reclamantului printr-un act administrativ emis de o autoritate publica.

Repararea pagubei poate fi solicitata atat prin actiunea in care se cere anularea actului administrativ, cat si printr-o actiune separata. In acest sens, art. 19 din Legea nr. 554/2004 prevede ca atunci cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei. Cererile trebuie sa se adreseze instantei de contencios administrativ competente in termen de un an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului-verbal de conciliere, dupa caz, care a produs respectivul prejudiciu si se supun normelor legii contenciosului administrativ in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru.

Persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apararea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Cu alte cuvinte, pentru a deosebi un contencios obiectiv de unul subiectiv trebuie sa se cerceteze cu atentie ceea ce formeaza obiectul insusi al cererii reclamantului si al constatarii judecatorului. Este o chestiune de drept obiectiv cand se pretinde ca actul administrativ violeaza ordinea obiectiva a dreptului si o chestiune de drepturi subiective, cand actul administrativ vatama asemenea drepturi.

B. 2) Contenciosul administrativ de plina jurisdictie

Fata de acestea consideram ca vom fi in prezenta unui contencios de plina jurisdictie in cazurile in care instanta de contencios administrativ este competenta:

a. sa anuleze actul administrativ de autoritate prin care un reclamant a fost vatamat intr-un drept al sau recunoscut de lege sau intr-un interes legitim;

b. sa modifice un act administrativ de autoritate care, prin prevederile a caror modificare se cere, reclamantul a fost vatamat intr-un drept al sau recunoscut de lege, sau intr-un interes legitim;

c. sa oblige autoritatea publica respectiva sa rezolve cererea unui reclamant, referitoare la un drept al sau recunoscut de lege sau la un interes legitim;

d. sa oblige autoritatea publica la repararea pagubei ce i-a fost cauzata reclamantului prin actul administrativ de autoritate emis ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare l

Prin derogare de la dispozitiile art. 8 alin. (1), actiunile intemeiate pe incalcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autoritatii parate sa emita un act sau un alt inscris, respectiv sa efectueze o anumita operatiune administrativa, sub sanctiunea penalitatilor de intarziere sau a amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere ce se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate, in cazul in care termenul de executare a hotararii definitive si irevocabile nu este respectat de acestia.

Intrucat contractele administrative sunt asimilate prin lege actelor administrative, rezulta ca obiectul actiunii in contencios administrativ il poate constitui si aceste contracte. Astfel, potrivit art. 8 alin. (2), instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze litigiile care apar in fazele premergatoare incheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de aplicarea si executarea contractului administrativ. La solutionarea acestor litigii se va avea in vedere regula dupa care principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public.

Rezulta ca instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze atat litigiile care au ca obiect actele elaborate in fazele premergatoare incheierii contractelor administrative (anunturi, caiet de sarcini, proces-verbal, etc), cat si aspectele legate de aplicarea si executarea acestor contracte. La judecarea litigiilor care au ca obiect contactele administrative, instanta trebuie sa aiba in vedere faptul ca principiul libertatii contractuale este subordonat principiului prioritatii interesului public. Altfel spus, in contractele administrative primeaza interesul public fata de libertatea contractuala, spere deosebire de dreptul civil unde contractul este legea partilor.