Conceptia manageriala si administratia publica

Managementul se situeaza de-a lungul preocuparilor traditionale a stiintei organizatiilor perceputa ca stiinta a bunei gestiuni, gestiunii eficace; el isi fixeaza o finalitate esential utilitara si clar operationala. Ambitia sa este de a defini clar regulile, normele, mai mult, perceptele care permit organizatiilor sa atinga obiectivele pe care si le-au propus cu maximum de eficacitate. El se distinge insa de simplele practici empirice si de primele formulari ale stiintei organizatiilor printr-o formalizare mai accentuata: dimensiunea teoretica si conceptuala este esentiala in management, care are tendinta de a combina practica cu o “reprezentare a realitatii care se vrea stiintifica”. Este vorba de “un ansamblu de practici . unde se combina pragmatismul si cunoasterea stiintifica” (J. P. Nioche).

Pentru management conduita tuturor organizatiilor economice, sociale sau politice implica patru tipuri de operatiuni:

- planificarea

- organizarea

- activarea (mobilizarea resurselor)

- controlul

La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o tendinta accentuata de depasire a cadrelor “gestiunii operationale”, fondata pe o logica a optimizarii de-a lungul activitatii cotidiene, pentru a se implica in ambitia de aatinge un “management strategic”, ce integreaza intr-o strategie globala un ansamblu de variabile: proiectele conducerii, mediul economic, posibilitatile si resursele intreprinderii, obligatiile si presiunile sociale, interne si externe.

Aceasta gestiune se finalizeaza printr-un ansamblu de decizii strategice care sunt folosite de-a lungul procedurii de aplicare. Dar firma privata nu este singurul model managerial posibil; tot mai mult sectorul non-profit este citat ca un exemplu de management de succes. Aceasta viziune va deveni tot mai complexa prin asimilarea “contextelor organizationale”: managementul nu este de fapt decat un ansamblu de reguli foarte generale care sunt susceptibile a urma variante diferite, in functie de organizatia in cauza.

Teoria numita a “contingentei” incearca sa-i identifice formele specifice de management, ce variaza dupa configuratia mediului, natura organizatiei si strategiile urmate. Astfel, un sistem “mecanic” de management, caracterizat de reguli formale si o centralizare puternica va fi (Burns si Stalker) mai bine adaptat unui mediu stabil, in timp ce un sistem “organic”, in care regulile formale au o importanta mai mica iar descentralizarea este mai accentuata, corespunde mai bine unui mediu instabil.

Definire

Managementul este meseria care consta in a conduce, intr-un context dat,

un grup de oameni cu scopul de a atinge in comun obiective conforme

finalitatilor organizatiei de apartenenta.

1. Managementul este o meserie: deci o activitate practica ce regrupeaza un

ansamblu de experiente, cunostinte tehnice si relationale. Nu este vorba aici nici

de un proces abstract nici de teorie. Aceasta meserie are, in raport cu alte

meserii, doua caracteristici proprii:

REFERAT: Interguvernamentalismul - neofunctionalismul - se caracterizeaza prin REFERAT: RUSIA si spatiul heartland - problema Rimland-ului

se exercita cu si asupra altor persoane (colaboratori, superiori ierarhici,

colegi), nefiind deci o meserie solitara;

datorita aspectelor specifice este legata de practica propriu-zisa, de “teren”.

2. Aceasta meserie consta in a conduce. “A conduce” trebuie perceput ca un

termen generic pentru a desemna diferite stiluri de management care sunt

posibile. Poate semnifica “a dirija”, “a comanda”, “a coordona”, “a face sa

participe”, “a anima”. Termenul retinut nu este important pentru moment; ceea

ce conteaza este sensul: a avea responsabilitatea unei echipe care trebuie sa

atinga in comun anumite obiective.

3. Meseria in cauza se exercita intr-un context dat; este vorba aici de mediul

economic, politic, social, tipul de cultura dominant, mentalitatile, traditiile ce

determina aparitia unor constrangeri/oportunitati specifice. Acest context este

dat. Se poate actiona in ideea de a-l face sa evolueze, sa se modifice, dar trebuie

tinut intotdeauna cont de existenta lui, iar practica manageriala trebuie sa se

adapteze in functie de realitatea existenta.

4. Managementul presupune totodata a conduce un grup de oameni; nu

trebuie deci confundat managementul cu simplul fapt de a avea un grup de

oameni in subordine.

5. Managementul vizeaza atingerea in comun a unor obiective conforme cu

finalitatile organizatiei. In acest domeniu se intalnesc cateva elemente esentiale

ale managementului public:

pentru a atinge un obiectiv trebuie, in primul rand, sa ai unul. Asa cum

spunea filosoful chinez Sun-Tzu: “Cel ce nu are obiective nu risca sa le

atinga”. Or, intr-o organizatie, obiectivele nu sunt intotdeauna clar definite;

chiar daca ele exista uneori la nivelul organizatiei in ansamblu, nu sunt

disponibile la nivelul fiecarui sub-ansamblu. Este deci necesar un efort de a

realiza aceasta “transcriere”.

un alt element deosebit de important se refera la stimularea ansamblului

membrilor echipei fata de obiectivul stabilit, chiar daca acestia au initial

obiective personale divergente, chiar opuse.