Principiul legalitatii in dreptul administrativ

Principiul legalitatii in dreptul administrativ

In domeniul administrativ, actiunea administratiei publice nu este libera, dar poate fi subordonata unui set de reguli, ce decurg din lege, care stabilesc procedurile de urmat, fixeaza conditiile de fond ale actiunii administrative si, in special, definesc drepturile pentru cei administrati;

Administratia trebuie sa respecte normele dreptului administrativ, existand deci principiul legalitatii actiunii administrative;- aceasta realitate constituie fundamentul constructiei dreptului administrativ; dar ea nu s-a impus, istoriceste, cu usurinta;

Statul a manifestat o reala si prelungita reticenta fata de subordonarea sa regulilor dreptului si a controlului judecatoresc sau al celor administrati; exista si astazi zone de non-drept, cum sunt actele de conducere ale guvernului sau masurile de ordine interioara, in care acestea raspund imperfect exigentelor normelor legale si nu sunt supuse controlului judecatoresc;

Totusi, am asistat, in secolul XX, la multiplicarea izvoarelor dreptului administrativ, in special in Europa; in prima sa parte, sistemele juridice nationale se inspirau din principiul legi-centrismului si al doctrinei constitutionalitatii, urmate de respectarea efectiva si jurisdictionala a Constitutiei; acestea interesau raporturile dintre puterile publice, in special, contribuind la descifrarea ratiunilor constitutionale ale actiunii administrative; pe parcurs, cooperarea juridica internationala s-a dezvoltat esentialmente prin intermediul tratatelor internationale, accelerata de constructia regionala si comunitara, trecuta si actuala, ce presupune transpunerea in dreptul national a regulilor comunitare;

Astazi, la izvoarele traditionale ale dreptului administrativ, se adauga, din ce in ce mai mult, dreptul comunitar si regula interventiei judecatorului in controlul respectarii normelor adoptate in spatiul administrativ european; fata de proliferarea surselor dreptului administrativ, autorii vorbesc despre principiul juridicitatii activitatii administratiei: el arata ca legea nu este unicul izvor al actiunii administrative, dar ea este supusa regulilor dreptului , fie ca acestea decurg din principiile constitutionale, din dreptul international, din actele guvernamentale sau din practica judiciara europeana ori nationala;

Totusi, expresia de principiu al legalitatii este larg utilizata, uneori in contexte si cu sensuri inadecvate, de diversele sisteme juridice, inclusiv romanesc.

Sursele legalitatii administrative deriva din principiile generale si speciale ale dreptului administrativ; istoriceste vorbind, in virtutea principiului legalitatii, actele administratiei trebuie sa respecte legea; aceasta respectare se intinde inclusiv asupra normelor juridice emise de autoritatile administrative ierarhic superioare;

Distingem intre sursele scrise si sursele nescrise ale legalitatii administrative:

a) Sursele constitutionale: justitia aplica primordial principiile si normele constitutionale atunci cand analizeaza un act administrativ presupus ilegal; el sanctioneaza deopotriva violarea tuturor normelor juridice constitutionale si a celor care decurg din acestea, care au o cat de mica tangenta cu actul administrativ analizat;

b) Sursele internationale: in virtutea prevederilor constitutionale, administratia public a trebuie sa puna in aplicare prevederile tratatelor internationale, care au o valoare superioara celor nationale, in domeniul drepturilor omului, cele la care au aderat statele si cele care derivand din dreptul comunitar;

Pe cale de consecinta, judecatorul national trebuie sa fie abilitat sa judece si sa aprecieze legalitatea unui act administrativ in virtutea normelor internationale mai sus amintite; unii autori cred ca si cutuma internationala poate fi aplicata, in forta acestei este inferioara legii internationale si nationale; alti autori cred ca prevederile constitutie detin primatul in fata dreptului comunitar; interpretarea tratatelor este de competenta Parlamentului si a Curtii Constitutionale; in plus, pentru tratatele europene, organele judiciare trebuie sa solicite interpretarea Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.

In privinta dreptului derivat (rezultand din actele organelor instituite prin tratate) situatia nu este transata, ci mai complicata, data fiind divizarea lor in regulamente (Parlamentul European), directive (C.E.) si deciziile individuale (C.E.);

Regulamentele au intotdeauna o valoare si o forta juridica superioara actelor administrative individuale, indiferent de autoritatea emitenta a acestora; dar, regulamentele au o valoare inferioara legii pe care se intemeiaza;

Mai exista regulamente emise de Guvern, regulamente emise de ministere, regulamente emise de prefect sau regulamente emise de autoritatile publice centrale si locale; primele intervin intr-un domeniu rezervat Guvernului, celelalte detaliaza continutul si sensul lor, avand o forta juridica inferioara.

Sistemul de drept comunitar, influenta acestuia asupra sistemelor juridice nationale, sunt puse in valoare daca analizam raporturile dintre dreptul creat de Uniunea Europeana si dreptul intern al statelor; in esenta, analizam gradul de influenta al dreptului intern de catre dreptul comunitar;

Legalitatea europeana, in raport cu izvoarele dreptului si principiile acestuia, constituie un factor perturbator in raport cu izvoarele de drept traditionale; trebuie respinsa teza absolutista, cea care acorda valoare absoluta si primat exclusiv dreptului comunitar; dar vom releva caracteristicile sale:

1. Principala caracteristica a dreptului comunitar este autonomia sa, intrucat are menirea de a permite structurarea ansamblului raporturilor sale cu sistemele de drept nationale, precum si integrarea si coordonarea acestora in scopul usurarea aplicabilitatii dreptului comunitar in ordinea interna a statelor, dar si pentru stabilirea locului si autoritatii sale in contextul national;

Autonomia ordinii juridice comunitare nu exclude, in nici un caz, colaborarea cu sistemele juridice nationale; colaborarea este utila si necesara suplinind eventualele lacune sau deficiente de ordin legislativ intern;

2. A doua caracteristica a dreptului comunitar o constituie aplicabilitatea directa, relevand o alta latura a raporturilor acestuia cu dreptul intern al statelor membre; ea a fost decisa de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, astfel: “regulile dreptului comunitar, stabilite de tratatul insusi sau in baza procedurilor pe care le-a instituit, se aplica pe deplin in acelasi moment si cu efecte identice pe intreaga intindere a teritoriului comunitatii”.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a mai statuat ca: “Tratatele au putere obligatorie prin ele insele in cadrul ordinii juridice aplicabile pe teritoriul fiecaruia dintre statele membre”; decizia vizeaza atat dreptul comunitar originar cat si dreptul derivat si presupune aplicarea fara nici o exigenta in ceea ce priveste transformarea, receptarea un eventual ordin de aplicare, si nici a publicari lor de catre autoritatile nationale

Punerea in aplicare a dreptului comunitar, trebuie sa permita aplicarea imediata si efectiva a acestor norme juridice, eliminandu-se orice formalitate de ordin legislativ ( ratificare, preluare si transformare);

3. A treia caracteristica, este efectul direct al normelor sale; el numai ca se integreaza automat in dreptul intern, ci are si aptitudinea generala de a completa in mod direct patrimoniul juridic al particularilor cu drepturi subiective obligatorii in relatiile cu statele si cu alti particulari;

4. A patra caracteristica, consta in prioritatea dreptului comunitar, intrucat i se confera o eficacitate speciala, prin solutionarea transanta a situatiei de concurs eventual cu normele interne.  

Cutuma: este o problema mult discutata si netransata definitiv; astazi orice cutuma, atunci cand este admisa, trebuie sa rezulte din acte si alte documente scrise;

Principiile generale ale dreptului: ele reprezinta norme de maxima generalizare a normelor de drept;

- in general, ele rezulta si se degaja din textele tratatelor internationale, ale Constitutiei, din practica judiciara a Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si a instantelor nationale, din textele legilor organice sau din cele ordinare;

- ele sunt utilizate in cadrul procesului controlului parlamentar, administrativ si judiciar asupra actelor, care nu sunt intemeiate pe prevederile clare ale legii, respectiv: ordonante de urgenta sau alte ordonante ale Guvernului, regulamente autonome, ordine, decizii s.a.;

Deciziile Curtii Constitutionale: Curtea Constitutionala are dreptul si competenta de a interpreta orice problema de drept, de a se pronunta in acestea, de a emite decizii cu valabilitate si obligatia de conformare din partea institutiilor, organelor de stat, autoritatilor publice centrale si locale si a cetatenilor;

- ea a creat si poate crea, in continuare, noi principii de drept recunoscute de Constitutie si de lege.