Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi

Administratie


Qdidactic » bani & cariera » management » administratie
Greva functionarilor publici



Greva functionarilor publici


Greva functionarilor publici

Potrivit EURACTIV.RO functionarii publici incep sa isi arate din ce in ce mai des nemultumirea fata de salariile “mizere” si de conditiile “bugetare” si cum altcumva decat pichetand sediul guvernului. Printre revendicarile acestora se numara : salarizarea functionarilor publici.si anume respectarea prevederilor statului functionarilor publici prin care acestia, in afara de salariul de baza au prevazut un spor de vechime, un supliment al postului si un supliment al treptei de salarizare; o serie de sporuri specifice au fost suspendate sau urmeaza sa fie suspendate, cum ar fi prima de 10%, sporuri pentru conditii vatamatoare. O alta nemultumire ar fi plata orelor suplimentare; 'atat timp cat efectuam ore suplimentare peste programul normal de lucru din dispozitia anagajatorilor este normal ca acestea sa fie recompensate prin zile libere, ore libere sau prin plata orelor suplimentare, a declarat Ingrid Serenela Iordache, vicepresedinte SNFP, lider sistem institutional Ministerul Muncii. O alta revedicare ar fi si incheierea unui acord la nivel de administratie publica pentru functionarii publici si un contract colectiv de munca pentru personalul contractual din administratia publica. Functionarii publici considera ca este absolut necesar sa fie luate unele masuri cu privire la protectia lor juridica in institutiile de control. Pentru aceasta s-au initiat o serie de statute: statulul functionarilor publici din Garda Financiara, ANAF, la inspectia muncii, la protectia consumatorului si intarirea autoritatilor institutiilor publice, avand in vedere ca institutiile abilitate cu combaterea muncii la negru sau protectia consumatorului s-ar putea confrunta, in perioada crizei, cu acte de evaziune fiscala sau angajari la negru din partea agentilor economici sau cu comercializarea unor produse necorespunzatoare. Vicepresedintele SNFP, a mai declarat: 'Concret nu avem nimic stabilit, se pare ca au inteles o parte din revendicarile noastre, dar concret nu s-a incheiat un protocol care sa ne arate ca intr-adevar incep negocierile.'
'Solicitam pastrarea veniturilor actuale, veniturile noastre constituite atat din salariul de baza, cat si o serie de alte sporuri care intregesc veniturile noastre. Salariul de baza reprezinta doar 40% din veniturile noastre. Daca un functionar public debutant primeste net 500 de lei, salariul de baza, sporurile respective mai sunt undeva la 200-300 de lei, ceea ce inseamna 800 de lei. Daca se poate trai in ziua de azi ca si debutant cu 800 de lei pe luna, noi nu mai avem nimic de spus. Mai mult decat atat, aceasta duce la migrarea functionarilor publicii in mediul privat, unde salariile sunt impuse prin contractul colectiv la nivel national pe 2000-2007 la 1200 de lei pentru studii superioare de lunga durata. Este o discrepanta foarte mare'. [1]






[1] Ingrid Serenela Iordache, vicepresedinte SNFP, citatǎ de EurActiv.ro http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_16432/Functionarii-publici-intra-in-greva-generala-pe-27-februarie.html



3.2. Desconcentrarea serviciilor publice

- Prin notiunea de serviciu public se intelege orice activitate a autoritatilor publice desfasurata pentru satisfacerea unui interes general (la nivel comunitar), care este atat de importanta, incat trebuie sa func­tioneze in mod regulat si continuu[1]. Atragem atentia ca prin serviciu public nu se intelege organismul care desfasoara in mod continuu si regulat o activitate de interes general.

- Desconcertarea serviciilor publice consta in infiintarea pe plan local a unor institutii investite prin lege cu atributia de a desfasura un anumit serviciu public. Asemenea organisme se afla sub controlul de ierarhic al centrului, de fapt, al unor autoritati publice centrale care desfasoara si coordoneaza la nivel national acti­vitati publice cu acelasi profil.


3.3. Descentralizarea

- Principiului centralizarii i s-a adus, pe langa desconcentrare un alt corectiv prin­ci­pal: descentralizarea. Aparent, descentralizarea este o alternativa la centrali­zarea excesiva si consta in posibilitatea recunoscuta de puterea centrala colecti­vi­ta­tilor locale de a adopta in anumite domenii sau la nivel teritorial anumite acte sau de­cizii, fara a se consulta in prealabil cu centrul sau a cere aprobarea acestuia.

Prin descentralizare sunt scoase din competenta puterii si autoritatii centrale anumite servicii publice de interes local sau din domenii speciale de activitate si transferate in sarcina unor autoritati ale administratiei publice locale

Aceste autoritati (primari si consilii locale) beneficiaza de o anumita independenta fata de puterea centrala si actioneaza in mod autonom. Independenta si autonomia autoritatilor administratiei publice locale se bazeaza pe faptul ca aceste orga­nisme sunt alese pe plan local si nu numite de puterea centrala.

In realitate, descentralizarea este, la fel ca si centralizarea, o metoda de or­ga­nizare si conducere statala. Aceste doua notiuni nu se exclud una pe alta. Viata practica ilustreaza ca o centralizare excesiva si, respectiv, o descen­tralizare abso­luta afecteaza deopotriva si profund substanta actului de conducere statala.

Descentralizarea are la baza principiul potrivit caruia cei guvernati isi cunosc mai bine interesele decat guvernantul central si pot gestiona cu mai multa efi­cienta resursele ce li se aloca in acest scop. Potrivit doctrinei de specialitate, descentralizarea presupune infiintarea unor subiecte de drept speciale care be­ne­ficiaza de autonomie pe plan local (descentralizare teritoriala) sau carora li se stabileste o competenta materiala in anumite domenii.


3.4. Autonomia administrativa locala

- Autonomia consta in repartizarea puterii de decizie intre guvernul central, pe de o parte, si agentii locali, pe de alta parte (primari, consiliile locale) care sunt intr-o anumita masura independenti de puterea centrala, adica au dreptul de a lua diferite masuri fara a fi cenzurati sau fara a cere aprobarea guvernului cen­tral.

Relativa independenta a autoritatilor administratiei publice locale pre­su­pune autonomia administrativa si mai ales financiara a acestora. Autoritatile lo­cale nu dispun de guvern, parlament sau instante judecatoresti proprii. Auto­nomia are, prin urmare, un caracter pur administrativ. Prerogativele ce li s-au con­ferit sunt limitate, statul pastrand rolul preponderent in conducerea cen­tra­lizata. Autoritatile publice locale detin dreptul de a reglementa de sine statator si pe raspundere proprie – intr-un cadru legal prevazut de lege – problemele co­mu­nitatii locale.

- Autonomia locala se stabileste pe cale legislativa, deci ca o expresie de voin­ta a Parlamentului.

- Autonomia locala poate fi privita si ca o componenta principala a democratiei, intrucat reprezinta o contrapondere la conducerea centralizata, care cel putin teo­retic ignora cerintele si interesele comunitare. Autonomia locala prezinta in esenta urmatoarele caracteristici:

a) autoritatile locale sunt subiecte de drept public;

b) autoritatile publice locale sunt expresia vointei, exprimata prin vot a colecti­vi­tatilor locale;

c) autoritatile publice elective au o capacitate de decizie proprie;

d) autoritatile publice locale dispun de buget propriu.

- In afara de un sistem de organisme locale cu drept de decizie si autoritate ne­contestata in comunitatile sau unitatile administrativ-teritoriale respective, auto­nomia presupune, de asemenea, supravegherea exercitata de guvernul central, in conditiile fixate prin lege speciala asupra autoritatilor respective. Aceasta inseamna ca Guvernul exercita doar un anumit tip de supraveghere, ca nu are puteri discretionare in unitatea administrativa respectiva. Acest gen de supra­veghere este denumit in doctrina constitutionala „control de tutela” si are in ve­de­re atat organele (autoritatile locale), cat si actele acestora.

Controlul de tutela, spre deosebire de controlul ierarhic, care este specific dupa cum am vazut centralizarii, nu permite guvernului central sa schimbe dupa bunul sau plac deciziile luate la nivel local. Autoritatile tutelare au dreptul, totusi, in anumite conditii, sa aprobe, sa anuleze sau sa suspende anumite acte emise de autoritatile des­centralizate.

Acest control priveste atat legalitatea actelor, adica conformitatea lor cu nor­mele legale, cat si oportunitatea, adica necesitatea emiterii. Autoritatile tutelare nu se substituie, insa, autoritatilor tutelate. Controlul de tutela trebuie sa fie pre­va­zut special de lege, care va stabili astfel autoritatile abilitate sa controleze, con­ditiile in care se des­fasoara controlul, precum si actele supuse controlului.

In practica, principiul autonomiei administrative locale cunoaste doua forme prin­cipale:

a) autonomia functionala;

b) autonomia teritoriala.

Autonomia functionala co



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright