Greva functionarilor publici

[1] Ingrid Serenela Iordache, vicepresedinte SNFP, citatǎ de EurActiv.ro http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_16432/Functionarii-publici-intra-in-greva-generala-pe-27-februarie.html

3.2. Desconcentrarea serviciilor publice

- Prin notiunea de serviciu public se intelege orice activitate a autoritatilor publice desfasurata pentru satisfacerea unui interes general (la nivel comunitar), care este atat de importanta, incat trebuie sa func­tioneze in mod regulat si continuu[1]. Atragem atentia ca prin serviciu public nu se intelege organismul care desfasoara in mod continuu si regulat o activitate de interes general.

- Desconcertarea serviciilor publice consta in infiintarea pe plan local a unor institutii investite prin lege cu atributia de a desfasura un anumit serviciu public. Asemenea organisme se afla sub controlul de ierarhic al centrului, de fapt, al unor autoritati publice centrale care desfasoara si coordoneaza la nivel national acti­vitati publice cu acelasi profil.

3.3. Descentralizarea

- Principiului centralizarii i s-a adus, pe langa desconcentrare un alt corectiv prin­ci­pal: descentralizarea. Aparent, descentralizarea este o alternativa la centrali­zarea excesiva si consta in posibilitatea recunoscuta de puterea centrala colecti­vi­ta­tilor locale de a adopta in anumite domenii sau la nivel teritorial anumite acte sau de­cizii, fara a se consulta in prealabil cu centrul sau a cere aprobarea acestuia.

Prin descentralizare sunt scoase din competenta puterii si autoritatii centrale anumite servicii publice de interes local sau din domenii speciale de activitate si transferate in sarcina unor autoritati ale administratiei publice locale

Aceste autoritati (primari si consilii locale) beneficiaza de o anumita independenta fata de puterea centrala si actioneaza in mod autonom. Independenta si autonomia autoritatilor administratiei publice locale se bazeaza pe faptul ca aceste orga­nisme sunt alese pe plan local si nu numite de puterea centrala.

In realitate, descentralizarea este, la fel ca si centralizarea, o metoda de or­ga­nizare si conducere statala. Aceste doua notiuni nu se exclud una pe alta. Viata practica ilustreaza ca o centralizare excesiva si, respectiv, o descen­tralizare abso­luta afecteaza deopotriva si profund substanta actului de conducere statala.

Descentralizarea are la baza principiul potrivit caruia cei guvernati isi cunosc mai bine interesele decat guvernantul central si pot gestiona cu mai multa efi­cienta resursele ce li se aloca in acest scop. Potrivit doctrinei de specialitate, descentralizarea presupune infiintarea unor subiecte de drept speciale care be­ne­ficiaza de autonomie pe plan local (descentralizare teritoriala) sau carora li se stabileste o competenta materiala in anumite domenii.

3.4. Autonomia administrativa locala

- Autonomia consta in repartizarea puterii de decizie intre guvernul central, pe de o parte, si agentii locali, pe de alta parte (primari, consiliile locale) care sunt intr-o anumita masura independenti de puterea centrala, adica au dreptul de a lua diferite masuri fara a fi cenzurati sau fara a cere aprobarea guvernului cen­tral.

Relativa independenta a autoritatilor administratiei publice locale pre­su­pune autonomia administrativa si mai ales financiara a acestora. Autoritatile lo­cale nu dispun de guvern, parlament sau instante judecatoresti proprii. Auto­nomia are, prin urmare, un caracter pur administrativ. Prerogativele ce li s-au con­ferit sunt limitate, statul pastrand rolul preponderent in conducerea cen­tra­lizata. Autoritatile publice locale detin dreptul de a reglementa de sine statator si pe raspundere proprie – intr-un cadru legal prevazut de lege – problemele co­mu­nitatii locale.

- Autonomia locala se stabileste pe cale legislativa, deci ca o expresie de voin­ta a Parlamentului.

- Autonomia locala poate fi privita si ca o componenta principala a democratiei, intrucat reprezinta o contrapondere la conducerea centralizata, care cel putin teo­retic ignora cerintele si interesele comunitare. Autonomia locala prezinta in esenta urmatoarele caracteristici:

a) autoritatile locale sunt subiecte de drept public;

b) autoritatile publice locale sunt expresia vointei, exprimata prin vot a colecti­vi­tatilor locale;

c) autoritatile publice elective au o capacitate de decizie proprie;

d) autoritatile publice locale dispun de buget propriu.

- In afara de un sistem de organisme locale cu drept de decizie si autoritate ne­contestata in comunitatile sau unitatile administrativ-teritoriale respective, auto­nomia presupune, de asemenea, supravegherea exercitata de guvernul central, in conditiile fixate prin lege speciala asupra autoritatilor respective. Aceasta inseamna ca Guvernul exercita doar un anumit tip de supraveghere, ca nu are puteri discretionare in unitatea administrativa respectiva. Acest gen de supra­veghere este denumit in doctrina constitutionala „control de tutela” si are in ve­de­re atat organele (autoritatile locale), cat si actele acestora.

Controlul de tutela, spre deosebire de controlul ierarhic, care este specific dupa cum am vazut centralizarii, nu permite guvernului central sa schimbe dupa bunul sau plac deciziile luate la nivel local. Autoritatile tutelare au dreptul, totusi, in anumite conditii, sa aprobe, sa anuleze sau sa suspende anumite acte emise de autoritatile des­centralizate.

Acest control priveste atat legalitatea actelor, adica conformitatea lor cu nor­mele legale, cat si oportunitatea, adica necesitatea emiterii. Autoritatile tutelare nu se substituie, insa, autoritatilor tutelate. Controlul de tutela trebuie sa fie pre­va­zut special de lege, care va stabili astfel autoritatile abilitate sa controleze, con­ditiile in care se des­fasoara controlul, precum si actele supuse controlului.

In practica, principiul autonomiei administrative locale cunoaste doua forme prin­cipale:

a) autonomia functionala;

b) autonomia teritoriala.

Autonomia functionala co