Organizarea si functionarea ministerelor

1. Preliminarii. Ministerele sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate ale acestora.

Ministerele se organizeaza si functioneaza numai in subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constitutiei si Legii nr.90/2001. Organizarea si functionarea ministerelor privind apararea nationala si ordinea publica sunt reglementate prin legi speciale. Restul ministerelor pot fi infiintate prin hotarare de Guvern, dupa aprobarea lor de catre Parlament, prin acordarea votului de incredere asupra Programului de guvernare si intregii liste a Guvernului, la investitura. Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin infiintarea, desfiintarea sau, dupa caz, divizarea ori comasarea unor ministere[1].

In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a functiei Presedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru, revoca si numeste ministrii, cu respectarea prevederilor art. 7-10 din lege.

Ministerele au personalitate juridica si au sediul in municipiul Bucuresti.

2. Organizarea ministerelor

Rolul, functiile, atributiile, structura organizatorica si numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc in raport cu importanta, volumul, complexitatea si specificul activitatii desfasurate si se aproba prin hotarare a Guvernului.

In fiecare minister se va organiza cabinetul ministrului, cu personal propriu, caruia nu i se aplica prevederile legii privind statutul functionarului public.

In functie de natura atributiilor unele ministere pot avea in domeniul lor de activitate compartimente in strainatate, stabilite prin hotarare a Guvernului. Infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice si oficiilor consulare se aproba de Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului.

Ministerele pot infiinta in subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Curtii de Conturi, si pot avea in subordinea lor servicii publice, care functioneaza in unitatile administrativ-teritoriale. Infiintarea sau desfiintarea serviciilor publice “descentralizate”[2] ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, obiectul de activitate, structura organizatorica, numarul si incadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor si functiile de conducere ale acestora se aproba prin ordin al ministrului, respectiv al conducatorului organului de specialitate in subordinea caruia aceste servicii sau organe isi desfasoara activitatea.

Ministrul numeste si elibereaza din functie conducatorii organelor de specialitate din subordinea ministerului. Conducatorii serviciilor publice descentralizate se numesc si se elibereaza din functie de catre ministru, cu avizul consultativ al prefectului.

Atributiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.

3. Conducerea ministerelor

Conducerea ministerelor se exercita de ministri. Ministrul reprezinta ministerul in raporturile cu celelalte autoritati publice, cu persoanele juridice si fizice din tara si din strainatate, precum si in justitie.

In exercitarea atributiilor ce ii revin ministrul emite ordine si instructiuni, in conditiile legii.

Art.37 din lege prevede ca in activitatea de conducere a ministerului ministrul este ajutat de unul sau mai multi secretari de stat, potrivit hotararii Guvernului de organizare si functionare a ministerului. Secretarii de stat exercita atributiile delegate de catre ministru.

Secretarul general al ministerului este functionar public de cariera, numit prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism. Acesta asigura stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii si realizarea legaturilor functionale intre structurile ministerului. Principalele atributii si responsabilitati ale secretarului general sunt urmatoarele: a) coordoneaza buna functionare a compartimentelor si activitatilor cu caracter functional din cadrul ministerului si asigura legatura operativa dintre ministru si conducatorii tuturor compartimentelor din minister si unitatile subordonate; b) colaboreaza cu compartimentele de specialitate din cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu secretarii generali din celelalte ministere, precum si cu secretarii judetelor si cu directorii generali de prefectura, in probleme de interes comun; c) primeste si transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative initiate de minister si asigura avizarea actelor normative primite de la alti initiatori; d) transmite Secretariatului General al Guvernului proiectele de acte normative initiate de minister, pentru a fi discutate in sedinta Guvernului; e) urmareste si asigura finalizarea actelor normative aprobate de Guvern, care au fost initiate de minister; f) monitorizeaza si controleaza elaborarea raportarilor periodice, prevazute de reglementarile in vigoare; g) coordoneaza intregul personal al ministerului, activitatea de elaborare a politicilor de personal si principiile directoare pentru managementul de personal din cadrul compartimentelor; h) Secretarul general al ministerului poate indeplini si alte insarcinari prevazute de regulamentul de organizare si functionare a ministerului ori incredintate de ministru.

Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana Referat: Electoratul roman si optiunea ideologica - votantul de rand

In realizarea atributiilor ce ii revin secretarul general poate fi ajutat de unul sau doi adjuncti. Secretarii generali adjuncti sunt functionari publici de cariera, numiti prin concurs sau examen.

In cazul in care ministrul, din diferite motive, nu isi poate exercita atributiile curente, va desemna secretarul de stat care exercita aceste atributii, instiintandu-l pe primul-ministru despre aceasta.

Pe langa ministru functioneaza, ca organ consultativ, colegiul ministerului. Componenta si regulamentul de functionare a colegiului ministerului se aproba prin ordin al ministrului. Colegiul ministerului se intruneste, la cererea si sub presedintia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului.

4. Atributiile generale ale ministrilor

Ministrii indeplinesc in domeniul lor de activitate urmatoarele atributii generale: a) organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legilor, ordonantelor si hotararilor Guvernului, a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici; b) initiaza si avizeaza proiecte de lege, ordonante, hotarari ale Guvernului, in conditiile stabilite prin metodologia aprobata de Guvern; c) actioneaza pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrata celei de dezvoltare economico-sociala a Guvernului; d) fundamenteaza si elaboreaza propuneri pentru bugetul anual, pe care le inainteaza Guvernului; e) urmaresc proiectarea si realizarea investitiilor din sistemul ministerului, in baza bugetului aprobat; f) reprezinta interesele statului in diferite organe si organisme internationale, in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu alte intelegeri stabilite in acest scop, si dezvolta relatii de colaborare cu organe si organizatii similare din alte state si cu organizatii internationale ce intereseaza domeniul lor de activitate; g) initiaza si negociaza, din imputernicirea Presedintelui Romaniei sau a Guvernului, in conditiile legii, incheierea de conventii, acorduri si alte intelegeri internationale sau propun intocmirea formelor de aderare la cele existente; h) urmaresc si controleaza aplicarea conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte si iau masuri pentru realizarea conditiilor in vederea integrarii in structurile europene sau in alte organisme internationale; i) coordoneaza si urmaresc elaborarea si implementarea de politici si strategii in domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului; j) avizeaza, in conditiile legii, infiintarea organismelor neguvernamentale si coopereaza cu acestea in realizarea scopului pentru care au fost create; k) colaboreaza cu institutiile de specialitate pentru formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalului din sistemul lor; l) aproba, dupa caz, editarea publicatiilor de specialitate si informare.

Ministrii indeplinesc in domeniul lor de activitate si alte atributii specifice stabilite prin acte normative.

Ministrii isi indeplinesc atributiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor, precum si prin institutiile aflate in subordonarea, coordonarea sau autoritatea ministerelor. Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotarare a Guvernului, numeste si elibereaza din functie personalul acestuia.

Statele de functii ale ministerelor se aproba de ministri, in limita numarului de posturi aprobate prin hotarare a Guvernului. Guvernul poate aproba modificarile ulterioare in structura ministerelor, a organelor de specialitate, a serviciilor publice descentralizate si a institutiilor subordonate acestora numai in limita alocatiilor bugetare.

In conformitate cu art. 56 al legii, Guvernul poate dispune prin hotarare modificari in organizarea si functionarea ministerelor, precum si transferul unor activitati de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului.

Autoritatile centrale de specialitate

a) Autoritatile centrale de specialitate, altele decat ministerele. Aceste autoritati sunt organizate si functioneaza in subordinea subordinea Guvernului sau a unui minister. Infiintarea lor a fost determinata fie de necesitatea desfasurarii unei activitati coordonate si unitare in rezolvarea unor probleme de specialitate, fie de volumul mai restrans de activitate care nu reclama organizarea unui minister. Este vorba de Oficiul pentru Protectia Consumatorului, Comisia Nationala de Statistica, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, etc.

b) Autoritatile centrale autonome sunt organizate si functioneaza ca si celelalte organe ale administratiei publice de specialitate, cu deosebirea ca, fiind autonome, nu au organe ierarhice superioare. Asupra lor se exercita, totusi, un control din partea unei alte puteri in stat, puterea legiuitoare, care numeste conducerea acestora si in fata careia trebuie prezentat un raport anual. Exemple de astfel de autoritati: Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Serviciul Roman de Informatii, Curtea de Conturi, Avocatul poporului, Consiliul National al Audiovizualului.