Oganizarea si functionarea administratiei publice centrale din Romania

Sectiunea I

Presedintele Romaniei

1. Presedintele Republicii este seful statului roman. In acest curs univeristar vorm trata problematica institutiei prezidentiale pe scurt, deoarece ea face obiectul de studiu detaliat al disciplinei dreptului constitutional .

Dupa forma de guvernamant, in principiu statele pot fi monarhii, unde seful statului este desemnat pe viata si cu aplicarea principiului ereditar, respectiv republici, unde seful statului este ales pe o perioada determinata, de corpul electoral, direct sau indirect (republica prezidentiala sau semi-prezidentiala) fie de Parlament (republica parlamentara).

Din analiza doctrinara a formelor de guvernamant din statele membre ale Uniunii Europene inainte de 2004, rezulta faptul ca republicile predomina (8 state) asupra monarhiilor (7 state), iar presedintele statului in republici se apropie de statutul monarhului, in sensul ca are atributii restranse, in principal de reprezentare si de mediere, si ele sunt deseori conditionate de interventia altor autoritati publice (cu exceptia Frantei, unde sistemul este semi-prezidential)[2].

Presedintele Romaniei este, alaturi de Guvern, seful executivului, intre cele doua autoritati publice neexistand raporturi de subordonare[3].

2. Functiile Presedintelui Romaniei sunt acelea de sef de stat – in exercitarea careia reprezinta statul roman in raporturile interne si externe, incheie tratate internationale, acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici, etc; ca sef al executivului, alaturi de Guvern, Presedintele garanteaza independenta nationala, integritatea teritoriala, exercita atributii in domeniul apararii – comandant al fortelor armate si presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; este garantul Constitutiei si mediator[4] intre puterile statului, precum si intre stat si societate (art.80 din Constitutie)[5].

Constitutia Romaniei reglementeaza un sef de stat cu atributii ce-l apropie de presedintele dintr-o republica parlamentara, cu singura diferenta ca este ales direct de corpul electoral[6]. Aceasta constructie cosntitutionala este, din perspectiva a peste 15 ani de democratie, discutabila, deoarece determina un clivaj intre asteptarile corpului electoral de la institutia prezidentiala si mijloacele concrete de actiune ale presedintelui; aceasta realitate nu a fost luata in considerare, din pacate, la revizuirea legii fundamentale din 2003, care nu a schimbat nimic in acest sens .

Presedintele nu poate fi membru al unui partid politic dupa dobandirea functiei (si nici nu poate cumula o alta functie publica sau privata), prin aceasta prevedere incercandu-se o pozitionare neutra a institutiei fata de fortele politice, in masura sa-i confere posibilitatea de a-si exercita functia de mediator sau de arbitraj intre puterile statului si intre acestea si societate.

Presedintele Romaniei se bucura de imunitate, in sensul ca nu poate fi tras la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului[8].

3. Alegerea Presedintelui Romaniei. In conformitate cu art.81 din Constitutie si Legea nr.370/2004 privind alegerea Presedintelui Romaniei[9], seful statului este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Este declarat ales candidatul care a intrunit, in primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegatorilor inscrisi in listele electorale. In cazul in care nici unul dintre candidati nu a intrunit aceasta majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin, intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului de voturi obtinute in primul tur. Este declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi.

Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala. Candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, juramantul de credinta.

4. Mandatul Presedintelui Romaniei este, incepand cu alegerile din 2004, de 5 ani, si poate fi prelungit numai in caz de razboi sau catastrofa, prin lege organica. Asa cum s-a precizat in doctrina, aici legea fundamentala introduce un concept nedeterminat, cel de “catastrofa”, si in consecinta o putere discretionara pentru Parlament de a decide prelungirea mandatului Presedintelui[10].

Modificarea mandatului de la 4 ani la 5 ani se impunea in vederea decalarii alegerilor parlamentare de cele prezidentiale si a desprinderii partidelor politice de “locomotiva” pe care candidatul la presedintie o reprezenta; pe de alta parte, astfel s-a urmarit pastrarea unei continuitati a institutiei prezidentiale.

In Constitutia revizuita s-a pastrat prevederea conform careia nici o persoana nu poate indeplini functia decat pentru cel mult doua mandate, care insa pot fi si succesive. Mandatul se exercita de la depunerea juramantului pana la depunerea juramantului de catre noul presedinte ales.

4. Atributiile Presedintelui Romaniei. Atributiile sefului statului roman pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

Atributii in relatia cu Guvernul (art.85-87 din Constitutie):

a) numirea Guvernului - Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.

b) revocarea si numirea ministrilor in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, la propunerea primului-ministru. Daca insa prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele Romaniei va putea exercita aceasta atributie numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea primului-ministru.

c) Consultarea Guvernului - Presedintele Romaniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita.

d) Participarea la sedintele Guvernului. Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, in alte situatii. Presedintele prezideaza sedintele Guvernului la care participa.

Atributii in relatia cu Parlamentul.

a) Presedintele adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale natiunii. In principiu, mesajele sunt facultative, dar uneori o astfel de problema este indicata chiar de legea fundamentala: este cazul art.92, care impune adresarea unui mesaj de instiintare a Parlamentului imediat dupa ce Presedintele ia, in calitatea sa de sef al fortelor armate, masuri urgente pentru respingerea unei agresiuni armate contra tarii[12].

Mesajul presedintelui are rolul de a atrage atentia asupra unor probleme, fara a avea vreun efect juridic asupra Parlamentului, care ramane singurul abilitat sa decida luarea unor masuri pe baza mesajului

Sub aspectul formei de adresare a mesajului, doctrina apreciaza ca el poate fi prezentat direct de catre Presedinte, printr-un consilier prezidential sau printr-o scrisoare publica[13]. Credem insa ca ar fi lipsa de respect pentru corpul legiuitor transmiterea unui mesaj prin intermediari, cu atat mai mult cu cat cele doua camere legiuitoare se reunesc in sedinta comuna cu acest prilej .

Din jurisprudenta Curtii constitutionale reiese foarte clar faptul ca mesajul nu trebuie supus dezbaterii parlamentare, fiind doar un act politic al Presedintelui[15]; evident ca Parlamentul poate decide dezbaterea aspectelor sesizate prin mesaj, daca se consodera necesar.

b) Dizolvarea Parlamentului. Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura. In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data. De asemenea, Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta.

Si in acest domeniu Presedintele este conditionat in actiunea sa de votul negativ al Parlamentului, prin urmare el nu poate dizolva Parlamentul in cazul unui alt tip de blocaj institutional. Reglementarea restrictiva face ca aceasta institutie juridica a statului de drept, menita a rezolva situatii politice de criza, are foarte putine sanse de aplicare in practica.

Pe de alta parte, pe parcursul mandatului guvernamental, dizolvarea poate fi decisa numai cu participarea Guvernului, care trebuie sa-si dea demisia pentru a declansa formarea unui nou Guvern. Toate aceste aspecte arata, in definitiv, pozitia destul de subreda pe care Presedintele o are in sistemul nostru constitutional fata de Guvern si mai ales de Parlament, in flagranta contradictie cu raportul dintre legitimtatea sa democratica, rezultata din alegere, si ce a corpului legiuitor sau a executivului.

c) Presedintele convoaca Parlamentul nou ales in prima sesiune, si poate cere intrunirea Parlamentului in sesiune extraordinara.

Literatura de specialitate se exprima in sensul ca poate fi convocata in sesiune extraordinara si numai o camera, daca sunt motive suficiente pentru aceasta optiune[16].

De asemenea, trebuie remarcat ca Parlamentul nu este convocat automat prin solicitarea Presedintelui, si ca presedinti ai camerelor au competenta sa convoace camerele in sesiune extraordinara, pe baza solicitarii Presedintelui. Cat despre posibilitatea de a refuza intrunirea camerelor, in doctrina sunt criticate dispozitiile din Regulamentele celor doua camere, care permit respingerea ordinii de zi in orice situatie si, in consecinta, neintrunirea in sesiune extraordinara[17].

d) Presedintele promulga legea, investind-o astfel cu formula executorie si obligand autoritatile publice sa treaca la aplicarea ei[18]. Prin promulgare Presedintele autentifica textul legii si atesta regularitatea adoptarii sale .

Termenul in care se poate face promulgarea este de 20 de zile de la primirea legii. Tot in acest termen, Presedintele poate retrimite, o singura data, legea spre reexaminare corpului legiuitor, sau poate sesiza Curtea constitutionala in vederea verificarii constitutionalitatii unor dispozitii ale legii.

In acest caz, exista doua solutii:

- fie legea este retrimisa de Parlament spre promulgare sau sesizarea de neconstitutionalitate este respinsa de Curtea constitutionala, caz in care Presedintele este obligat sa promulge legea in termen de 10 zile,

- fie legea este modificata in sensul criticilor prezidentiale si revine spre promulgare, caz in care acelasi termen de 10 zile se aplica;

- fie, in fine, sesizarea de neconstitutionalitate este admisa de Curte, caz in care demersul prezidential a avut succes si legea va fi trimisa Parlamentului spre punere de acord cu pozitia Curtii.

Presedintele poate sesiza cu privire la aceeasi lege atat Curtea constitutionala, cat si Parlamentul, in primul caz cu aspecte de neconstitutionalitate, iar in al doilea caz cu aspecte de oportunitate[20].

Este de remarcat ca Presedintele Romaniei nu are initiativa legislativa, aceasta apartinand doar Guvernului, parlamentarilor sau unui numar de cetateni (art.74 din Constitutie).

4.3. Atributii in relatia cu corpul electoral. Dupa consultarea Parlamentului, presedintele poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national . Aceasta atributie nu a fost inca exercitata de seful statului.

Consultarea alegatorilor prin referendum semnifica imbinarea democratiei reprezentative cu procedee ale democratiei semi-directe[22].

Textul constitutional a fost criticat deoarece are un caracter prea general, toate problemele importante militare, politice, economice, fiind de interes national[23]. Cu toate acestea, el poate deveni, la nivel informal, o arma de presiune asupra legislativului . Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului vine sa exemplifice cateva probleme care pot fi considerate de interes national: adoptarea unor masuri privind reforma si strategia de dezvoltare economica si sociala a tarii; adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la: a) regimul general al proprietatii publice si private; b) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala; c) organizarea generala a invatamantului; d) structura sistemului national de aparare, organizarea armatei, participarea fortelor armate la unele operatiuni internationale; e) incheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internationale pe durata nedeterminata sau pe o perioada mai mare de 10 ani; f) integrarea Romaniei in structurile europene si euroatlantice; g) regimul general al cultelor; h) reforma justitiei si combaterea coruptiei.

Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana Referat: Electoratul roman si optiunea ideologica - votantul de rand

In ceea ce priveste consultarea Parlamentului inainte de organizarea referendumului, ea are menirea de a asocia corpul legiuitor la initiativa prezidentiala, necesara in vederea adoptarii ulterior a unei legi care sa puna in practica vointa populara, stiut fiind faptul ca referendumul nu are caracter legislativ iar Presedintele nu are initiativa legislativa.

4.4. Atributii in domeniul politicii externe .

a) Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil. Celelalte tratate si acorduri internationale se incheie, se aproba sau se ratifica potrivit procedurii stabilite prin lege.

Dupa cum s-a remarcat in doctrina, legea fundamentala face distinctie intre tratatele international mai importante, negociate de Guvern, si alte tratate, de importanta mai redusa, negociate de expertii din ministere si semnate de ministri sau aprobate de Guvern[27].

b) Presedintele, la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.  Decretele Presedintelui de acreditare si rechemare a reprezentantilor diplomatici trebuie contrasemnate de primul ministru, in conformitate cu art.100 alin.2 din Constitutie.

De asemenea, reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langa Presedintele Romaniei. Ei sunt supusi insa si unui vot consultativ in Parlament, in comisiile de specialitate ale celor doua Camere, cerinta care la inceput a fost cutumiara dar acum este prevazuta expres in Regulamentele de organizare si functionare a Camerelor[28].

Atributii in domeniul apararii Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii[29]. El poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau totala a fortelor armate. Numai in cazuri exceptionale, hotararea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adoptare; aceasta prevedere tine seama si de faptul ca numai Camerele reunite in sedinta comuna pot hotari declararea mobilizarii totale sau partiale (art.65 alin.2 lit.c din Constitutie).

In caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, Presedintele Romaniei ia masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii. In caz de mobilizare sau de razboi Parlamentul isi continua activitatea pe toata durata acestor stari, iar daca nu se afla in sesiune, se convoaca de drept in 24 de ore de la declararea lor[30].

Atributii in situatii exceptionale Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta in intreaga tara ori in unele unitati administrativ-teritoriale si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora.

In acest context, trebuie amintit regimul juridic al starii de asediu si de urgenta, guvernat de Ordonanta de urgenta nr.1/1999[32]; in prezent nu avem o reglementare cadru a starii de razboi, deoarece art.6 din ordonanta de urgenta, care prevedea trecerea de la starea de urgenta la starea de asediu si apoi la cea de razboi a fost abrogat in 2004, prin urmare in acest domeniu se aplica doar conventiile internationale la care Romania este parte, si dispozitiile speciale disparate din legi speciale .

Starea de asediu si starea de urgenta privesc situatii de criza, ce impun masuri exceptionale, care se instituie in cazuri determinate de aparitia unor pericole grave la adresa apararii tarii si securitatii nationale, a democratiei constitutionale, ori pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor unor dezastre (art.1).

Starea de asediu reprezinta ansamblul de masuri exceptionale de natura politica, militara, economica, sociala si de alta natura, aplicabile pe intreg teritoriul tarii ori in unele unitati administrativ-teritoriale, instituite pentru adaptarea capacitatii de aparare a tarii la pericole grave, actuale sau iminente, care ameninta suveranitatea, independenta, unitatea ori integritatea teritoriala a statului. In cazul instituirii starii de asediu se pot lua masuri exceptionale aplicabile pe intreg teritoriul tarii ori in unele unitati administrativ-teritoriale (art.2).

Starea de urgenta reprezinta ansamblul de masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordine publica aplicabile pe intreg teritoriul tarii sau in unele unitati administrativ-teritoriale care se instituie in urmatoarele situatii (art.3):  a) existenta unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea nationala ori functionarea democratiei constitutionale; b) iminenta producerii ori producerea unor calamitati care fac necesara prevenirea, limitarea sau inlaturarea, dupa caz, a urmarilor unor dezastre.

Starea de asediu si starea de urgenta pot fi instituite si mentinute numai in masura ceruta de situatiile care le determina si cu respectarea obligatiilor asumate de Romania potrivit dreptului international (art.3¹).

Pe durata starii de asediu si a starii de urgenta sunt interzise: a) limitarea dreptului la viata, cu exceptia cazurilor cand decesul este rezultatul unor acte licite de razboi; b) tortura si pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante; c) condamnarea pentru infractiuni neprevazute ca atare, potrivit dreptului national sau international; d) restrangerea accesului liber la justitie.

Atributii in relatia cu Curtea Constitutionala. In primul rand, Presedintele Romaniei numeste trei dintre judecatorii Curtii, iar in al doilea rand, el poate sesiza Curtea cu privire la neconstitutionalitatea unei legi inainte de promulgare (art.142 si 146 din Constitutie). Daca legea este declarata constitutionala de catre Curte, Presedintele este obligat sa o promulge in termen de 10 de zile; daca, dimpotriva, legea este declarata neconstitutionala, ea se va intoarce la legiuitor pentru a fi pusa in concordanta cu opinia Curtii constitutionale.

Alte atributii. Presedintele Romaniei indeplineste si urmatoarele atributii[34]:

a) confera decoratii si titluri de onoare;

b) acorda gradele de maresal, de general si de amiral;

c) numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege; de exemplu, Presedintele numeste doi membri in Consiliul National al Audiovizualului (art.11 alin.1 pct.2 din Legea nr.504/2002[35]); de asemenea, Presedintele numeste in functie magistratii (cu exceptia celor stagiari), in baza propunerii Consiliului Superior al Magistraturi, la lucrarile caruia seful statului poate participa oricand, caz in care le si prezideaza (art.134 alin.1 din Constitutie). Presedintele poate refuza numirea unor magistrati propusi de Consiliu, dar nu poate numi magistrati fara propunerea corespunzatoare din partea acestui organ.

d) acorda gratierea individuala.

e) propune numirea in unele functii publice: este vorba, spre exemplu, de numirea directorilor serviciilor de informatii, care se realizeaza de catre Parlament la propunerea Presedintelui (art.65 alin.2 lit.h din Constitutie).

5. Actele Presedintelui Romaniei. In exercitarea atributiilor sale, Presedintele emite decrete, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Sanctiunea nepublicarii o constituie inexistenta decretului. Decretele sunt acte administrative individuale[36], sau normative , contestabile pe calea contenciosului administrativ.

Unele decrete emise de Presedintele Romaniei in exercitarea atributiilor sale trebuie contrasemnate de primul-ministru (cele vizand atributiile in domeniul politicii externe, al apararii, in cazul instituirii masurilor exceptionale si atunci cand confera decoratii si titluri de onoare, acorda gradele de maresal, de general si de amiral, acorda gratierea individuala). Contrasemnarea decretelor este o conditie de legalitate a acestora, care poate antrena, in lipsa, nulitatea absoluta a decretului[38]. Ea antreneaza, totodata, raspunderea primului ministru pentru continutul decretului. In doctrina s-a observat ca majoritatea decretelor trebuie constrasemnate, si ca lipsa contrasemnarii constituie exceptia, si nu regula .

Alaturi de decrete, care sunt actele juridice ale Presedintelui, seful statului emite si acte politice, cum sunt mesajele adresate Parlamentului sau declaratiile.

6. Raspunderea Presedintelui Romaniei este in principiu de doua feluri: politica – prin suspendarea din functie de catre Parlament, urmata de demiterea din functie prin referendum – si penala – declansata de punerea sub acuzare pentru “inalta tradare” de catre Parlament, si judecarea sa de catre Curtea Suprema de Justitie. In plus, institutia prezidentiala poate fi trasa la raspundere in conditiile legii contenciosului administrativ, pentru decretele ilegale emise in exercitarea atributiilor Presedintelui.

Raspunderea politica. In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele are posibilitatea de a da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.

Propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui. Daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui[40].

In cazul in care referendumul este favorabil demiterii, functia de sef de stat devine vacanta; dimpotriva, daca solutia este negativa, Presedintele continua exercitarea mandatului. In doctrina se arata intr-o opinie[41] ca votul negativ in cadrul referendumului constituie totodata un vot de blam adresat Parlamentului, care ar putea pune in discutie dizolvarea legislativului. In ce ne priveste ne alaturam opiniei contrare , si nu putem fi de acord cu aceasta sustinere, atata vreme cat Constitutia nu o sustine printr-un text expres.

Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului dezvolta dispozitiile constitutionale privind demiterea sefului statului, precizand anumite aspecte tehnice de organizare a referendumului. Astfel, Curtea constitutionala este cea chemata sa constate printr-un raport prezentat Parlamentului desfasurarea referendumului in bune conditii si rezultatele acestuia.

Masura demiterii devine efectiva de la publicarea in “Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I,  a deciziei Curtii constitutionale de confirmare a rezultatului referendumului (art.45 alin.2 din Legea nr.3/2000), si nu de la data organizarii referendumului, cum se apreciaza intr-o opinie .

Punerea sub acuzare pentru inalta tradare. Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor, pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare. Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiata de majoritatea deputatilor si senatorilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui Romaniei pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa. De la data punerii sub acuzare si pana la data demiterii Presedintele este suspendat de drept. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

Sintagma “inalta tradare” este un concept politico-juridic  nedeterminat, deoarece nu este prevazut si definit in legislatia noastra penala . Vom intelege prin urmare prin inalta tradare abuzul de functie si incalcarea grava a intereselor poporului roman. Probleme de aplicare a dispozitiilor constitutionale vor aparea insa cu prilejul judecarii unei astfel de fapte, instanta suprema fiind pusa in situatia sa defineasca atat fapta cat si pedeapsa.

7. Vacanta si interimatul functiei de Presedinte al Romaniei. Vacanta functiei de Presedinte al Romaniei intervine in caz de demisie, de demitere din functie, de imposibilitate definitiva a exercitarii atributiilor sau de deces. In termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei, constatata de Curtea Constitutionala prin decizie , Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte.

Pe parcursul perioadei in care functia este vacanta sau atunci cand Presedintele este suspendat din functie ori se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile, interimatul se asigura, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor. Presedintele interimar nu va putea insa adersa mesaje Parlamentului, nu va putea dizolva Parlamentul si nu va putea organiza referendum. De asemenea, daca persoana care asigura interimatul functiei de Presedinte al Romaniei savarseste fapte grave, prin care se incalca prevederile Constitutiei, se aplica prevederile privind suspendarea din functie, urmand ca cealalta persoana sa devina presedinte interimar.

Constitutia se opreste aici cu prevederile, fiind putin probabil ca ambii sefi ai camerelor legiuitoare sa fie suspendati succesiv sau in imposibilitate de a asigura interimatul. In doctrina se propune, totusi, pentru aceasta situatie, reglementarea prin Legea guvernului sau a institutiei prezidentiale abilitatea primului ministru de asigura interimatul functiei prezidentiale[46].

8. Administratia prezidentiala, insistutie publica cu personalitate juridica, este compusa din serviciile publice aflate in subordinea Presedintelui Romaniei, care se organizeaza pe baza Legii nr.47/1994[47]. In conformitate cu aceasta reglementare, personalul administratiei prezidentiale este format din persoane detasate, la cererea Presedintelui Romaniei, din ministere si alte autoritati publice, precum si din persoane incadrate direct pe functiile sau posturile pe care urmeaza sa le indeplineasca, ambele modalitati de angajare fiind discretionare, numai pe baza increderii acordate de Presedintele Romaniei si cu conditia semnarii unui angajament de loialitate stabilit prin regulamentul functionarii Administratiei prezidentiale. Retragerea increderii are ca efect revocarea incadrarii, precum si incetarea detasarii, eliberarea sau destituirea din functie ori desfacerea contractului de munca, dupa caz. Se desprinde foarte clar caracterul politic al acestei institutii publice .

Functiile de conducere specifice din cadrul Administratiei prezidentiale sunt cele de consilier prezidential[49], cu rang de ministru, si consilier de stat, cu rang de secretar de stat. Numirea sau eliberarea din functie a consilierilor prezidentiali se face de catre Presedintele Romaniei. Numirea sau eliberarea din celelalte functii ale Administratiei prezidentiale se face potrivit regulamentului de functionare aprobat de Presedintele Romaniei.