Notiunea si caracterizarea contraventiei ca fapta antisociala

Potrivit art.1 din Ordonanta Guvernului nr.2­­­­­­/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in redactarea data prin articolul unic, pct. 1 din Legea nr. 180/2002 contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

In legislatia noastra contraventiile, ca si celelalte fapte ilicite (infractiunile, abaterile disciplinare si celelalte), sunt stabilite prin acte normative emise de organele competente ale statului sau autoritatilor locale competente iar problema diferentierii gradului de pericol social abstract se rezolva cu ocazia elaborarii acestora.

Fapta contraventionala, care mai este numita si abatere administrativa, reprezinta o fapta cu un grad de pericol social mediu fiind prevazuta si sanctionata prin lege sau norme de drept administrativ.

Spre deosebire de infractiune, care prezinta un pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave si care se intind in timp, in cazul contraventiei acest pericol este mai redus iar urmarile sunt mai restranse.

Legea contraventionala apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala. Contraventiile sunt fapte ilicite ce aduc atingere relatiilor sociale de natura administrativa, civila, a celor care privesc bunurile si persoanele precum si incalcari ale modului in care trebuie indeplinite de catre unii indatoririle de serviciu.

Criteriile generale de deosebire intre infractiuni si contraventii pot fi intrinseci sau extrinseci, dupa cum tin de insasi natura faptelor sau sunt exterioare acestora1. Printre criteriile intrinseci se inscriu, in primul rand, si cu o greutate specifica hotaratoare valorile si relatiile sociale aferente care sunt lezate sau periclitate prin savarsirea faptei. Astfel, faptele indreptate impotriva relatiilor sociale legate de valori de care depinde insasi existenta comunitatii (siguranta societatii , persoana si atributele sale , proprietatea) prezinta cel mai inalt grad de pericol social. De aceea, fata de ele legiuitorul nu poate sa reactioneze altfel decat prin mijloacele dreptului penal. In comparatie cu acestea, faptele prin a caror savarsire se pun in pericol valori de care depinde nu insasi existenta societatii si a componentelor sale, ci functionarea a unui domeniu sau altul, sunt contraventii.

Pe langa obiectul ocrotirii juridice la stabilirea gradului de pericol social trebuie avute in vedere si urmarile faptei , respectiv daca s-a produs o lezare efectiva sau doar o stare de pericol. Este de remarcat ca unele fapte antisociale vatama sau pun in pericol valori esentiale, deci constituie infractiuni atunci cand se savarsesc intr-un anumit mod (ex. prin expunerea la suferinte fizice sau psihice) ori in anumite conditii (ex. in mod repetat).In lipsa acestor imprejurari , fapta constituie contraventie .

Un alt criteriu intrinsec priveste rezonanta sociala diferita pe care o provoaca in randul colectivitatii cele doua categorii de fapte antisociale. Faptele care vatama viata, libertatea, integritatea si sanatatea persoanei umane, faptele de furt, talharie, delapidare, tradare, acte de diversiune, atentat, evadare, falsificare de moneda, trafic de stupefiante ori de arme, au o vie rezonanta sociala, provoaca o evidenta stare de neliniste, de nesiguranta sociala. Faptele care pun in pericol valori de mai mica insemnatate, au o rezonanta restransa si nu provoaca tendinta membrilor societatii de a reactiona represiv, ca, de pilda, in cele care privesc circulatia rutiera, pescuitul si altele.

In sfarsit, alt criteriu intrinsec se refera la posibilitatea de restaurare a relatiilor sociale vatamate, de restabilire a ordinii dereglate, prin comiterea acelei fapte. In cazul infractiunilor este necesar sa se aplice o pedeapsa uneori cu executare in penitenciar, pe cand la contraventie se va aplica o sanctiune mult mai usoara, facandu-se apel la simtul de raspundere al faptuitorului.

Criteriile extrinseci de diferentiere a infractiunilor si contraventiilor sunt o consecinta si reflecta intr-o masura sau alta diferenta de grad de pericol social dintre cele doua categorii de fapte antisociale. Se numara printre criteriile extrinseci: sursa legislativa, deci sediul normelor juridice care prevad cele doua genuri de ilicit, felul sanctiunilor aplicabile si modul de aplicare si executare a acestor sanctiuni.

In ce priveste faptele penale, actele normative care le prevad nu pot emana decat de  la organele supreme ale puterii de stat. Dimpotriva, contraventiile pot fi stabilite nu numai prin legi sau decrete, ci si prin hotarari ale guvernului, precum si in anumite materii si in anumite limite prin hotarari ale prefecturilor sau altor organe .

Referitor la modul de sanctionare cele contraventionale nu vizeaza decat exceptional in cazuri limitate si pe scurta durata libertatea persoanei. Totodata, in comparatie cu sanctiunile penale, cele contraventionale, chiar cand sunt formal asemanatoare sunt intotdeauna mai usoare, modul de executare este mai putin aspru sau consecintele produse sunt mai reduse.

In sfarsit, ceea ce este specific sanctiunilor de drept penal este faptul ca acestea nu pot fi stabilite si aplicate decat de instantele de judecata pe cand faptele contraventionale se constata si sanctiunile contraventionale se aplica de organe din cadrul puterii executive. De altfel, si procedura difera intrucatva, la contraventii existand reguli mult mai ample si o operativitate sporita in instrumentarea cauzelor .

Se ridica in mod legitim intrebarea cine apreciaza, cine determina in concret gradul de pericol social adica cine stabileste daca o anumita fapta ilicita constituie contraventie sau infractiune. Desigur ca aceasta facultate, posibilitate apartine organului competent sa constate asemenea fapte care trebuie sa dea dovada de discernamant in aprecierea pe care o face. In acest sens, potrivit art. 21 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr.2­/2001, in cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea.

Aplicarea unei sanctiuni contraventionale nu inlatura raspunderea penala, atunci cand se constata anterior ca aceasta fapta este infractiune. Intr-o asemenea situatie, raspunderea penala ia locul raspunderii contraventionale. Dimpotriva, in cazul in care fapta a fost urmarita ca infractiune s-a stabilit prin rezolutie sau ordonanta procurorului, prin hotarare judecatoreasca, ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, impreuna cu copia ordonantei sau a hotararii se trimit organului in drept sa aplice sanctiunea. Intr-un astfel de caz, raspunderea contraventionala inlocuieste raspunderea penala. Solutia se impune in ambele ipoteze, deoarece raspunderea penala si cea contraventionala nu pot coexista. Intr-adevar, nu este posibil sa se aplice pentru aceeasi fapta o pedeapsa si o sanctiune contraventionala, intrucat printr-o asemenea fapta s-a adus atingere aceleiasi relatii sociale ocrotite de lege.

O alta fapta antisociala o constituie si abaterea disciplinara care consta in incalcarea, cu vinovatie de catre o persoana a indatoririlor de serviciu sau a celor legate de serviciu, inclusiv a normelor de comportare. Abaterea disciplinara reprezinta conditia necesara, unicul temei pentru declansarea raspunderii disciplinare, dupa cum contraventia este conditia, temeiul raspunderii contraventionale.

Atat abaterea disciplinara cat si contraventia sunt fapte ilicite, antisociale, care prezinta pericol social, comise cu vinovatie. Insa, spre deosebire de contraventie, abaterea disciplinara prezinta o periculozitate cantonata, prin insusi continutul sau, la campul raporturilor de serviciu. Contraventia chiar daca se savarseste la o persoana administrativa sau la o societate comerciala de personalul sau are o rezonanta mai larga, depasind cadrul acesteia.

Sub aspectul laturii obiective, atat in cazul raspunderii disciplinare, cat si in cazul celei contraventionale suntem in prezenta unei fapte ilicite, contrara unor norme juridice, dar diferite sub aspectul gravitatii, al periculozitatii urmarilor pe care le produc, adica a gradului de perturbare a relatiilor sociale. Aceeasi fapta poate constitui in functie de o seama de elemente (importanta obiectului ocrotit, imprejurarile in care a fost comisa fapta, felul si intensitatea vinovatiei, scopul urmarit, urmarile faptei etc.) fie abatere disciplinara, fie contraventie, sau si una si alta. Gravitatea si periculozitatea sociala a rezultatului faptei constituie in ultima analiza elementul laturii obiective care exprima cel mai bine diferentele de grad, de intensitate situand o anumita fapta concreta deasupra sau dedesubtul pragului care separa cele doua raspunderi si determina dozarea gradata a sanctiunii inauntrul fiecareia dintre ele. In acelasi timp, in functie de acest indice de periculozitate, reflectat in urmarile ei directe, fapta se situeaza dedesubtul sau deasupra limitei minime a reglementarii si a raspunderii juridice, in general. O fapta al carei efect daunator este imperceptibil, apare ca vadit lipsit de importanta si nu angajeaza nici un fel de raspundere .

Trebuie precizat ca subiectul (autorul) unei abateri disciplinare este intotdeauna determinat, circumstantial, calificat si anume un functionar, un salariat sau angajat, pe cand un contravenient, chiar autor al unei contraventii prevazuta in cazul personalului autoritatilor administrative sau societatilor comerciale poate sa nu aiba aceasta calitate.

Mai mentionam ca este posibil cumulul raspunderii contraventionale cu cea disciplinara, fara ca astfel sa se incalce principiul non bis in idem. Ratiunea acestei solutii se afla in sfera de relatii sociale diferite ocrotite de fiecare din cele doua categorii de norme. De altfel, principiul respectiv interzice de fapt a i se aplica aceleiasi persoane, pentru aceeasi fapta ilicita doua sau mai multe sanctiuni de aceeasi natura .