Internationalizarea si europenizarea administratiei publice

INTERNATIONALIZAREA SI EUROPENIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE

Intr-un mediul international aflat intr-o dinamica din ce in ce mai accentuata, administratia publica vine sa creeze cadrul necesar desfasurarii in bune conditii a tuturor aspectelor vietii sociale.

In prezent, este adesea insuficient pentru functionarii publici ai unei tari sa cunoasca numai sistemul si problemele interne de ordin administrativ, fiind evident faptul ca, pentru a putea rezolva chestiuni de ordin intern, este necesara o buna cunoastere a factorilor externi si interni care se afla intr-un raport de interdependenta si interconditionalitate.

Internationalizarea administratiei publice si cooperarea transfrontaliera reprezinta in momentul de fata doua din marile provocari ale administratiilor nationale. Astfel, in cadrul acestui proces de inmultire a legaturilor cu caracter international, se constata o crestere din ce in ce mai pregnanta a implicarii functionarilor din administratia nationala in activitati cu caracter international. Permeabilitea frontierelor si globalizarea economica, impun noi abordari, schimband contextul in care administratiile nationale actionau in mod traditional.

Ca rezultat al acestui context, autoritatile colectivitatilor teritoriale locale, regionale sau nationale au inceput sa se implice din ce in ce mai mult in mediul international prin actiuni cu caracter formal si informal.

Mai mult decat atat, acestia trebuie sa tina cont de contextul international chiar si cand actioneaza in probleme de interes intern (national).

Daca in trecut singurele relatii internationale pe care le puteau stabili colectivitatile teritoriale locale sau regionale, prin intermediul autoritatile lor reprezentative, erau cele care aveau ca obiect infratirile intre localitati, treptat sub influenta directa a internationalizarii schimburilor economice si culturale dar si a lansarii procesului de aderare la Uniunea Europeana, autoritatile colectivitatilor teritoriale locale au devenit interesate sa stabileasca relatii directe cu autoritati similare din alte tari si cu organizatii internationale. Scopul acestor relatii, pe langa latura economica, sociala si culturala, are la baza schimbul de experienta intre autoritatile respective privind anumite practici, abordari care se pot dovedi utile si in cazul altor colectivitati teritoriale locale din alte tari. Totodata se urmareste sprijinul reciproc in diferite activitati cu caracter international si in special cooperarea in vederea gasirii unor solutii comune la probleme comune, intrucat in numeroase cazuri simpla abordare locala, regionala sau nationala se dovedeste insuficienta. Trebuie mentionat ca autoritatile colectivitatilor teritoriale locale nu se pot angrena in relatii internationale clasice, statul fiind unicul detinator al acestei capacitati.

In mediul administratiei publice nationale, este absolut necesar sa existe o intelegere realista a proceselor politice internationale, a conexiunilor dintre autoritatile administratiei publice nationale, regionale sau locale si autoritatile similare din alte tari, cunoasterea metodelor manageriale adecvate pentru a putea actiona in mod eficient si corect in mediul public multinational, intelegerea trend-ului mediului public international, corelarea proceselor de elaborare al politicilor publice la nivel national, regional sau local cu ceea ce se intampla la nivel international, avandu-se in vedere transferul de experienta de la o tara la alta sau de la un sistem administrativ la altul.

Internationalizarea administratiei publice este alimentata de procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependentelor dintre state, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si tot mai variate sfere ale vietii publice, economice, politice, sociale si culturale si avand drept implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand, la randul lor o solutionare mai curand globala decat nationala.

Internationalizarea administratiei publice este in fond procesul prin care factorul geografic dispare ca bariera fizica in stabilirea si dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura institutionala, administrativa, economica, politica si socioculturala, liantul acestor relatii fiind problemele si interesele comune, creandu-se astfel, o retea de legaturi interdependente cu potential international.

Se constata din ce in ce mai mult o tendinta de coordonare globala din punct de vedere politic, economic si sociocultural, ceea ce conduce inevitabil la crearea unei presiuni asupra administratiilor nationale de a intra in contact si a cauta solutii comune la probleme ce transced frontierelor nationale. Statele, institutiile locale, regionale si organizatiile interguvernamentale joaca astfel fiecare un rol pe scena internationala. Dincolo de aceste niveluri teritoriale administrative, inca mai exista linii de demarcatie care functioneaza. Desi se afirma uneori trecerea in desuetitudine a statului, totusi statul ca forma de organizare va mai continua sa fie pentru o buna perioada de timp de acum incolo cel mai important subiect de drept international public, chiar si pentru simplul fapt ca asemenea democratiei inca nu s-a reusit sa se gaseasca o formula mai buna care sa inlocuiasca actuala oranduire.

Apare in mod logic intrebarea; care sunt elementele care conduc la o politica viabila a autoritatilor publice, apta sa faca fata atat la nivel intern cat si international provocarilor aflate in continua schimbare si pentru a servi cu eficienta colectivitatea teritoriala pe care o reprezinta?

Raspunsul nu poate pleca decat de la premiza unei foarte bune politici de resurse umane. Exista o nevoie stringenta de a avea un corp de functionari de rang inalt, care in permanenta sa poata contura o strategie clara in ceea ce priveste legatura cu mediul international, o capacitate de a intelege dinamica si caracteristicile mediului international in ansamblu. Mai mult decat atat ei trebuie sa fie capabili sa creeze politici publice realiste si implementabile la nivel national si sa intelega in acelasi timp complexitatea legaturilor intre administratia nationala si mediul international.

Statutul de functionar de rang inalt (a se vedea ca functionar public national de conducere, a carui activitate are si dimensiune externa) reclama capacitati manageriale deosebite pentru a fi capabil sa exercite un leadership modern, sa construiasca conexiuni intre politica nationala si cele ale celorlate tari, sa fie capabil sa respecte in acelasi timp acordurile politice internationale.

Acesti functionari trebuie sa combine cunostintele din domeniul managementului public international cu cele de administratie publica comparata. Pe langa acestea ei trebuie sa dovedeasca o buna capacitate analitica, intelectuala pentru a putea lucra in mediul national si international.

In prezent se vorbeste din ce in ce mai mult de “europenizarea” administratiilor statelor membre ale Uniunii Europene. Acest proces consta in armonizarea practicilor, politicilor si principiilor pe care se bazeaza administratia publica din statele membre ale Uniunii Europene.

Este imposibil de conceput o constructie europeana solida fara existenta unei administratii publice eficiente atat la la nivel national cat si la nivel comunitar.

Scopul final al “europenizarii” institutiilor nationale ale statelor membre ale Uniunii Europene, si chiar al statelor candidate, il reprezinta interoperabilitatea si convergenta institutionala in cadrul acestei entitatii suprastatale.

Nu se poate vorbi in momentul actual de un model comunitar in domeniul administratiei publice, un model care sa fie impus sau care sa reprezinte reperul la care administratiile nationale sa se raporteze, astfel se poate afirma ca europenizarea in acest sector este inca in faza incipienta, administratiile nationale ramanand in continuare baza sistemului public comunitar.

Procesul de reforma a administratiei publice din orice stat membru sau candidat al Uniunii Europene trebuie sa fie unul continuu pentru a face fata schimbarilor permanente la care administratia trebuie sa raspunda si sa actioneze in deplina concordanta cu contextul european, in vederea constituirii unei interfete intre national si supranational.

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

Menirea principala fie a administratiei locale, regionale, fie a celei centrale sau a structurilor comunitare, este aceea de a-l servi pe cetatean. In concluzie, cooperarea internationala in vederea atingerii acestui obiectiv, trebuie sa fie un punct central pe lista de prioritati a oricarei autoritati publice nationale sau supranationale.

Uniunea Europeana este o entitate politica, sociala si economica, dezvoltata in Europa, ce este compusa din 27 tari. Este considerata a fi o constructie sui generis, situandu-se intre federatie si confederatie

Sistemul politic al Uniunii Europene este definit de o serie de tratate europene, care de curand au fost inlocuite de un document unic, Constitutia Europei, prin care a instituita si ca o entitate cu personalitate juridica.

Principalele institutii ale Uniunii Europene sunt :

1. Consiliul European este forul politic suprem al Uniunii Europene, care functioneaza din 1987. Consiliul European nu este o institutie propriu-zisa a UE, situandu-se oarecum deasupra acesteia. Consiliul European este alcatuit la ora actuala din sefii de stat si de guvern ai tarilor membre, ministrii de externe si Presedintele Comisiei Europene, cu observatia ca ministrii de externe si presedintele comisiei nu au decat un rol consultativ. Consiliul European detine in cadrul sistemului politic al UE competenta directoare, cu alte cuvinte acesta stabileste liniile directoare si obiectivele politicii UE. Consiliul insa nu participa decat intr-o mica masura la procesul legislativ din UE. La presedintia Consiliului participa prin rotatie toate tarile membre ale UE, durata mandatului fiind de o jumatate de an. Presedintia in primele 6 luni.

2. Comisia Europeana, cu sediul la Bruxelles, este organul executiv al Uniunii Europene. Aceasta are rolul de a inainta proiecte legislative (drept initiativ) si de a controla respectarea legilor. Membrii Comisiei UE (comisari) raspund de cate un anumit resort, sunt nominalizati de tarile membre si apoi confirmati in functie de Parlamentul European. La ora actuala, din fiecare tara membra provine cate un comisar.
3. Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Ministri, cum mai este denumit, tot cu sediu la Bruxelles, este unul din organele cu putere de decizie ale UE. Este deci o parte componenta a puterii legislative. Consiliul de ministri adopta legile impreuna cu Parlamentul European. Consiliul de ministri este deci “Camera superioara” dintr-un sistem legislative bicameral. El corespunde deci “Senatului” din sistemul romanesc

Parlamentul European, cu sediul central la Strasbourg, iar Bruxelles - loc de intalnire al Comisiilor, si Luxemburg - secretariatul general. Functioneaza din 1952. Presedinte pana in 2009 : Joseph Borrell

Parlamentul European reprezinta cel de-al doilea organ legislativ al UE. Parlamentul este ales o data la 5 ani direct de cetatenii statelor membre si reprezinta populatia in puterea legislativa. Parlamentul European are la ora actuala 732 de deputati. Numarul deputatilor din fiecare tara depinde in principiu de populatia acesteia. In sistemul legislativ bicameral al UE Parlamentul European corespunde deci “Camerei inferioare”. Similarul sau din sistemul romanesc este „Camera deputatilor“.Parlamentul are trei puteri importante

Puterea legislativa reprezinta adoptarea legilor europene (foi de parcurs, ordonante, decizii).

• Puterea bugetara, deci poate sa exercite o influenta asupra cheltuielilor comunitatii.
• Puterea de supraveghere democratica se exercita asupra Comisiei Europene. PE isi spune parerea despre numirea membrilor comisiei si poate sa depuna o motiune impotriva acesteia .

Din 2005, Romania are 35 de observatori in parlament, iar in 2007, numarul acestora va scadea la 33, dar acestia vor primi drepturi egale cu cele ale oricaror parlamentari europeni

5. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Curtea europeana de justitie este curtea suprema si deci puterea juridica, organul de control al Uniunii

6. Curtea Europeana de Conturi

Curtea Europeana de Conturi este alcatuita din cate un membru din fiecare tara a UE si este aleasa de Consiliul de ministri pe o perioada de sase ani. Curtea de conturi are rolul de a controla bugetul UE (veniturile si cheltuielile UE).

In prezent, Uniunea are 27 membri :

v    Din 1952 : Franta, Germania, Italia, Tarile de Jos, Belgia, Luxemburg ; ( membri fondatori)

v    Din 1973 : Irlanda, Marea Britanie, Danemarca ;

v    Din 1981 : Grecia

v    Din 1986 :Spania, Portugalia ;

v    Din 1995 : Finlanda, Suedia, Austria ;

v    Din 2004 : Polonia, Slovenia, Ungaria, Malta, Cipru, Letonia, Estonia, Lituania, Republica Ceha, Slovacia ;

v    Din 2007 : Romania, Bulgaria

Simbolurile Uniunii Europene se refera la drapelul, imnul, deviza si moneda acesteia, conform Articolului IV-1 din Constitutiea Europeana. Potrivit constitutiei drapelul Uniunii este un cerc format din doisprezece stele, pe fond albastru, imnul este extras din Simfonia a 9-a, Oda Bucuriei de Ludwig van Beethoven, deviza actuala este Unitate in diversitate), iar moneda acesteia este euro.
Euro (EUR, sau €) este moneda unica a Uniunii Europene (UE).A fost introdusa pe 1 ianuarie 1999, la miezul noptii, succedand vechea unitate monetara europeana ECU (European Currency Unit). Monedele nationale ale tarilor participante au incetat sa existe legal.Totusi bancnotele si monedele nationale au continuat sa fie folosite in tarile respective, pana la introducerea noilor bancnote si monede pe 1 ianuarie 2002. Vechile monede si-au mai pastrat valoarea legala pana la data limita de 28 februarie 2002.

Un euro este divizat in 100 centi, sau centime (nu conteaza ce declinare este folosita,

centimos spanioli sau centesimi italieni).

In prezent statele membre participante la euro sunt Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia si Spania. Aceste tari sunt numite frecvent 'Zona euro' sau 'Euroland'.

Andora, Monaco, San Marino si Vatican folosesc de asemenea euro, desi nu sunt in mod oficial membri euro, nici macar membri ai UE. (Au folosit inainte monede care au fost inlocuite prin euro.) Din acestea, Monaco, San Marino si Vatican si-au creat propriile monede, cu propriile simboluri nationale pe spate. Andorra foloseste monede franceze si spaniole, de vreme ce au folosit francul francez si peseta spaniola ca si monedele sale. Aceste tari folosesc euro datorita unor intelegeri cu statele membre UE (Italia in cazul principatului San Marino si orasului Vatican, Franta in cazul principatului Monaco), aprobate de catre Consiliul Uniunii Europene.

Danemarca si Regatul Unit nu sunt apte in mod legal pentru aderarea la euro, pana cand guvernele lor nu decid altfel. Suediei nu i-a fost aprobata participarea de nici un act legal; totusi, Suedia a decis in 1997 sa nu se alature zonei euro, asa ca nu a facut nici un efort spre a-si indeplini criteriul necesar, de a avea o rata stabila de schimb. Suedia a facut un referendum pe tema monedei unice europene pe 14 septembrie, 2003, participantii votand impotriva euro.

In Danemarca un referendum pe tema aderarii la euro a avut loc pe 28 septembrie, 2000, rezultand un procent de 53.2% impotriva aderarii.

7. Consiliul Europei

La intemeierea sa oficiala, din 5 mai 1949, Consiliul avea zece membri: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia
Consiliul Europei este o organizatie internationala avand 46 de state-membre din regiunea europeana. Poate obtine statutul de membru orice stat european care accepta principiul suprematiei legii si care garanteaza cetatenilor lui drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Unul dintre principalele succese ale Consiliului a fost Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care reprezinta baza Curtii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.).
Sediul Consiliului Europei se afla la Strasbourg, la granita franco-germana.
Consiliul Europei nu trebuie confundat cu Consiliul Uniunii Europene sau cu Consiliul European, pentru ca institutia despre care facem vorbire este o organizatie separata, nefiind parte a Uniunii Europene.

Consiliul se concentreaza pe urmatoarele activitati: protectia democratiei si a suprematiei legii; protectia drepturilor omului, mai ales a drepturilor sociale, prin Carta sociala europeana, a drepturilor lingvistice, prin Carta europeana pentru limbi regionale sau minoritare; promovareaidentitatii si diversitatii culturale in Europa; solutionarea problemelor pe care le infrunta societatea europeana, referitoare la discriminare, xenofobie, degradarea mediului, SIDA, droguri si crima organizata; incurajarea stabilitatii democratice prin intermediul reformelor.

Institutiile Consiliului Europei sunt: Secretariatul, Comitetul de Ministri, Adunarea Parlamentara, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Comisarul pentru drepturile omului.

In 1955, Consiliul Europei a creat celebrul drapel european, cu cele 12 stele aurite asezate in cerc pe un fond albastru. Imnul european instituit tot de Consiliul Europei in 1972 este bazat pe Oda Bucuriei, ce face parte din Simfonia a IX-a a lui Ludwig van Beethoven. In 1964, ziua intemeierii sale oficiale (5 mai 1949), a devenit Ziua Europei. Intre timp, ziua Europei a fost mutata pe 9 mai.

Pentru a evita confuzia cu Uniunea Europeana, care utilizeaza acelasi drapel, deseori Consiliul foloseste o versiune modificata, ce prezinta un „e” stilizat in centrul stelelor de pe drapel.

Romania a fost admisa in Consiliul Europei la 7 octombrie 1993

Consiliul Europei are, in principal, atributii in domeniul respectarii drepturilor omului, in timp ce Uniunea Europeana are un rol, in primul rand, economic: dezvoltarea durabila a Europei, fundamentata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie sociala de piata foarte competitiva, vizand ocuparea fortei de munca si progresul social si un inalt nivel de protectie si de imbunatatire a calitatii mediului. Uniunea promoveaza progresul stiintific si tehnic, tocmai in scopul asigurarii unui nivel de trai si a unui grad inalt de protectie sociala.

Statele membre ale Consiliului Europei au ratificat Conventia Europeana a Drepturilor Omului si au recunoscut obligativitatea deciziilor Curtii Europene de Justitie (Curtea de la Strassbourg) pe teritoriul lor.

In ceea ce priveste Consiliul European, el nu are putere de decizie. In schimb Consiliul de Ministri are, in UE, rolul unui Parlament, este legislativul Uniunii. Consiliul European insa, fiind format din sefii de stat si de guvern ai UE, ii da acestea impulsurile necesare dezvoltarii si ii defineste orientarile si prioritatile de politica generala, cf. art. 20 din Tratatul Constitutional (Constitutia UE). Nu are nici o functie legislativa, dar are rolul politic esential. Consiliul European stabileste liniile directoare ale UE, la acest nivel se ia decizia politica si i se da unda verde Consiliului de Ministri sa voteze un anumit act normativ. Cu alte cuvinte, este cel mai important organism din UE; nu degeaba Constitutia il enumera inaintea Consiliului Uniunii Europene printre institutiile UE.