Ideologia liberala a statului minimal vs ideologia statului paternal

Ideologia liberala a statului minimal vs ideologia statului paternal

Strucura expunerii

1.Introducere (scopul lucrarii).

2.Presupozitia individului rational.

3.Individualismul liberal.

4.Premisele gandirii de stanga.

5.Concluzii.

1. Introducere (scopul lucrarii)

In aceasta lucrare imi propun sa realizez o analiza comparativa intre ideologia liberala a statului minimal si ideologia pozitiilor de stanga a statului paternal.Pentru a realiza aceasta analiza voi avea in vedere anumite aspecte ale problemei in cauza.In primul rand voi incerca sa prezint sintetic presupozitiile ce stau la baza ideologiei liberale.In acest sens ma voi rezuma la doua premise fundamentale ale liberalismului: 1) presupozitia individului rational; 2) individualismul.In continuarea acestora voi incerca sa prezint succint premisele gandirii de stanga cu privire la rolul statului.Catre final voi expune concluziile ce pot fi deduse din analiza celor doua pozitii.

2. Presupozitia individului rational.

Pentru gandirea liberala, mai mult sau mai putin radicala, “activitatile cotidiene se aseamana cu activitatile participantilor la un joc in plina desfasurare, iar cadrul cu regulile jocului”[1].In cadrul acestui joc indivizii interactioneaza destul de intens avand ca scop principal castigul.In timpul jocului fiecare jucator isi face calcule si elaboreaza strategii cu privire la cea mai simpla metoda de a castiga.Tot astfel, si in societate, fiecare individ isi calculeaza singur sansele si mijloacele de a “castiga”.Evident, cum in cazul jocului exista regului, tot astfel, in societate, exista legi ce trebuie respectate.Avand in vedere acest aspect reglementational fiecare individ isi face “calcule” pe baza carora ulterior va putea obtine un “castig”, pastrandu-se in acelasi timp in cadrul legal.Desi analogia viata sociala-joc e discutabila, voi insista in cazul de fata asupra unui singur aspect: individul/jucatorul face calcule si gandeste profund pragmatic pentru a obtine ceea ce isi doreste.Liberalii insista tocmai asupra acestui aspect: cum un jucator ar mai elabora strategii de castig daca nu ar fi rational? Tot astfel, cum un individ ar putea elabora strategii “de viata” daca nu ar fi rational.Gandirea liberala priveste astfel individul ca fiind permanent dominat de o ratiune economica ce il determina sa-si maximizeze utilitatea.Egoist fiind, individul va tinde in mod natural de la ceea ce este rau la ceea ce este mai bun.Totusi, plecand de la aceste consideratii liberalii nu vor sustine ideea conform careia din moment ce individul e rational existenta statului nu se mai justifica.Concluzia pe care o trag liberalii din aceasta perspectiva este ca rolul statului va trebui sa fie acela de a asigura cadrul legal in care “jocul” sa se poata desfasura in mod corect.El va trebui sa vegheze ca fiecare “jucator” sa aibe sanse egale de castig insa nu poate interveni pentru a ajuta vreunul din “jucatori”.Deci statul va fi mai degraba arbitru decat participant activ.

Sa incercam sa imaginam un exemplu care sa ajute la intelegerea ideii precedente.De pilda sa luam un joc de fotbal.In acest joc nu exista arbitru si nici reguli.Scopul fiecarui jucator este de a fi cat de mult cu putinta in posesia mingii si de a inscrie cat mai multe goluri.Astfel cel care va detine mingea va fi atacat de ceilalti ajungandu-se la un joc extrem de violent.In schimb, alta va fi situatia in momentul in care in acest joc ar interveni un arbitru.El va stabili reguli si se va asigura ca toti participantii sa le respecte, rezolvandu-se astfel problema violentei si a nedreptatii.Ducand rationamentul mai departe liberalii spun ca in momentul in care arbitrul ar favoriza pe unul din jucatori ceilalti se vor revolta.Deci arbitrul va trebui sa asigure buna desfasurare a jocului in conditii legale.Mai mult, fiecare jucator, fiind constient ca exista reguli si ca daca le incalca poate fi sanctionat, va cauta sa-si atinga scopul in mod cinstit.Aceasta nu s-ar putea intampla daca jucatorul nu ar face un calcul rational inainte.

Rezulta din cele de mai sus ca individul este rational si isi poate asigura prin propriile forte castigul.El nu are nevoie de protectia sau interventia nimanui pentru ca nimeni nu-i cunoaste mai bine interesul decat el insusi.Totodata, el fiind cel care isi cunoaste cel mai bine interesul, individul va gasi si cele mai eficiente mijloace de a-l obtine.Deci interventia statului nu se justifica in acest sens.

Un alt contraargument la ideea interventiei statului adus de liberali este ineficienta institutiilor de stat.De cele mai multe ori institutiile intervin greoi datorita birocratiei, ori datorita faptului ca nu cunosc problemele individului atat de bine ca individul insusi.In loc sa-l ajute, de cele mai multe ori statul il pune in dificultate pe individ (“Interesele oamenilor sunt, de regula, mult mai bine si mai eficient satisfacute prin actiunea privata, individuala sau bazata pe asociere, decat prin cea statala”[2]).

In urma acestor argumente gandirea liberala conchide ca interventia statului nu numai ca nu se justifica ci, de cele mai multe ori este ineficienta.Individul isi este siesi suficient atat timp cat are un cadru legal ce ii asigura sanse egale cu ceilalti la obtinerea de profit.Fiind rational, individul nu are cum sa-si doreasca decat ceea ce este bine pentru el.Dintr-un impuls natural (autoconservarea) individul va tinde sa-si maximizeze utilitatea.Orice interventie “in sprijinul” sau i-ar putea fi o piedica in ceea ce el isi propune.

ESEU: Dezvoltare regionala - test grila ESEU: Politicile de solidaritate, politici sociale si coeziunea europeana

3.Individualismul liberal.

Desi la inceputul epocii moderne gandirea politica europeana era inca sub influenta teoriei aristotelice conform careia individul nu poate fi conceput in afara statului, liberalismul vine sa ofere o noua perspectiva asupra acestei probleme.Argumentele gandirii traditionaliste se sprijineau in principiu pe considerente mai mult metafizice (sau religioase) decat politice.Acestea sustineau in primul rand importanta intregului fata de parte, ori a universalului fata de particular.Ceea ce conta in primul rand era deci bunastarea societatii privite ca intreg iar mai apoi (sau deloc) binele individual.Aceasta se poate observa nu numai pe plan politic ci si in cazul epistemologiei sau metafizicii moderne.Intregul demers teoretic era centrat in vederea crearii unei “stiinte a universalului”.

Liberalismul sustine insa ca omul este prin natura sa o fiinta individuala.El este vazut in acest sens ca individ in primul rand si apoi ca membru al unei comunitati.Comunitatea este cea a carei existenta este conditionata de existenta mai multor indivizi care s-o compuna.

Prin aceasta rasturnare a modului de a privi omul (ca individ) gandirea liberala a modificat perspectivele asupra ierarhizarii intereselor in societate.Din moment ce individul conteaza ca atare rezulta ca interesele sale sunt cele care trebuie sa primeze.La polul opus, gandirea traditionalista obiecta ca individul nu este in stare sa isi asigure singur un trai decent cum nici copilul nu e capabil sa se descurce fara sprijinul parintilor[3].Este absurd sa punem pe prim plan interesele individului din moment ce acesta s-ar putea sa nici nu-si cunoasca cu adevarat interesele.

Ca replica la aceasta obiectie liberalii aduc ideea rationalitatii individului pe care am expus-o mai sus.Insa miza pe care gandirea liberala o are in vedere nu este numai aceea de a oferi o noua perspectiva asupra individului.Pe langa aceasta ei incearca sa previna cat mai mult abuzul de putere si coercitia statului paternal.In acest mod se va rasturna si ierarhia intereselor sociale.Din moment ce individul este o persoana rationala capabila sa ia decizii in ceea ce il priveste si, pe de alta parte, binele sau nu este conditionat de binele societatii, este clar interesele sale trebuiesc respectate.Astfel nu interesele institutiilor de stat vor fi pe primul plan ci interesele individului, fara de care acea institutie nu ar avea sens.Principala idee vizata aici este aceea ca institutiile de stat sunt menite sa urmareasca interesele individuale si nu invers.Deci liberalii pledeaza pentru subordonarea statului fata de individ si nu a individului fata de stat.

Cu toate acestea individualismul liberal nu incearca sa diminueze autoritatea legislativa si executiva a statului.Dimpotriva, scopul acestui demers este acela de a intari autoritatea legislativa a statului.Individul se bucura de libertate si drept de autoguvernare atat timp cat respecta legea.In cazul in care actiunile individului sunt in afara legii statul poate interveni si trebuie sa intervina pentru a-l pedepsi.Liberalii tind astfel sa reduca rolul statului doar la a asigura buna desfasurare a “jocului”.De exemplu Mill porneste de la faptul ca orice individ ce traieste in societate si se bucura de facilitatile acesteia are a-i datora in schimb “ceva”[4] anume. Acest “ceva” este o anume linie de conduita in ceea ce ii priveste pe ceilalti membrii ai societatii din care acesta face parte.Comportamentul datorat societatii de catre individ este acela de a nu produce daune intereselor celorlalti, interese care trebuie privite ca drepturi, spune Mill.

In aceste conditii interventia societatii civile cu scopul de a impune aceste indatoriri este perfect legitima intrucat ea priveste asigurarea libertatilor tuturor in dauna intentiilor particulare ale unora de a le incalca.Aceasta interventie nu afecteaza in vreun fel libertatea individului, decat pe a aceluia care prin actiunea sa a daunat sau a vatamat libertatea si drepturile celorlalti.

Un alt aspect al acestui raport este problema bunastarii.Traditionalistii, iar apoi gandirea de stanga, considera ca binele individului este parte a binelui societatii.Individul nu se poate bucura de bunastare decat in masura in care exista bunastare la nivel global.De cealalta parte, gandirea liberala sustine exact opusul.Binele individului este o chestiune neconditionata de bunastarea generala.Daca statul se va rezuma doar la asigurarea cadrului legal necesar desfasurarii „jocului”, iar prin aceasta va asigura sanse egale participantilor nu exista nici un motiv pentru care sa credem ca individul nu-si va maximiza utilitatea.Acesta este un instinct care se manifesta neconditionat in fiecare individ.Atat timp cat individul nu incalca legea statul nu are motive sa intervina in vreun fel, fie si cu buna intentie de a-l ajuta.

Se poate asadar observa ca rolul minimal acordat statului de catre gandirea liberala nu priveste atat exercitarea autoritatii de orice fel ci numai prevenirea cazurilor de abuz.Totodata, prin minimizarea rolului statului se incearca maximizarea rolului indivizilor.

4.Premisele gandirii de stanga.

Spre deosebire de pozitia liberala, gandirea de stanga pleaca de la cu totul alte premise.In primul rand, in continuarea gandirii premoderne, pozitia de stanga sustine ca exista totusi indivizi care nu-si sunt suficienti lor insile.In principiu societatea este compusa din asemenea indivizi care, desi liberalii sustin ca sunt rationali in decizii si isi cunosc cel mai bine interesul, sunt de fapt intr-o pozitie defavorizata.Daca statul nu se implica in a-i ajuta acestia sunt in pericol si deci se va produce o situatie generala neplacuta.

O a doua premisa de la care pleaca gandirea de stanga este aceea ca generalul primeaza particularului.Particularul este conditionat de starea si functionarea generalului.Obiectia adusa liberalilor este ca ei privesc societatea doar din prisma alcatuirii ei organice si nu functionale.Un individ, rupt de intregul mecanism social nu reprezinta nimic.Din acest motiv, individul isi realizeaza propriul bine in functie de bunastarea societatii luata ca intreg.In cazul in care majoritatea indivizilor ce compun o societate nu se bucura de o situatie materiala suficient de buna este necesar ca statul sa se ocupe de aceasta problema.Statul are mai multe mijloace la indemana pentru a rezolva problema decat un singur individ.Daca ar fi sa aplicam teoria liberala am ajunge la o situatie dezastruoasa.Statul si-ar face datoria sa aplice legea insa, cu toate acestea, ar exista o majoritate saraca.Potrivit liberalismului fiecare ar trebui sa se descurce pe cont propriu intrucat individul este rational si isi este suficient siesi.Deci o solutie in sens liberal nu este posibila.Ramane ca statul prin mijloacele de care dispune (subventii, diminuarea impozitelor, marirea salariilor etc) este cea mai eficienta modalitate de a iesi din aceste situatii.

Un alt aspect al acestei pozitii este cel al asigurarii unei bunastari generale.Realizand bunastare generala se va creea astfel si bunastarea individuala intrucat individul depinde de functionarea si starea intregii societati.Dar pentru aceasta este nevoie de o „bunastare egala”[5].Se prevede in acest sens o impartire egala a bunastarii generale pentru ca fiecare individ sa se bucure in acelsi fel de acest „bine.Dupa cum se poate observa, fata de gandirea liberala ce sustinea egalitatea in drepturi, gandirea de stanga propune o egalitate atat in drepturi cat si in venit.

Gandirea de stanga radicala pornind de la ideea liberala de proprietate sustine ca proprietatea este un semn al inegalitatii.Ea nu este justificata intrucat nu se stie cine stabileste a cui este cutare prorprietate si pe ce temei i-a fost data.Proprietatea este comuna si apartine tuturor indivizilor[6].

5.Concluzii.

In urma celor expuse anterior se impun anumite concluzii, care sper sa fie destul de obiective.In primul rand gandirea liberala , prin conceptia statului minimal nu raspunde unei intrebari: cine stabileste reguluile „jocului”?Desi in privinta proprietatii liberalii sustin caracterul natural al acesteia, argumentul nu poate fi intr-atat de tare incat sa nu existe obiectii fata de aceasta problema.

In al doilea rand pozitia radicala de stanga, prin accentuarea importantei bunastarii generale ar putea foarte usor conduce catre o tiranie a majoritatii.Din moment ce singurele interese reale sunt cele ale majoritatii inseamna ca orice alta interpretare este in contradictie cu acestea si trebuie deci respinsa, ar putea sustine radicalii de stanga.

Pentru aceasta problema liberalii spun ca ar fi gasit solutia concretizata in statul minimal.Cu toate acestea obiectia stangii cu privire la grupurile defavorizate ramane in picioare.Aceste grupuri, mai ales daca sunt majoritare, nu pot fi ignorate, din cel putin interese electorale, in cazul in care vorbim de o societate democratica.

Pe scurt, se pare ca cele doua pozitii au fiecare cate o problema majora: stanga poate foarte usor conduce catre abuz de putere si tiranie a majoritatii, liberalii propun un stat care in situatii limita ar fi inutil, neputand interveni.

Bibliografie:

J.S.Mill, Despre Libertate, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2001.

A.P.Iliescu, Liberalismul intre succese si iluzii, Ed. All, Bucuresti, 1998.

Milton Friedman, Capitalism si libertate [trad. de Delia Razdolescu si George G. Potra, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1995].

Melvin.I.Urofsky, Texte fundamentale ale democratiei americane, Ed.Teora, Bucuresti, 1994, dupa “Basic Readings In U.S. Democracy”, Washington D.C., 1994.