Administratia publica centrala

Administratia publica centrala

1. Consideratii asupra notiunii de organ sau de autoritate publica administrativa

Administratia publica se realizeaza prin autoritati publice, organe administrative, institutii.

Institutiile publice existente la data intrarii in vigoare a Constitutiei raman in functiune pana la constituirea celor noi, in conformitate cu art. 151 (1) si art. 152 (1) din Constitutie.

Instrumentele prin care actioneaza administratia statului sunt denumite diferit pentru toate intrebuntandu-se generic denumirea de institutii publice, autoritati publice, organe administrative, ceea ce evidentiaza ca utilizarea uneia dintre aceste variante desemneaza pana la urma acelasi lucru, adica modalitati de actiune, structuri organizatorice ale administratiei.

2. Trasaturile caracteristice ale organelor Aadministratiei Publice sunt prevazute cu competenta legala si necesara punerii in aplicare si executarii dispozitiilor din legi si alte acte normative emise de autoritatile ierarhic superioare pot emite acte administrative cu caracter normativ sau individual cu scopul de a aduce la indeplinire competentele stabilite actioneaza spontan si din oficiu in functie de interesele sociale curente si viitoare se supun controlului ierarhic exercitat atat in cadrul sistemului organelor Administratiei Publice, cat si din partea Parlamentului sau a organelor judecatoresti actioneaza autonom in limitele competentelor speciale, fara ca alte organe sa li se poata substitui, decat in cazuri exceptionale si expres prevazute de lege nu pot reglementa in domeniile rezervate legii, cu exceptia Guvernului, care poate emite ordonante, in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta.

Ordonantele de urgenta adoptate de Guvern intra in vigoare numai dupa aprobarea lor de catre Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.

3. Guvernul Romaniei

Guvernul este constituit din ministri. A aparut odata cu primele constitutii moderne, iar originea sa provine din vechile consilii ale regelui, “curia legis”. Corpul de consilieri ai monarhului s-a trasformat intr-un corp de specialisti formand clasa marilor dregatori, functionari, ministri.

Aceste consilii ale sefului statului au inceput sa desfasoare activitati specializate pe diferite ramuri ale vietii societatii, asa cum in prezent ii regasim pe ministri in orice guvern.

Cat priveste natura juridica a Sfatului Domnesc din Tarile Romane, s-a sustinut ca acesta nu ar fi fost intuit un aparat administrativ ci, mai degraba un un miniparlament.

Un veritabil guvern roman intalnim pentru prima data in Principatele Romane Unite – Cuza, desi prin Regulamentele Organice s-a stabilit si s-a utilizat pentru prima data denumirea de ministru, astfel incat exista ^ ministere in Muntenia (ministru treburilor dinauntru, ministru finantelor-vistierul, marele postelnic, logofatul-ministrul justitiei, logofatul pricinilor bisericesti si spatarul pentru ministerul ordinii ) si exista un Sfat al ministrilor (sfat administrativ).

Hotararile Sfatului erau supuse aprobarii domnitorului.

Dupa aprobarea Constitutiei din 1866 se constituie primul guvern veritabil, adica echivalent cu Consiliul de Ministri, iar evolutia acestei autoritati publice este strans legata de evolutia constitutionala a Romaniei, in conditiile in care pana in 1941 seful statului a fost monarhul, iar guvernul si primul-ministru aveau atributii sporite.

In perioada 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, la nivelul AP centrale guvernamentale exista o situatie speciala, adica a aparut o functie noua de conducator al statului pe langa existenta in paralel a institutiei monarhului, iar conducatorul statului era si conducatorul / presedintele Consiliului de Ministri.

Constitutia din 1991 statorniceste institutia guvernului, format din primul-ministru, ministri si alte persoane desemnate prin lege de a face parte din guvern.

Anterior Constitutiei a fost adoptata legea 37/1990 privitoare la organizarea si functionarea guvernului care nu stabilea un numar minim sau maxim al ministerelor sau membrilor guvernului, asa cum stabile legea din 1929 un numar fix de ministere si ministri.

3.1. Formarea guvernului

Este procedura de constituire dupa alegeri. De principiu, mandatul guvernului este de 4 ani, corespunzand mandatului parlamentului. Imediat dupa alegeri si formarea parlamentului, seful statului desemneaza o persoana pentru formarea noului guvern dupa ce se consulta cu partidul care a obtinut majoritatea voturilor in parlament sau se consulta cu celelalte partide parlamentare.

Cel desemnat pentru formarea guvernului trebuie ca in 10 zile sa depuna spre dezbarea parlamentului programul de guvernare si lista cu propunerile pentru noul guvern. In urma dezbaterilor programului de guvernare pe comisii si in plen si audierii pe comisii parlamentare a persoanelor propuse a face parte din guvern, in sedinta publica a celor doua camere reunite, se supune dezbaterii si acceptarii programului de guvernare si a listei noului guvern.

Dupa ce parlamentul a acceptat programul de guvernare si lista noului guvern, presedintele emite decretul de numire a noului guvern.

3.2 Incetarea mandatului guvernului are loc:

a) prin retragerea sprijinului parlamentului ca urmare a unei motiuni de cenzura respingerea unui proiect de lege supus aprobarii parlamentului prin asumarea raspunderii guvernului (art.113 – Constitutie)

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

d) prin demisia primului-ministru

c) prin decesul primului-ministru

d) prin incompatibilitatea primului-ministru.

Daca incetarea activitatii guvernului intervine pe parcursul mandatului, se va trece la formarea unui nou guvern dupa aceeasi procedura aratata anterior.

3.3. Componenta guvernului

• primul-ministru
• ministri si alti membri stabiliti prin lege organica (legea 37 / 1990 anterioara

Constitutiei stabilea si functia de vice prim-ministru si ministru de stat, functii care

nu se mai regasesc in actualul guvern).

Numarul ministrilor se stabileste in conformitate cu complexitatea programului de guvernare si el poate diferi de la un guvern la altul sau chiar pe parcursul mandatului unui guvern.

Conditii legale pentru a fi membru al guvernului:

persoana care a indeplinit varsta de 23 de ani cu capacitate deplina de exercitiu

numai cetatenie romana domiciliat in Romania si cu exercitiul drepturilor electorale.

Articolul 104 din Constitutie stabileste ca membrii guvernului sunt incompatibili cu exercitarea altor functii publice de autoritate, adica prefect, primar, presedintele consiliului judetean etc.

In schimb, nu exista incompatibilitati inter calitatea de membru al guvernului si cea de deputat sau senator.

Incetarea functiei de membru al guvernului are loc in urma pierderii drepturilor electorale, prin revocare,prin demisie, prin deces sau in alte situatii stabilite de lege. In caz de demisie, presedintele Romaniei ia act si constata vacantarea postului.

3.4. Actele Guvernului

In principiu, Guvernul adopta doua categorii de acte: cu caracter politic, cu caracter juridic.

Actele cu caracter politic nu imbraca o anumita forma pentru ca ele nu sunt reglementate prin norme juridice ci, se concretizeaza, in general, in mesaje, declaratii de intentie, declaratii politice cu privire la anumite evenimente interne sau externe.

Actele emise de Guvern isi gasesc reglementarea in toate statele. Constitutia Romaniei stabileste ca Guvernul emite hotarari, iar acestea reprezinta actele de baza, de esenta ale Guvernului. Se prevede, tot in Constitutie, ca Guvernul poate emite ordonante pe baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament, pentru perioada in care Parlamentul

nu se afla in sesiune. Adunarea Constituanta a dorit sa asigure continuitatea actului legislativ chiar si in perioada in care Parlamentul nu se gaseste in sesiune.

Ordonantele pe care le poate emite Guvernul sunt doar pentru domenii rezervate legilor ordinare.

Conform Constitutiei, Parlamentul poate adopta 3 categorii de legi:

• legi constitutionale sau fundamentale care privesc revizuirea Constitutiei,
• legi organice, care privesc reglementarea in unele domenii foarte importante ale societatii, cum ar fi: regimul proprietatii, sistemul electoral, organizarea administrativa, organizarea judecatoreasca, contenciosul administrativ, bugetul public si bugetul asigurarilor sociale, finantele publice, institutia Avocatul Poporului, institutia Curtii de Conturi si alte autoritati publice autonome centrale.

In afara de hotarari si ordonante, Guvernul poate emite si:

• ordonante de urgenta, dar numai in conditii exceptionale. Cu toate aceste, in ultimii  ani s-au emis peste masura ordonate de urgenta, incalcandu-se in acest mod flagrant si continuu Constitutia.
• Hotararile de Guvern pot fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenti in cadrul sedintei de Guvern, iar Guvernul poate lua hotarari daca sunt prezenti majoritatea membrilor Guvernului.

Hotararea de Guvern se semneaza de catre primul-ministru si se contrasemneaza de ministrul sau ministrii de resort, adica cei care urmeaza sa puna in aplicare aceasta hotarare. Hotararea se publica in Monitorul Oficial si numai dupa aceasta publicare ea intra in vigoare, cu exceptia cazurilor cand s-a prevazut o data certa ulterioara sau un anumit termen pentru intrarea in vigoare a hotararii respective.

• Ordonantele de Guvern emise pe baza unei legi de abilitare se publica in M.O. si produc efecte de indata. Daca in legea de abilitare s-a prevazut ca unele ordonante sau toate vor fi supuse aprobarii Parlamentului in prima zi dupa reluarea activitatii parlamentare, Guvernul trebuie sa supuna spre aprobare aceste ordonante.

Parlamentul are 3 posibilitati: aproba ordonanta asa cum a fost emisa de Guvern, respinge ordonanta, aduce modificari acestei ordonante.

In cazul in care ordonanta a fost respinsa, dar ea produsese efecte anterior respingerii, daca aceste efecte nu mai pot fi inlaturate, inseamna ca ele raman castigate in favoarea celor in cauza. Daca aceste efecte sunt in defavoarea unor persoane, Parlamentul sau Guvernul vor trebui sa stabileasca eventual despagubiri sau compensatii pentru aceste persoane. Cat priveste ordonantele de urgenta, acestea intra in vigoare dupa momentul depunerii textului ordonantei la Parlament si publicarii acestuia in M.O.

3.5. Actele Primului Ministru

Primul-ministru e seful Guvernului, dar el nu reprezinta o autoritate distincta in cadrul sistemului institutional din Romania. Poate emite acte juridice cu forta juridica restransa si, cu precadere, cu caracter individual. Aceste acte se numesc decizii si privesc masuri de organizare a Guvernului, de eliberare sau revocare din functie a unor persoane, a unor institutii publice care se gasesc in subordinea Guvernului.

Actele sale se iau in nume propriu si nu in numele Guvernului. Raspunderea Guvernului – datorita importantei atributiilor care revin Guvernului.

S-a pus problema responsabilitatii Guvernului in intregul sau si a fiecarui membru al Guvernului. Functia de ministru reprezinta o mare responsabilitate pentru destinele unei tari, iar prin deciziile sale, un membru al Guvernului poate influenta profund si ireversibil interesele generale ale statului.

De aceea, chiar prin Regulamentele Organice pentru Tarile Romane s-a incercat reglementarea raspunderii ministrilor.

Conventia de la Paris din 1858 stabilea ca ministrii sunt raspunzatori de violarea legilor si cu precadere de orice risipa a banilor publici, iar in caz de incalcare a indatoririlor, ministrii vor putea fi judecati de Inalta Curte de Justitie si actiunea putand fi pusa in miscare de domnitor sau de parlament, cu votul a 2/3 din numarul membrilor.

Prima Constitutie, adoptata in 1866, stabilea ca ministrii pot fi acuzati si trimisi in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie la cererea domnitorului sau a fiecarei Camere a Parlamentului.

In 1879 e adoptata prima lege speciala organica privitoare la responsabilitatea ministeriala, care prevedea printre altele ca pentru fapte penale ministrii pot fi sanctionati cu pedeapsa inchisorii si pedeapsa complementara a interdictiei de a ocupa functii publice, incepand de la o perioada de 3 ani postcondamnatoriu pana la sfarsitul vietii.

Actuala Constitutie stabileste ca membrii Guvernului pot suporta 2 categorii de raspundere: o raspundere politica, care poate fi proprie sau a Guvernului in ansamblu; o raspundere juridica.

3.6. Raspunderea politica e in principiu una solidara, pentru ca Guvernul actioneaza ca o autoritate colegiala si ia decizii cu majoritatea membrilor prezenti astfel ca, atata timp cat aceste decizii reprezinta chiar decizia Guvernului, iar Guvernul e o autoritate colegiala, in mod nemijlocit efectul deciziei respective va reprezenta si pe acei membrii ai Guvernului care au lipsit, s-au abtinut sau au votat impotriva deciziei.

Administratia ministeriala e formata din: ministere, organe de specialitate purtand diverse denumiri (institutii, comisii, autoritati, oficii etc.) ce sunt organizate in subordinea ministerelor sau a Guvernului.

3.7. Ministerele, ca autoritati publice, functioneaza numai in subordinea Guvernului. Ele sunt create pentru a organiza executarea legilor intr-una sau mai multe ramuri sau domenii de activitate. Se infiinteaza fie prin lege, cum e cazul MapN, al MI, fie prin hotarare sau ordonanta de Guvern, prin care s-au infiintat o serie de ministere.

Fiecare minister are denumire ce reflecta domeniul sau de competenta. Au o competenta bine stabilita fie prin actul de infiintare, fie prin actul de organizare si functionare.