Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte Economie Finante Management Marketing Transporturi Management Qdidactic » bani & cariera » management Abordarea situationala, contingentiala Abordarea situationala, contingentiala Abordarea situationala, contingentiala Intensificarea cercetarilor in domeniul trasaturilor si modalitatilor de actiune ale leaderului eficace au impus progresiv ideea ca practica in conditiile actuale a leadershipului este deosebit de complexa, neputand fi inscrisa pe coordonatele simplificatoare ale abordarilor prin prisma caracteristicilor leaderului sau a comportamentului acestuia. S-a conturat astfel un al treilea mod de abordare care este mult mai complex decat primele doua, intrucat urmareste evidentierea influentei factorilor situationali asupra caracteristicilor leaderului si asupra comportamentului acestuia, precum si relevarea modului in care combinarea acestor trei elemente majore determina realizarea unor performante individuale, la nivel de grup si de organizatie. Aceasta abordare, preluand ideile esentiale ale abordarilor precedente, incearca deci sa demonstreze cum caracteristicile leaderului si comportamentul acestuia sunt potentate de factorii situationali, din aceasta imbinare rezultand un anumit nivel de performante care reflecta fidel calitatea imbinarii. In plus, abordarea situationala evidentiaza faptul ca leadershipul este flexibil, modificandu-se in functie de stadiul maturizarii subordonatilor. In aceasta directie, P.Hersey si K.Blanchard au dezvoltat teoria ciclului de viata al leadershipului, potrivit caruia acesta din urma trece prin patru stadii de evolutie corespunzatoare celor patru stadii de maturizare progresiva, asa cum evidentiaza figura urmatoare: Leadership Stadiul 1 Stadiul 2 Stadiul 3 Stadiul 4

Inalt

Comportament axat

pe relatii

Jos

Inalt Comportament axat pe sarcini Jos

M1 M2 M3 M4

Jos Moderat Inalt

Reprezentarea ciclului de viata a leadershipului

In stadiul 1, subordonatul nu doreste si nici nu este capabil sa indeplineasca munca. Tipul de leadership este, in consecinta directiv, caracterizat printr-un comportament axat precumpanitor pe sarcini si unul redus pe relatii, ceea ce permite subordonatului sa invete sa efectueze munca.

In stadiul 2, subordonatul doreste sa indeplineasca munca, dar este inca incapabil sa o efectueze. Leadershipul evolueaza si se bazeaza pe « negociere », adica pe imbinarea cerintelor relationale cu cele de realizare a sarcinilor printr-un inalt comportament axat pe relatii si unul inalt axat pe sarcini.

In stadiul 3, subordonatul s-a maturizat intr-atat incat isi asuma responsabilitati sporite si in initiativa efectuarii muncii. Leadershipul devine « de participare », cu un inalt comportament axat pe relatii ( leaderul ofera un suport emotional consistent subordonatilor sai) si unul in diminuare axat pe sarcini.

In stadiul 4 subordonatul a devenit experimentat in efectarea muncii, a capatat incredere in sine, este puternic automotivat, deci capabil si dornic sa indeplineasca munca. Leadershipul se practica, in consecinta, prin delegare, comportamentul leaderului fiind axat in masura redusa si pe relatii si pe realizarea sarcinilor. Subordonatul maturizat deplin, cu un inalt nivel de cunostiinte si experienta puternic motivate, actioneaza in conditiile implicarii reduse a leaderului in munca sa.

Teoria ciclului de viata al leadershipului subliniaza ideea ca acesta este un proces dinamic, care pentru a fi eficace si a asigura realizarea unor performante ridicate de catre subordonati,trebuie sa fie flexibil si sa se bazeze pe interactiunea dintre leader si subordonati:leaderul isi influenteaza,la inceputul ciclului, in masura semnificativa, subordonatii, si acestia, in ritmul cresterii nivelului lor de maturitate, ajung sa influenteze progresiv comportamentul leaderului.

O contributie substantiala la abordarea situationala a leadershipului a avut-o F.Fiedler,ale carui preocupari s-au concentrat asupra stilului de conducere care prezinta cea mai mare probabilitate de a permite alegerea obiectivelor fixate.Prin cercetarile sale incepute in anii '50, el a aratat ca modul de practicare a leadershipului este influentat puternic de contextul situational si ca eficacitatea activitatii unui grup este conditionata de personalitatea leaderului acestuia si de masura in care contextul respectiv ii ofera leaderului suficienta putere pentru a-l controla.

Pentru cei doi termeni ai relatiei leader-situatie, Fiedler propune urmatoarele masuri:

1. Personalitatea leaderului,exprimata prin "nota celui mai putin preferat colucrator", care evidentiaza pe baza de chestionar reactia leaderului fata de subordonatii cu care nu doreste sa lucreze.Leaderul care poate aprecia favorabil subordonatii, dandu-le o nota ridicata, practica un leadership orientat spre persoane,cu alte cuvinte bazat pe stranse relatii impersonale cu subordonatii si fara a acorda multa atentie efectelor nefavorabile pe care cei mai putin preferati subordonati le pot avea asupra performantelor grupului. Dimpotriva, leaderul care isi noteaza sever subordonatii cel mai putin preferati este orientat spre realizarea sarcinilor pe care urmareste sa le indeplineasca cat mai bine chiar cu riscul unor relatii incordate cu unii subordonati;

2. Situatia, clasificata prin prisma a trei factori:relatiile leader-subordonat; puterea

pozitiei leaderului,adica masura in care acesta poate cere subordonatilor sa-i accepte dispozitiile(care depind de recompensele si sanctiuniile pe care le poate da,respectiv de pozitia pe care o ocupa in ierarhia organizatiei);structura sarcinii,adica gradul in care aceasta poate fi prevazuta sau programata.Din combinarea acestor elemente si a diferitelor dimensiuni pe care le pot avea in situatii specifice,autorul citat determina relatiile dintre variabilele situationale si modalitatile corespunzatoare de practicare a leadershipului,prezentate in tabelul urmator:

Situatiile de leadership in conceptia lui F.Fiedler

Sursa:F.Fiedler,"A Theory of Leadership Effectiveness",Mc Graw-Hill Book Company,New York,1967,p.34.

Tabelul evidentiaza faptul ca in anumite situatii un anumit tip de leadership se dovedeste cel mai eficace,permitand obtinerea celor mai bune performante ale echipei.De exemplu,pentru situatiile 1 si 3 leadershipul directiv este indicat prin prisma indeosebi a primelor doua variabile situationale,desi cea de-a treia-structura sarcinii-variaza.

Intrucat fiecare dintre abordarile precedente trateaza dintr-un singur unghi problemele diversificate si complexe ale leadershipului,s-a propus in ultima perioada,o abordare integratoare,care sa imbine contributiile celor precedente si sa trateze concomitent leadershipul din multe unghiuri.In aceasta abordare cuprinzatoare,se considera ca formatia de baza si experienta leaderului,abilitatea de a comunica a acestuia si perceptiile sale cu privire la subordonati,la situatiile cu care se confrunta si la propria persoana determina capacitatea sa de a diagnostica in mod corect situatiile si de a adopta,in consecinta,comportamentul cel mai indicat.Aceasta capacitate,la randul ei,conditioneaza abilitatea leaderului de a-si influenta subordonatii si,implicit,performantele individuale si ale grupului.Masura in care toate variabilele enumerate interactioneaza si se influenteaza nu poate fi evaluata riguros,lasand deschisa in continuare perspectiva efectuarii unor noi cercetari care sa fundamenteze aceasta abordare si sa ii asigure modalitatile de cantarire cat mai riguroasa a importantei si a influentei variabilelor respective.

Exercitarea leadershipului poate imbraca, in functie de personalitatea leaderului, de comportamentul sau predominant in raporturile cu subordonatii si de situatiile specifice in care actioneaza,forme diferite numite stiluri de conducere.

Stilul de conducere reprezinta un anumit mod de exercitare a leadershipului,caracterizat prin trasaturi specifice ale relatiilor leader-subordonati.Stilul de conducere desemneaza,in sens larg,felul in care se lucreaza cu oamenii,iar in sens restrans,ansamblul de atitudini si metode de lucru folosite de leader in exercitarea functiilor sale manageriale.

Cea mai larg cunoscuta impartire a stilurilor de conducere apartine lui K.Lewin      

si cuprinde:

a) Stilul autocratic, in care conducatorul ia singur majoritatea covarsitoare a deciziilor,determina in amanunt activitatea subordonatilor,le fixeaza sarcinile de munca si metodele de lucru.Stilul este eficace,dar genereaza tensiuni,frustrari,nemultumiri,apatie si chiar rezistenta din partea subordonatilor. Este indicat in situatiile de criza,incordate, in care timpul,calitatea si fondurile banesti angajate sunt factorii determinanti;

b) Stilul democratic,in care conducatorul isi implica larg subordonatii individual sau in grup,in fixarea obiectivelor de atins,stabilirea strategiilor de urmat,evaluarea performantelor realizate.Stilul este eficace,asigura stabilirea unor relatii de buna colaborare leader-subordonati si a unui climat socioafectiv placut,precum si independenta de actiune a membrilor grupului;

c) Stilul"laissez-faire", in care conducatorul lasa subordonatilor sai intreaga libertate de decizie si de actiune,le furnizeaza unele informatii suplimentare si nu se intereseaza de desfasurarea activitatii acestora.Stilul conduce la inregistrarea unei eficiente regresive a activitatii grupului(din cauza faptului ca se lucreaza la intamplare,fara angajarea profunda in munca a subordonatilor)si favorizeaza,la inceput,instalarea unei atmosfere destinse de lucru.

Experienta a demonstrat insa ca,de regula,un leader nu practica in exclusivitate un singur stil de conducere si ca nici un stil nu este potrivit pentru toate situatiile cu care se confrunta un conducator.In consecinta,cea mai realista abordare a stilului de conducere consta in considerarea acestuia ca fiind dependent de situatia in care se exercita,de personalitatea conducatorului si de capacitatea subordonatilor sai,ceea ce va determina acelasi leader sa utilizeze diferite stiluri de conducere.Aceasta abordare,datorita lui R.Tannenbaum si W.Schmidt,este cunoscuta sub numele de cea a "stilului continuu de conducere",in sensul ca sustine existenta intre cele doua extreme-autocratic si democratic-a unei varietati de stiluri in functie de libertatea acordata subordonatilor,potrivit schemei urmatoare :

Schema stilului continuu de conducere permite conducatorilor IMM sa-si analizeze stilul de conducere adoptat in diferite situatii si sa evalueze eficacitatea acestuia in raport cu situatiile respective si cu cea inregistrata de alti leaderi de referinta.

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|

Management

Administratie Asistenta sociala Resurse umane

Esee pe aceeasi tema ACT ADITIONAL - privind respectarea clauzei de confidentialitate Elemente cu influenta asupra managementului resurselor umane din organizatie Optimizarea actiunii manageriale - aplicatii practice Bariere si filtre comunicationale Managementul timpului - ce inseamna managementul timpului Intreprinderea total integrata Teoria constrangerilor si luare a deciziilor organizationale Stiluri de leadership Metode utilizate in activitatea manageriala Chestionar de evaluare a competentelor pentru pozitia director operational

Ramai informat Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. Contribuie si tu! Adauga online documentul tau.