Stiluri de leadership

Stiluri de leadership

Adaptarea stilului de leadership la fiecare situatie individuala in parte este menirea liderului. Liderii asigura concordanta dintre scopul organizatiei si mediul intern al acesteia.

Ei trebuie sa creeze un asemenea mediu in care angajatii se pot implica total pentru realizarea obiectivelor organizatiei. Aplicarea acestui principiu presupune:

atitudine proactiva si exemplu personal;

intelegerea schimbarilor intervenite in mediul extern si raspunsul la aceste schimbari;

luarea in considerare a cerintelor clientilor, furnizorilor, comunitatii locale si a societatii in ansamblu;

stabilirea unei viziuni clare privind viitorul organizatiei;

stabilirea sistemului de valori si a normelor etice care sa fie respectate la toate nivelurile organizatiei;

asigurarea unui climat de incredere, eliminand frica;

asigurarea resurselor si a libertatii de actiune necesare pentru intregul personal, astfel incat acesta sa-si desfasoare activitatea cu responsabilitate;

incurajarea si recunoasterea contributiei angajatilor;

promovarea unei comunicari deschise si oneste ;

educarea, instruirea si antrenarea intregului personal;

stabilirea obiectivelor organizatiei;

implementarea strategiei necesare pentru realizarea acestor obiective.

De la un stil autoritar si pana la unul democratic sau participativ sunt o serie de stiluri combinate pe axa leadership-ului. Care stil e mai eficient si mai potrivit este intrebarea la care trebuie sa raspunda liderul, fiindca raspunsul la aceasta intrebare este esenta succesului.

Cel mai bun stil este cel care se adapteaza cel mai bine situatiei. Nivelul de maturitate al grupului este cel care da tonul stilului de leadership.

Trecerea treptata dinspre apropierea stilului autoritar inspre apropierea stilului participativ este cea mai buna forma de schimbare a tendintei unui lider, deoarece trecerea brusca la un alt stil, va bulversa indivizii.

Se apreciaza ca stilurile de leadership se pot clasifica in functie de mai multe elemente ce conduc la tipologii diferite de abordare.

Cele mai larg utilizate tipologii ale stilurilor de leadership sunt :

1. In functie de caracteristicile manageriale si psihosociologice implicate, se evidenteaza patru stiluri de leadership:

a) autocratic, caracterizat printr-o supraveghere stricta a subordonatilor de catre sef, fluxuri informationale directionate preponderent de sus in jos, insuflarea de teama subordonatilor, frica actionand ca o modalitate de control;

b) birocratic, in care comunicarea se realizeaza intr-o masura apreciabila in scris, ce pune accent pe documente si stampile ca mijloace principale de realizare si control al activitatilor, descurajeaza initiativa si inovarea si afecteaza frecvent in mod negativ moralul angajatilor;

c) laissez-faire, prin care , in cadrul unor directii generale de actiune stabilite de managementul superior, se da libertate de actiune foarte mare subordonatior, controlul fiind aproape nul. Se foloseste indeosebi in firmele mici in faza de inceput si in organizatiile centrate pe tehnici de varf ce utilizeaza specialisti de inalta calificare, pasionati de munca lor;

d) democratic, ale carui principale dimensiuni sunt sociabilitatea, flexibilitatea, cooperarea, comunicatiile bune - ascendente, descendente - si orizontale, spiritul de deschidere si atmosfera prieteneasca in cadrul organizatiei.

Daca suntem consecventi cu definitia leadership-ului si rezultat al ultimelor cercetari in domeniu, atunci din cele patru stiluri prezentate numai ultimul, cel democratic, poate fi considerat atat un stil managerial, cat si de leadership.

2. O tipologie partial diferita, promovata de Mark Edwards, surprinde trei stiuri de leadership: autocratic, participativ si simbiotic. Diferentele majore intre stilurile de leadership sunt prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1

Diferente majore intre stilurile de leadership practicate in organizatie

Nr. crt.	Caracteristici	Autocratic (conventional) Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii	Participativ (curent)	Simbiotic (viitor)
	Spiritul de echipa	De convienenta	Se doreste	Este esential
	Abordarea organizationala	Ierarhica	Ierarhica	Colegiala
	Rolul managementului	Centrat pe control intens	Centrat pe control	Promoveaza echilibrul
	Viziunea	De impunere	De indicare a directiei	De codeterminare
	Motivarea	Bazata pe coercitiune	Bazata pe implicarea individuala si colectiva	Bazata pe spiritul de echipa
	Evaluarea	De catre seful direct	De catre seful direct	De catre echipa din care face parte seful
	Promovarea	Decisa de sefi	Decisa de sefi si alte inputuri	Decisa de echipa
	Dezvoltarea	Decisa de sefi	Decisa de sefi si alte inputuri	Decisa de echipa
	Recompensele	Stabilite de sefi	Stabilite de sefi si alte inputuri	Stabilite de echipa
	Disciplina	Vegheata de sefi	Vegheata de sefi si alte inputuri	Vegheata de echipa

Elementul de noutate in aceasta tipologie il reprezinta leadership-ul simbiotic, care in esenta pune accentul pe beneficiile managementului in conditii de obtinere a eficacitatii organizationale pe baza increderii reciproce dintre salariati, a revederii de catre echipele de munca a modalitatilor de motivare si promovarii unui nou tip de spirit de echipa, denumit simbiotic.          Baza sa o constituie increderea reciproca dintre si intre manager, subordonati si celelalte persoane din cadrul organizatiei.

Realizarea stilului de leadership simbiotic - considerat al viitorului - implica: examinarea de catre echipa a criteriilor de performanta, bazate pe o abordare participativa, astfe incat sa se asigure o distributie echitabila a recompenselor organizationale privitoare la prime, pregatire si promovare, construirea de sisteme de motivare si comunicatii perfectionate bazate pe incredere reciproca, recunoscute ca atare de toti componentii organizatiei.

Realizarea de echipe simbiotice, in care schimbarile in sistemul de motivare amplifica contributia grupurilor respective, performantee individuale, precum si convingerea ca cei care vor avea cele mai mari contributii vor fi recompensati pentru acestea.

Leadership-ul simbiotic incurajaza maximum de contributie pentru fiecare component al organizatiei. Se dezvolta un puternic spirit de echipa, fundamentat pe fortificarea identificarii individului cu grupul, personalul este motivat de asteptarile pozitive privitoare la o corecta evaluare si recompensare. Prezenta increderii depline catalizeaza aparitia unor noi niveluri, superioare de realizari si productivitate in cadrul organizatiei (6, pag.526).

3. In functie de sfera de cuprindere a personalului in cadrul organizatiei se disting doua stiluri de leadership:

a) Leadership-ul interpersonal are drept sfera de cuprindere relatiile, in special cele dintre managerii de diferite niveluri si personalul subordonat. Leadership-ul interpersonal se realizeaza deci prin raporturi directe, fata in fata, ale sefului cu subordonatii. Este de fapt leadership-ul in acceptiunea clasica, la care se rezuma cvasitotalitatea specialistilor in management;

b)  Leadership-ul organizational se refera fie la organizatie in ansambul sau, fie la componente majore ale acesteia, nerezumandu-se numai la salariatii subordonati nemijocit unui manager. Leadership-ul organizational vizeaza deci, salariatii situati pe cel putin doua niveluri ierarhice succesive.

Leadership-ul organizational se refera la munca pe care managerii o pot realiza in raport cu ansamblul subdiviziunilor organizatorice dirijate privind stabilirea unei directii generale de actiune comuna pentru subordonati, incepand cu executantii si terminand cu sefii, de o asemenea maniera incat sa se asigure suportul pentru o colaborare intensa si competenta cu toti managerii implicati, contribuind la realizarea misiunii organizatiei. In cadrul leadership-ului organizational se pot delimita mai mute categorii, in functie de gruparea nivelurilor ierarhice si compartimentelor pe care le incorporeaza firma. Cel mai frecvent se delimiteaza leadership-ul strategic - ce vizeaza organizatia in ansamblul sau - si leadership-ul organizational general - ce are in vedere principalele grupe de compartimente sau zone ale organizatiei.

Leadership-ul organizational asigura un fundament net superior unui leadership interpersonal eficace si de aceea este nevoie de o abordare coerenta, corelativa a ansamblului stilurilor de leadership practicate intr-o organizatie.