Trezoreria neta - continut si mod de calcul, trezoreria si functiile sale, interpretarea trezoreriei

TREZORERIA NETA

1. CONTINUT SI MOD DE CALCUL

In timp ce componentele nevoii de fond de rulment sunt legate de activitatea curentǎ si in special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operatiile financiare in termen scurt realizate de firmǎ. Pentru a putea face fatǎ nevoilor financiare pe termen scurt, intreprinderea trebuie sǎ dispunǎ de resursele cu caracter financiar denumite resurse de trezorerie care, spre deosebire de resursele ciclice obtinute in cadrul activitǎtii curente sunt furnizate de partenerii financiari specifici care relevǎ in special gestiunea financiarǎ pe termen scurt (gestiunea trezoreriei). Pe de altǎ parte, firma degajǎ excedente monetare care permit acoperirea diverselor nevoi de trezorerie.

Trezoreria netǎ (TN) rezultǎ prin deducerea  din nevoile de trezorerie a resurselor aferente.

TN = Trezoreria de activ - Trezoreria de pasiv

sau:

TN = Nevoi de trezorerie - Resurse de trezorerie

Nevoile de trezorerie (sau trezoreria de activ) sunt formate din disponibilitǎti bǎnesti din casǎ si din bancǎ. Resursele de trezorerie (sau trezoreria de pasiv) sunt fomate din credite de trezorerie (curente), soldul creditor la bancǎ si efecte  scontate neajunse la scadentǎ (integrate in creantele de exploatare). Cu cat pasivele de trezorerie ale firmei cresc, cu atat mai mult situatia financiarǎ a ei devine mai vulnerabilǎ.

Trezoreria nu este analizatǎ ca un necesar, pozitia sa in balanta nevoilor nu rǎspunde decat unui singur obiectiv, si anume acela de a mentine echilibrul dintre nevoi si resurse.

Echilibrul financiar are la bazǎ relatia fundamentalǎ a trezoreriei, care se determinǎ pornind de la egalitatea dintre activul si pasivul bilantului. Astfel:

FRNG - (NFRE + NFRAE) = TN

In optica functionalǎ, echilibrul financiar este respectat dacǎ FRNG > NFR. Aceasta implicǎ un sold pozitiv de trezorerie. Deci, fondul de rulment este suficient de mare nu numai pentru finantarea necesarului de fond de rulment, ci si pentru asigurarea unei trezorerii care sǎ-i permitǎ efectuarea de plasamente si detinerea unor disponibilitǎti.

Dacǎ FRNG < NFR, intreprinderea are un sold negativ de trezorerie. In acest caz, necesarul de fond de rulment nu poate fi finantat in intregime din resurse permanente, intreprinderea fiind obligatǎ sǎ apeleze la resurse de trezorerie (mai ales credite bancare) pentru a acoperi nevoia de finantare generatǎ de ciclul de exploatare. In asemenea situatie, intreprinderea este consideratǎ vulnerabilǎ.

Dacǎ FRNG = NFR soldul de trezorerie este nul. Aceastǎ egalitate este numai teoreticǎ. Practica mentinerii unei trezorerii care sǎ tindǎ spre zero apǎrǎ intreprinderea impotriva riscurilor pe care le prezintǎ atat detinerea unor supralichiditǎti (folosirea ineficientǎ a resurselor), cat si o trezoreire negativǎ (dependentǎ fatǎ de bǎnci).

2. TREZORERIA SI FUNCTIILE SALE

Trezoreria este un element esential si, in acelasi timp principala restrictie a gestiunii financiare a intreprinderii. In ea se reflectǎ atat rezultatele pozitive, cat si cele negative ale activitǎtii intreprinderii, precum si deciziile legate de echilibrul financiar. Nu intotdeauna o intreprindere care incheie exercitiul financiar cu profit are si o trezorerie pozitivǎ, adicǎ disponibilitǎti in bancǎ sisau in casǎ. Din datele statistice rezultǎ cǎ, de cele mai multe ori falimentul se datoreazǎ slǎbiciunilor ivite in gestiunea trezoreriei.

Trezoreria descrie fluxurile de bani, incasǎrile si plǎtile care intervin in cadrul unei intreprinderi si al cǎrui volum, repartitie, periodicitate, localizare, chiar specificitate sunt caracteristice fiecǎrei intreprinderi.

Componenta activelor si pasivelor de trezorerie este urmǎtoarea:

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

a)                                                              Activele de trezorerie

-lichiditǎti (in cont si in casǎ);

-active financiare de trezorerie;

-valori mobiliare de plasament (titluri);

-efecte comerciale de incasat;

-bilete de trezorerie si certificate de depozit in portofoliu.

b) Pasivele de trezorerie:

-soldul creditor al contului curent;

-credite de trezorerie (deficite de trezorerie);

-credite de scont.

3. OBIECTIVELE TREZORERIEI

Obiectivele trezoreriei sunt derivate din obiectivul general al finantelor intreprinderii, respectiv, cresterea valorii acesteia.

Putem defini trei mari obiective ale trezoreriei intreprinderii:

1)                                                              asigurarea lichiditǎtii intreprinderii finantand nevoile cu costuri minime, de o asa manierǎ incat intreprinderea sǎ atingǎ obiectivele sale economice;

2)                                                              protejarea activelor si pasivelor impotriva riscurilor, in special a riscurilor financiare, a riscurilor de schimb, a riscurilor legate de dobandǎ, a riscurilor client si furnizor, a riscurilor de platǎ;

3)                                                              asigurarea celei mai eficace utilizǎri a resurselor financiare obtinand cele mai bune randamente ale fondurilor investite, reducand la minim lichiditǎtile neutilizate si nevoile de fonduri de rulment si reducand costurile tranzactiei.

4. INTERPRETAREA TREZORERIEI

Trezoreria este expresia dsfǎsurǎrii unei activitǎti eficiente sau ineficiente a intreprinderii legate de posibilitatea obtinerii unei trezorerii pozitive sau negative. Trezoreria se poate afla in una din urmǎtoarele situatii:

a)                                                              T > 0 (trezorerie pozitivǎ).

Este rezultatul echilibrului financiar curent al intreprinderii si reflectǎ nivelul superior al fondului de rulment fatǎ de necesarul de fond de rulment. Trezoreria pozitivǎ se concretizeazǎ in disponibilitǎti bǎnesti in conturi si in casǎ, adicǎ in existenta de lichiditǎti care-i permit rambursarea datoriilor pe termen surt si efectuarea de plasamente eficiente, sau altfel spus, ii creste autonomia financiarǎ pe termen scurt.

Nu intotdeauna insǎ o trezorerie pozitivǎ semnificǎ asigurarea echilibrului financiar. Pe termen lung, abundenta resurselor stabile folosite pentru acoperirea nevoilor temporare ar putea semnifica ineficienta utilizǎrii lor cu efecte in remunerarea capitaluilui, respectv, rambursarea imprumuturilor.

b)                                                              T = 0 (trezorerie nulǎ).

Stricta egalitate dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment nu poate fi decat fortuitǎ si pasagerǎ. Cu o trezorerie zero, intreprinderea se fereste la fel de bine contra riscului unei sterilitǎti de excedente durabile, cat si contra riscului de dependentǎ fatǎ de bǎnci. Practica demonstreazǎ cǎ in fapt este diferit, aceastǎ trezorerie nulǎ putand oricand sǎ devinǎ negativǎ.

c)                                                               T < 0 (trezorerie negativǎ).

Aceastǎ situatie evidentiazǎ un dezechilibru financiar cand nevoia de fond de rulment nu poate fi finantatǎ in intregime din resurse permanente, apelandu-se la credite care conduc la diminuarea autonomiei financiare, respectiv la cresterea gradului de indatorare. Reflectǎ o situatie nefavorabilǎ pentru intreprindere, concretizatǎ intr-un nivel mai scǎzut al lichiditǎtii din contul la bancǎ si din casǎ fatǎ de nivelul creditelor curente si soldul creditor la bǎnci. Se impune o monitorizare atentǎ a influentelor factorilor care au condus la aceastǎ stare si diminuare sau eliminarea acestor influente.

5. FACTORII DE INFLUENTA AI TREZORERIEI

Calculandu-se ca diferentǎ intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment, trezoreria face ca factorii de influentǎ ai fondului de rulment si ai necesarului de fond de rulment sǎ fie valabili si pentru trezorerie.

Astfel, factorii de influentǎ ai cresterii trezoreriei se pot identifica in factorii de crestere ai fondului de rulment si in factorii de scǎdere ai necesarului de fond de rulment, iar factorii de influentǎ ai trezoreriei sunt reprezentati de factorii de diminuare ai fondului de rulment si factorii de crestere ai necesarului de fond de rulment.

6. EFECTELE MODIFICARII FACTORILOR DE INFLUENTA ASUPRA TREZORERIEI

Modificarea factorilor de influentǎ va determina o variatie a nivelului trezoreriei de la o perioadǎ la alta.

∆ - ,unde:

∆T = variatia trezoreriei de la o perioadǎ la alta;

nivelul trezoreriei in perioada curentǎ;

nivelul trezoreriei in perioada de bazǎ.

Aceastǎ variatie a trezoreriei se poate analiza (ca de altfel si necesarul de fond de rulment si fondul de rulment) si in mǎrimi relative, cu ajutorul indicilor, raportand nivelul trezoreriei din perioada curentǎ la nivelul trezoreriei din perioada de bazǎ. Pot apǎrea urmǎtoarele situatii:

a)       ∆T > 0; > ; IT > 1. Aceastǎ situatie reflectǎ un cash-flow pozitiv. Trezoreria este in crestere, reflectand o sporire a disponibilitǎtilor pe care le detine intreprinderea. In general, este o situatie apreciatǎ ca fiind pozitivǎ, exprimand faptul cǎ activitatea desfǎsuratǎ de intreprindere se concretizeazǎ intr-un flux crescǎtor de lichiditǎti. Nu trebuie insǎ ca aceastǎ situatie sǎ reflecte buna desfǎsurare a activitǎtilor intreprinderii. In cazul in care nivelul trezoreriei in perioada de bazǎ inregistra valori pozitive, ridicate si se inregistreazǎ un cash-flow pozitiv, semnificǎ o ineficientǎ a folosirii resurselor, acest excedent de lichiditǎti putand fi folosit in plasamente pe piata monetarǎ sau capitaluri.

b)       ∆T = 0; = ; IT = 1. Variatia trezoreriei este nulǎ, nivelul trezoreriei din perioada curentǎ fiind egal cu nivelul trezoreriei din perioada de bazǎ. Este o situatie intalnitǎ mai rar in activitatea agentilor economici. Reprezintǎ o situatie cand nivelul trezoreriei dintre cele douǎ momente inregistreazǎ valori pozitive.

c)        ∆T < 0; < ; IT < 1. In principiu, este o situatie nefavorabilǎ pentru intreprindere, reflectand un nivel mai scǎzut al disponibilitǎtilor intreprinderii in perioada curentǎ fatǎ de perioada de bazǎ. Reprezintǎ o situatie favorabilǎ cand in anul de bazǎ, nivelul trezoreriei este pozitiv si extrem de ridicat, iar in perioada curentǎ trezoreria scade (fiind insǎ pozitivǎ), evidentiind o eficientǎ sporitǎ a resurselor intreprinderii. Dimpotrivǎ, atunci cand in perioada de bazǎ se inregistreazǎ un nivel negativ al trezoreriei, iar cash-flow-ul este negativ, intreprinderea isi amplificǎ criza de trezorerie, apeland la credite bancare pe termen scurt de o valoare tot mai ridicatǎ.

7. NIVELUL OPTIM AL TREZORERIEI

Un anumit nivel al trezoreriei nu trebuie sǎ constituie un obiectiv al intreprinderii. Starea trezoreriei trebuie sǎ reflecte intotdeauna starea intreprinderii. Totusi, se considerǎ cǎ starea intreprinderii are un caracter pozitiv atunci cand se degajǎ un flux de lichiditǎti concretizat intr-o trezorerie pozitivǎ. Insǎ, si trezoreria trebuie supusǎ unui criteriu de eficientǎ care face sǎ nu se urmǎreascǎ un nivel maxim al trezoreriei. Asadar, trebuie obtinut un nivel al trezoreriei care sǎ asigure solvabilitatea intreprinderii si in acelasi timp sǎ reflecte o utilizare eficientǎ a resurselor acesteia.