Standardele internaționale de raportare financiara

Standardele internaționale de raportare financiara (IFRS), Comitetul pentru standardele internaționale de contabilitate (IASC) si Standardele internațional de contabilitate (IAS)

Standardelor internaționale de raportare financiara (IFRS) si standardele internațional de contabilitate (IAS)

IFRS sunt un exemplu al celui de-al doilea sistem de reguli de raportare financiara, orientat catre piața de capital . Normalizatorul internațional inițial , Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASC) a fost inființat in 1973, intr-o perioada de schimbari majore in domeniul reglementarilor contabile. In Statele Unite Consiliul pentru Standardele de contabilitate financiara (FASB) tocmai fusese creat, in Regatul Unit primul normalizator național iși incepuse funcționarea de curand, UE lucra la principalul punct de pe programul propriului plan de armonizare contabila (Directiva a IV-a) si atat Națiunile Unite , cat si OECD aveau sa creeze in curand comitete contabile. In spatele IFRS se afla o organizație private IASCF cu sediul in Londra.[1]

Inființata in februarie 2001, IASCF a continuat activitatea international accounting standards committee (IASC) aceasta organizație s-a inființat la 20 iunie 1973, printr-un acord incheiat intre organism profesionale in domeniu din Australia, Germania, Franța, Marea Britanie, Irlanda, Japonia, Canada, Mexic, Olanda si USA. IASC reprezinta o organizație independent de drept privat, care se ocupa de armonizarea normelor in materie de contabilitate din intreaga lume. Acest lucru ar fi trebuit in principal sa aiba loc prin dezvoltarea si publicarea de standard de contabilitate. Motivele reale ale inființarii IASC sunt neclare. Se simte nevoia unui limbaj comun in afaceri , pentru a face fata volumului in creștere al afacerilor internațional , dar au existat si alte motive, mai mult politice. De exemplu, unii au considerat ca britanicii au dorit crearea un normalizator internațional pentru a impiedica inițiativele regionale din interiorul UE, care sa axau foarte mult pe modelul Cod de raportare , in contrast cu ceea ce reprezenta norma in Marea Britanie si in majoritatea tarilor anglofone. In prima faza a existentei sale, IASC avea fonduri comune.

Federația internațional a contabililor (IFAC)

Federația International a Contabililor (IFAC) a fost inființata in 1977, la urmatorul Congres Mondial IASC a trebuit sa lupte impotriva incercarilor de a fi absorbit de IFAC. IFAC este organizația mondiala pentru profesia contabila. Misiunea ei este sa serveasca interesul public, IFAC va continua sa consolideze profesia contabila la nivel mondial și a contribuie la dezvoltarea unor economii internațional puternice,l prin inființarea si promovarea loialitații fata de standardele profesionale de inalta calitate, in plus fata de convergenta internațional a standardelor, abordand problem de interes public, unde experiența profesionala este cea mai relevanta. IFAC cuprinde 163 de organizații din toate partile globului, reprezentand mai mult de 2,5 milioane de contabili din practica publica, industrie și comerț, sectorul public și invațamant. Niciun alt organism contabil din lume nu are o baza internațional atat de larga cum are IFAC si puține alte organizații profesionale indeplinesc aceasta caresteristica. IFAC ofera o directive profesiei contabile internațional in sprijinul interesului public, prin:

Dezvoltarea, promovarea si menținerea standardelor profesionale globale si a Codului de Etica pentru Auditorii Profesioniști, de o calitate superioara consecventa;

Incurajarea eficace a convergentei standardelor profesionale, in special a standardelor de audit, de asigurare, de etica, de educație si a standardelor de raportare financiara;

Preocuparea pentru imbunatațirea continua a calitativi auditului si managementului financiar;

Promovarea valorilor profesiei contabile pentru a asigura o atragere continua a incepatorilor de mare calibru;

Promovarea conformarii cu obligațiile membrilor; si

Asistarea economiilor in curs de dezvoltare si a celor care apar, in cooperare cu organismele profesionale regionale si cu alte organisme, pentru stabilirea si menținerea profesiei care se oblige la performanta calitativi in serviciul interesului public.

A reușit sa reziste, ajungand la un compromise prin care a ramas independent, insa roti membrii IFAC deveneau automat membri IASC si IFAC avea dreptul de a numi membrii Consiliului de normalizare. Evoluția IASC de al inființare si pana azi poate fi redata in patru faze. IASC are urmatoare etapele .[2]

Prima faza poate fi delimitate intre 1973 si 1987 ca prin pas spre dezvoltarea de standard contabile unitare. Printre altele au fost inlaturate la nivel internațional metodele de recunoaștere si evaluare neobișnuite. In anul 1987 IASC a publicat prima ediție IAS.

Analiza: Uniunea Europeana: putere mondiala sau "gigant provincial"? Analiza: Liberalismul economic ca economie politica - stiinta sociala

In doua faza (1987-1993) au fost dezvoltate reguli clare privind procesul de armonizare a contabilitații. In continuare au aparut preocupari de a schimba drepturile de opțiune. Acolo unde,cu toate acestea, mai existau drepturi de opțiune, posibilitațile au fost imparțite in metode preferate si metode alternative. In anul 1989 a fost ,printre altele, promulgat Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situațiilor financiare. (framework)

In cadrul cele de-a trei faze (1993-1998) un rol deosebit revine International Organization of Securieties Commissions (IOSCO). Acest organism reprezinta o reunire a peste 100 autoritatea naționale de supraveghere bursiera. IOSCO urmarește in special elaborarea de standard de supraveghere de inalta culoare pentru a avea piețe de capital eficiente si stabile. Din acest motiv IOSCO  a emis așa-numitele core standards (standard nucleu). Care conțin minimum de cerințe pentru contabilitate. Dupa ajustarea la vremea respectiva a IAS existente la aceste core standards, care a dus la lichidata parțial a drepturilor de opțiune existente, conform IAS la admiterea emitenților pe piețe de capital internaționale. Firește ca aceasta recomandare avut loc fara limite. Membri IOSCO pot sa pretinda o retratare a situațiilor financiare.

A patra faza este cuprinsa intre 1998 pana azi. In anul 1998 decembrie a fost publicat un proiect pentru o noua organizare a IASC. Cu aceasta noua organizare s-a urmarit scopul de a mari posibilitațile de influenta ala IASC. "IASC ar trebui prin toți normalizatorii sa-si asume rolul centra ca global player. (kleekaemper, H, kuglecind,a. alcares ziele , organisation en wicklung und bedutung des IASB sututugart 2003 rand 27) noua organizare a IASB a fost transpusa la 1 aprilie 2001.

De atunci aceasta organizație nu s-a mai chemat IASC ci IASCF, a cand IASB ca emitent de standard. In timp ce standardele promulgare de IASC ramana in continuare denumite IAS, standardele noi emise de IASB sunt denumite IFRS. Conform IAS 1.11, sub denumirea IFRS se subsumeaza atat IFRS (standard promulgate de IASB), cat si IAS (standardele promulgate de IASC) precum si interpretabile aferente (vechile interpretari ale standing interpretations committee (SIC si noile interpretari promulgate de IFRIC).

Reforma structural din anul 2001 ar fi trebuit sa aduca o importanta din ce in ce mai mare IASB precum si schimbari pe piețele internațional de capital. Obișnuitele colaborari de pana acum bazate pe voluntariat ca si contactele relative informale cu normalizatorii naționali nu mai puteau sa asigure o activitate eficienta si independent a IASB. Scopul este de a dezvolta un sistem de standard de contabilitate, recunoscut la nivel internațional si la care reglementarile naționale sa se adapteze. Eforturile IASC de pana acum in sensul unei convergențe intre regulile naționale și cele internaționale prin posibilitatea utilizarii drepturilor de acțiune erau zadarnice.

In statutul IASCF sunt stabilite urmatoarele scopuri:

Dezvoltarea unui sistem internațional, unitar, inteligibil si impunator de standard de contabilitate pentru interesele publice, care sa conduca la informații de inalta coloare, transparente si comparabile in situațiile financiare, care sa serveasca participanților la piețele de capital si altor utilizatori la luarea deciziilor economice,

Promovarea raspandirii acestor standard si a utilizarii consecvente a lor,

Convergenta standardelor național cu cele IFRS, pentru a obține soluții de inalta coloare.

Activitatea IASCF si a organelor sale este susținuta financiar prin contribuțiile membrilor sai si din sponsorizari de la diferite organism profesionale , cabinet de audit, intreprinderi, banci central etc. cea mai importanta sursa este reprezentata de incasari din vanzarea publicațiilor. (IACF raport anual 2003 pagina 16)

Administratori IASCF

Cele mai importante organe ale IASCF sunt administratorii , consiliul propriu, si anume IASB, consiliul consultative pentru standard (standards advisory council _SAC) si comitetul pentru interpretarea standardelor internațional de raportare financiara - IFRIC. Aceste organe si modul lor de funcționare sunt reprezentate succint in figura nr. 1

comanda

comanda

comanda raporteaza

consiliaza

raporteaza

consiliaza

Cei 19 administratori ai IASCF reprezinta cel mai inalt organ in structura organizația prezentata mai sus. De regula aceștia dețin un mandate de trei ani si care poate fi o singura data prelungit. Intalnirea acestora are loc cel puțin de doua ori pe an iar rezultatele ședințelor sunt publicate . administratorii au printre altele urmatoarele atribuții si competente.

Alegerea si anumite succesorilor lor dupa criteriu stabilite statutar prezentarea bugetului si procurarea mijloacelor de finanțare

Supravegherea activitații IASB

Verificarea anuala a strategiei si eficientei IASCF cu privire la atribuțiile amintite mai sus

Inaintarea unei dari de seama pentru IASCF

Numirea membrilor celorlalte organe

Promulgarea si modificarea statutului IASCF dupa un procedeu stabilite si pentru care este nevoie de ¾ din voturile tuturor administratorilor.

Avand in vedere competentele enumerate mai sus devine clara marimea influentei administratorilor.. alegerea acestora trebuie de aceea sa asigure un echilibru din punct de vedere al originii lor geografice iar acest echilibru este stabilit prin statut:șase reprezentați din America de nord, șase din Europa, patru din regiunea Asia/pacific si trei din regiuni oarecare , sub rezerva asigurarii acestui echilibru per total. Așadar trebuie stabilit ca alegerea administratorilor sa aiba loc dupa puterea  economica a acestor regiuni. Deoarece administratorii provin din deferite regiuni anglo-saxone (Marea Britanie, Africa de sud, Australia) influenta acestei categorii este foarte mare.

Alaturi de prigonea lor geografica este de asemenea importanta la alegerea administratorilor si pregatire alor profesional. In același timp , fiecare administrator este obligat sa reprezinte intensele publice. Deși ei nu participa direct la elaborarea standardelor, ei pot sa influențeze procesul de normalizare prin supravegherea ce a realizeaza asupra IASCF. Competentele lor se indreapta in special catre finanțarea IASCF. In baza deselor schimbari ale regulamentelor s-a așteptat de fapt, ca finanțarea IASB sa fie asigurata numai prin incasarile din vanzarea de standarde.