Identificarea rapoartelor financiare si a informatiilor care le insotesc - declaratii de conformitate cu IFRS

Identificarea rapoartelor financiare

Acesta este de obicei cazul in care rapoartele financiare vor fi doar parte dintr-un raport anual mai amplu, depozit reglementar sau alt document. Deoarece IFRS se aplica numai rapoartelor financiare, este important ca numitele rapoarte financiare sa fie clar identificate in asa mod incat utilizatorii raportului sa poata distinge informatiile pregatite folosind IFRS de alte informatii care ar putea fi utile dar care nu fac obiectul acelor cerinte.

Atunci cand Standardul IAS 1 a fost revizuit in anul 2007, in modul in care s-a exprimat mai sus, schimbarea a fost destul de subtila. Cuvantul "necesar" a fost introdus in versiunea anterioara dupa cum urmeaza. "IFRS se aplica numai rapoartelor financiare, si nu in mod necesar altor informatii "Nu este clar in totalitate ce incerca IASB sa atinga cu acest amendament. O posibilitate ar fi ca IASB se refera la date conforme cu IFRS prezentate in afara rapoartelor financiare actuale.

Precum si solicitarea ca rapoartele financiare sa fie clar evidentiate, IAS 1 solicitand, de asemenea, ca fiecare situatie financiara si notele sa fie clar identificate. In plus, se cere ca urmatoarele sa fie evidentiate si repetate atunci cand este necesar pentru ca informatiile prezentate sa poata fi usor intelese:

a-      denumirea entitatii raportoare sau alte mijloace de identificare, precum si oricare modificari ale informatiilor de la sfarsitul perioadei precedente;

b-      daca rapoartele financiare sunt ale unei entitati individuale sau ale unui grup de entitati;

c-      data sfarsitului perioadei de raportare sau perioada acoperita de rapoartele financiare sau de note (posibil, cea care este adecvata acelei componente a rapoartelor financiare);

d-      moneda de prezentare, asa dupa cum este definita in Standardul IAS 21 - Efectele modificarii cursurilor de schimb valutar; si

^e-        nivelul de rotunjire utilizat in prezentarea sumelor din rapoartele financiare.

Aceste cerinte sunt indeplinite prin utilizarea de titluri adecvate pentru pagini, declaratii, note si articole etc. Sunt necesare note standard in determinarea celui mai bun mod de prezentare a numitelor informatii. De exemplu, atunci cand rapoartele financiare sunt prezentate in format electronic, nu se folosesc intotdeauna si pagini separate; atunci, articolele mai sus mentionate trebuie prezentate pentru a ne asigura ca informatiile cuprinse in rapoartele financiare pot fi intelese corect. IAS 1 considera ca rapoartele financiare sunt adesea mai usor de inteles prin prezentarea informatiilor in mii sau milioane de unitati ale monedei de prezentare. Acest lucru este considerat acceptabil atat timp cat nivelul rotunjirii din prezentare este dezvaluit iar informatiile materiale nu sunt omise.

Declaratii de conformitate cu IFRS

Deoarece este dificil de identificat care parte dintr-un document mai amplu constituie rapoartele financiare, Standardul IAS 1 cere ca rapoartele financiare care se conformeaza IFRS sa contina o declaratie de conformitate cu numitul Standard inserata in note. Deoarece aceasta declaratie in sine este necesara pentru o deplina conformitate, absenta ei ar face ca rapoartele financiare sa nu fie considerate conforme, chiar daca acestea ar fi conforme sus numitului Standard. In mod curios, Standardul continua prin a afirma ca "o entitate nu trebuie sa descrie rapoartele financiare ca fiind conforme cu IFRS daca acestea nu sunt conforme cu toate cerintele stipulate in IFRS. Este normal ca un Standard sa specifice ce este necesar pentru a te conforma regulilor sale. Totusi, este cu totul altceva sa incerci sa recomanzi ceea ce o entitate poate sau nu sa spuna (ceea ce, prin definitie, nu este conform cu regulile sale).

Obiectivele prezentarii situatiilor financiare

Obiectivele situatiilor financiare sunt influentate de conflictele de interese care apar pe piata informatiei contabile, situatiile financiare fiind rezultatul interactiunii a trei grupuri: firmele, utilizatorii si profesia contabila.[1] Grupul reprezentat de firme este subiectul informarii financiare si, totodata, cel care permite sa se intocmeasca situatii financiare cu un anumit grad de relevanta. Utilizatorii sunt cei care solicita informatiile si, in mod cert, influenteaza productia de informatii contabile. Profesia contabila are ca rol sa amelioreze continutul situatiilor financiare. Interactiunea dintre cele trei grupuri poate fi prezentata schematic ca in figura de mai jos.

P U

ZONA COMUNA

Analiza: Uniunea Europeana: putere mondiala sau "gigant provincial"? Analiza: Liberalismul economic ca economie politica - stiinta sociala

F

Sursa: [Malciu, 1998, 47] Fig.4 Conflictele de interese intre firme, utilizatori si profesie

Exista o zona comuna pentru toate grupurile interesate. Informatiile cuprinse in aceasta zona sunt divulgate de firme cu acordul profesiei contabile si satisfac nevoile utilizatorilor. Celelalte zone reflecta conflictele de interese care pot sa apara. In jurul acestor conflicte s-au conturat trei abordari[2] cu privire la obiectivele situatiilor financiare. Prima abordare are ca subiect central firma si informatiile pe care aceasta doreste sa le divulge. Daca analizam diagrama de mai sus, aceasta inseamna ca cercul F este fix, iar cercurile P si U se modifica in raport cu F. A doua abordare considera ca cercul P este fix si celelalte se modifica in raport cu acesta, adica profesia contabila este cea care garanteaza volumul si calitatea informatiilor furnizate utilizatorilor de catre firme. A treia abordare, si poate cea mai importanta, vizeaza mentinerea constanta a cercului U si "miscarea" celorlalte in raport cu acesta. In opinia noastra, consideram ca prezinta o semnificatie aparte aceasta abordare, deoarece pune pe primul plan cererea de informatii venita din partea utilizatorilor si, in functie de aceasta, orienteaza oferta de informatii contabile.

Situațiile financiare vor scoate la iveala imediat punctele forte și punctele slabe ale societaților, ele devenind astfel unul dintre cei mai importanți factori ce influențeaza soarta companiilor. Activitațile societaților ajuta la identificarea situațiilor financiare, iar acestea la randul lor, stabilesc viitoarele activitați ale companiei. Prin urmare, situațiile financiare și transparența acestor situații sunt deopotriva importante atat pentru societați, cat și pentru publicul larg care, in momentul declarațiilor va realiza evaluarea financiara.

Situațiile financiare reflecta modalitatea in care managerii utilizeaza resursele ce le-au fost incredințate. Pentru ca situațiile financiare sa atinga aceste obiective, ele furnizeaza urmatoarele informații cu privire la societate:

a) activele,

b) resursele externe, (sau datoriile)

c) resursele proprii,

d) venituri și cheltuieli, caștiguri și pierderi,

e) alte schimbari in resursele proprii,

f) fluxurile de numerar.

Aceste informații, impreuna cu altele ajuta in special la stimarea fluxurilor viitoare de numerar așteptate de utilizatorii situațiilor financiare. Scopul general al informarii societaților,

informare realizata prin intermediul acestor situații financiare, este de a ajuta la evaluarea succesului in atingerea obiectivelor de afaceri. Dar aici, in momentul in care se dorește ca aceste informații financiare sa fie prezentate catre diferite persoane sau grupuri ținta, trebuie sa fie ales ținand cont de cantitatea și mai ales de calitatea informațiilor.  Este de așteptat ca informațiile sa aiba calitatea de a satisface necesitațile, deci trebuie sa fie importante, de incredere, imparțiale, ușor de ințeles, oportune, consistente și comparabile. De exemplu, un investitor simte nevoia sa cunoasca informații referitoare la poziția financiara ,performanța entitații și cea asociata investiției deținute iar aceasta nevoie trebuie satisfacuta in timp real. Daca aceasta informație pentru managerul societații este adesea istorica, cu siguranța pentru un investitor va contribui in luarea deciziilor. Numai pe aceasta cale investitorul poate avea ocazia sa faca comparații intre entitați. Transparența in comunicarea financiara va asigura premisele funcționarii eficiente a pieței de capital. Pentru ca informația sa devina transparenta, acesta trebuie sa fie accesibila, sa fie relevanta, de calitate și de incredere.

Aplicarea principiilor de conducere corporativa in cadrul societații, abordarea unui concept contemporan de societate și pe deasupra la fel ca in toate domeniile adoptarea transparenței va duce la rezultate benefice. Pentru ca reorganizarea sau restructurarea corporativa sa se realizeze cu succes, este necesara adoptarea unuia dintre cei mai importanți factori cum ar fi administrarea corporatista și a principiilor acesteia. In acest context, in sensul principiilor transparenței și a schimbului de informații, este necesara realizarea unor aranjamente care sa protejeze drepturile persoanelor care dețin mai puține parți sociale in cadrul unei societați și de asemenea este necesar sa se impuna transmiterea la timp și corecta a informațiilor. 

In asigurarea transparenței nu este suficienta doar informarea publicului. Pe langa aceasta este necesara și crearea de norme contabile stricte. Pentru ca situațiile financiare ale societaților sa poata oferi informații fiabile comunitații, este necesar ca acuratețea acestor situații sa fie confirmata prin operațiuni profesionale oferite de profesioniști contabili care de altfel au și o responsabilitate publica. Cele mai importante caracteristici pe care conform legislației contabile din toata lumea, ar trebui sa le dețina orice contabil onestitatea, increderea, imparțialitatea, confidențialitatea, atenția profesionala și diligența, responsabilitatea sociala, independența și interdicția de a iși face reclama. Societațile comerciale din Romania sunt nevoite sa intocmeasca situațiile financiare și sa le prezinte intr-un mod onest și nepartinitor. Informațiile vor fi conforme cu realitatea și vor fi conforme intereselor societații.  Acest principiu care este exprimat drept un concept de responsabilitate sociala, scoate in evidența sensul și scopul contabilitații și a situațiilor financiare. Societațile trebuie sa expuna publicului in anumite perioade situațiile financiare, in cadrul conceptelor de baza ale contabilitații. In plus, societațile ale caror acțiuni sunt tranzacționate la bursa, in momentul in care se confrunta cu o situație speciala, sunt nevoite sa anunțe acest lucru la Comisia Pieței de Capital și la Bursa de Valori.

Insa atat in țarile mai puțin dezvoltate, cat și in cele in curs de dezvoltare este inca mare nevoie de reglementarea mai multor situații financiare. Studiile efectuate sunt inca insuficiente in asigurarea transparenței. Din aceasta cauza in multe țari, in practica contabila și financiara, sunt necesare stabilirea principiilor și regulilor etice conforme standardelor internaționale și pentru ca, contabilii sa se conformeze acestor reguli, trebuiesc realizate unele operațiuni care sa reglementeze infrastructura necesara.

Limitele informatiilor continute in situatiile financiare

Desi s-a imbunatatit continutul situatiilor financiare, ca set de documente contabile, in sensul ca acestea cuprind (pentru unele intreprinderi) si un tablou al fluxurilor de trezorerie si o situatie a modificarilor capitalurilor proprii, totusi nu putem afirma ca aceasta este componenta optima a setului de situatii financiare. Apoi, utilitatea informatiilor cuprinse in situatiile financiare face trimitere, mai ales, la calitatea acestora, si nu doar la cantitatea lor. Cert este ca situatiile financiare sunt rezultatul interactiunii a trei parti: firmele, ca subiecti ale caror activitati fac obiectul informarii financiare, utilizatorii de informatii contabile si profesionistii contabili sau profesia contabila, in general. Dintre toate aceste parti, rolul de imbunatatire a continutului situatiilor financiare si de ameliorare a credibilitatii informatiilor contabile este atribuit profesiei contabile. Chiar daca firmele ar fi tentate sa faca publice doar anumite informatii, decizia in aceasta privinta este conditionata de asteptarile utilizatorilor de informatii contabile. Acestia trebuie sa poata determina, pe baza informatiilor primite, indicatorii care se refera la profitabilitatea, lichiditatea si solvabilitatea firmei.[3]

Determinarea profitabilitatii unei firme presupune analiza marimilor din contul de profit si pierdere. Dar, nu toti indicatorii din aceasta situatie raspund necesitatilor utilizatorilor, in sensul ca sunt si valori estimate, chiar daca se refera la evenimente care au avut loc. Asemenea marimi estimate sunt cele care se refera la amortizari si provizioane si care influenteaza profitul contabil al firmei. Asadar, profitul evidentiat in contul de rezultate sau o crestere a acestuia nu ofera o informatie neaparat favorabila utilizatorilor. Este posibil ca aceasta crestere sa fie determinata de utilizarea unei anumite optiuni contabile sau de schimbarea metodelor contabile. Pentru a fi informati in legatura cu acest aspect, utilizatorii mai pot consulta notele la situatiile financiare, numai ca nici aici nu se regasesc toate informatiile de care acestia ar avea nevoie (de exemplu, care ar fi fost situatia daca se opta pentru o alta prelucrare contabila?). Pentru a analiza profitabilitatea unei firme, utilizatorii ar avea nevoie si de informatii care sa le permita efectuarea de comparatii cu alte intreprinderi, nu numai comparatii in timp pentru aceeasi firma. Comparatiile spatiale sunt uneori irelevante, in sensul ca firmele pot utiliza politici contabile diferite, ceea ce face ca informatiile contabile ale diferitelor intreprinderi sa nu fie comparabile. De exemplu, in cazul cheltuielilor cu amortizarea inregistrate de diferite firme, marimea acestora depinde de mai multe variabile: durata de viata utila, valoarea reziduala, metoda de amortizare aleasa etc. Astfel ca, orice comparatie relativa la cheltuielile cu amortizarea ar fi nesemnificativa. Pe langa profitabilitatea unei firme, utilizatorii sunt interesati, in aceeasi masura, si de lichiditatea si solvabilitatea acesteia. Gradul de lichiditate al unei firme are in vedere activele si datoriile curente. La o prima privire asupra situatiilor financiare, utilizatorii ar putea sesiza care este raportul dintre activele si datoriile curente si daca firma dispune de lichiditati sau nu. Numai ca lichiditatea firmei este interpretabila, dupa cum si conceptele de "active si datorii curente" sunt interpretabile, in sensul ca sunt curente acele elemente care vor fi realizate in termen de 12 luni de la data bilantului. Pentru a analiza corect gradul de lichiditate, trebuie sa se faca apel la sistemul de rate. Apoi, utilizatorii informatiilor contabile sunt interesati de capacitatea firmei de a genera profit, pe de o parte, si de riscul financiar la care ar putea sa fie supusa aceasta, pe de alta parte. Nici bilantul si nici contul de profit si pierdere nu sunt in masura sa clarifice pe deplin aceste aspecte. Calculul de sinteza in care sunt redate fluxurile de trezorerie si modalitatile de formare ale acestora si care vine in sprijinul utilizatorilor este tabloul fluxurilor de trezorerie. Neajunsurile la care sunt supusi utilizatorii, generate de limitele informatiilor cuprinse in situatiile financiare, ar putea fi sintetizate[4] astfel:

documentele de sinteza contin informatii care vizeaza trecutul, iar deciziile pe care le vor lua utilizatorii de informatii au in vedere viitorul;

baza de evaluare a marimilor din situatiile financiare este de cele mai multe ori costul istoric;

unele informatii cuprinse in situatiile financiare au la baza estimari ale diferitelor marimi, ceea ce determina ca acestea sa aiba un caracter subiectiv;

informatii importante pentru utilizatori nu sunt cuprinse in situatiile financiare, deoarece acestea nu pot fi exprimate in bani (cum sunt, de exemplu, informatiile care se refera la capitalul uman si "valoarea" acestuia);

chiar daca trasatura definitorie pentru atragerea fondurilor ar trebui sa fie transparenta, unele informatii nu pot fi publicate de catre firme in situatiile lor financiare, pentru ca acestea ar genera dezavantaje competitive;

interactiunea dintre fiscalitate si contabilitate genereaza deformari ale informatiilor din situatiile financiare;

libertatea in aplicarea principiilor si regulilor contabile poate genera rezultate voite de profesionistii contabili si nu informatii reale.