Finante
Obiectul reglementarii juridice financiareOBIECTUL REGLEMENTARII JURIDICE FINANCIARE1. Notiunea de finante publice
Resursele financiare publice fac parte din resursele financiare ale societatii, ce au o sfera de cuprindere mult mai larga, incluzand si finantele publice, raportul dintre ele fiind de la intreg la parte. Termenul de finante este de sorginte latina, expresiile "finantio", "financias", "financia pecuniaria", ce desemneaza o plata efectuata in bani, derivand din cuvintele finare sau finis, utilizate cu sensul de termen de plata. Aparitia si evolutia finantelor publice este inseparabil legata de existenta de tip statal si de folosirea banilor si a formelor valorice de realizare si repartizare a produsului social. Procedeele sau mijloacele prin care statul si alte colectivitati publice isi procura fondurile banesti necesare satisfacerii acestora se realizeaza pe baza reglementarii lor prin norme juridice referitoare la impozite, taxe, contributii si cheltuieli, la modul de percepere si, respectiv, de efectuare a lor, la bugetul de stat etc. Finantele publice nu pot exista in afara relatiilor banesti, avand insa o sfera mai restransa decat acestea. Numai in cadrul relatiilor desfasurate si realizate cu ajutorul banilor este posibila mobilizarea anumitor resurse banesti la dispozitia statului si repartizarea lor in conformitate cu nevoile reale ale acestuia. Au un continut economic, intre participantii la procesul de realizare a acestora (transferul de valoare la si de la fondurile care se constituie in economie) existand: - relatii care apar intre participantii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiar-publice si colectivitate, reprezentata prin stat; - relatii care apar intre colectivitate, reprezentata prin stat si beneficiarii fondurilor banesti ce se constituie in economie. Aceste relatii s-au constituit in toate tipurile de comunitate umana, sub forma valorica, baneasca, avand o sfera diferita de la o oranduire la alta. In doctrina juridica, finantele sunt considerate si ca ramura a dreptului public care are drept obiect studiul regulilor si operatiunilor referitoare la banul public. Definim finantele publice ca "totalitatea relatiilor sociale, de natura economica, ce apar in procesul realizarii, repartizarii si intrebuintarii, in forma baneasca, a resurselor necesare statului pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale [1]
F Componente
structurale ale finantelor publice bugetul public national, avand in structura sa bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele unitatilor administrativ-teritoriale; cheltuielile publice bugetare, clasificarea si obiectul lor, conditiile generale de efectuare a lor; veniturile bugetare, gruparea si principalele conditii de realizare a lor; - creditul public finantele institutiilor publice - controlul financiar, ce se exercita asupra "constituirii, repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice, precum si asupra pastrarii si intrebuintarii mijloacelor materiale si banesti ale sectorului public". Constitutia Romaniei foloseste notiunea de sistem financiar (art. 137), ce include resursele financiare ale statului, unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice. Cu un inteles identic, in cele doua acte normativ este reglementat conceptul de sistem financiar public, ce constituie obiectul de studiu al Dreptului financiar. conflict ci si cele de cooperare, de conformare, stabilite prin normele penale.
2. Conceptul dreptului financiarF Denumirea disciplinei |
drept financiar, disciplina cuprinzand si alte reglementari financiare decat cele care au ca obiect componentele structurale ale finantelor publice, ce au un regim de tranzitie spre economia de piata;
legislatie financiara, considerandu-se ca intre cele doua denumiri exista sinonimie, ambele avand acelasi obiect de reglementare -"procedeele sau mijloacele financiare";
drept financiar public, al carui obiect de reglementare il constituie doar componentele stucturale ale finantelor publice;
dreptul finantelor publice, denumire ce concorda cu titlul Legii finantelor publice nr. 500/2002, ambele avand acelasi obiect de reglementare;
drept financiar si fiscal, denumire intalnita in doctrina, fara a se da o explicatie cuvantului "fiscal", atasat expresiei "drept financiar".
Denumirea ca atare creeaza aparenta unui pleonasm, intrucat Dreptul fiscal sau legislatia fiscala este o subramura a dreptului financiar.
Consideram potrivita denumirea de Drept financiar public.
F Subramurile dreptului financiar
In raport de obiectul si
functiile finantelor publice, in cadrul dreptului financiar se
disting mai multe subramuri: dreptul bugetar, dreptul fiscal, cheltuielile publice, dreptul de
control financiar, creditul public, finantele institutiilor publice.
a. Dreptul bugetar - grupeaza normele juridice privind bugetul public national.
b. Dreptul fiscal - grupeaza normele juridice privind impozitele, taxele si celelalte venituri ale bugetului statului si ale bugetelor locale, precum si procedura fiscala, conceputa ca ansamblul de norme juridice privind stabilirea, incasarea si urmarirea realizarii impozitelor si taxelor, precum si sanctionarea administrativa a abaterilor financiare.
c. Creditul public - grupeaza normele juridice privind imprumuturile publice, interne si externe - de stat sau contractate de autoritatile publice locale ori garantate de acestea.
d. Cheltuielile bugetare - grupeaza normele juridice privind categoriile de cheltuieli bugetare, procedeele tehnico-financiare de stabilire si conditiile de efectuare a lor.
e. Finantele institutiilor publice
Sunt reglementate, in principal, prin Legea nr. 500/2002, Cap. IV, in care sunt prevazute sursele de finantare a cheltuielilor curente si de capital ale acestora.
Avem in vedere institutiile publice in acceptiunea Legii nr. 500/2002, art. 2 pct. 30 - "Parlamentul, Administratia prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a acestora" si a Legii nr. 273/2006, art. 2 pct. 39 - "institutii publice locale - comunele, orasele, municipiile, sectoarele municipiului Bucuresti, judetele, municipiul Bucuresti, institutiile si serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare a activitatii acestora".
f. Controlul financiar Are ca temei juridic general dispozitiile Legii finantelor publice si se realizeaza potrivit actelor normative speciale.
Dreptul financiar este o disciplina complexa, dinamica, influentata direct de modificarile structurale generate de reforma financiara.
F
conflict ci si cele de cooperare, de conformare, stabilite prin normele penale.
2. Care sunt subramurile dreptului financiar. Vezi p. |
||
1. 2. |
3. Dreptul financiar in cadrul dreptului pozitiv
Dreptul financiar este o ramura a sistemului de drept, caracterizata de urmatoarele trasaturi:
- este o ramura de sine statatoare - are un obiect propriu de reglementare, specific financiar, principii care confera unitate normelor sale juridice si metodele specifice de reglementare;
- face parte din dreptul public, fiind pozitionat dupa dreptul constitutional, administrativ, intre care exista relatii de apropiere si interferenta, reglementarile sale fiind destinate satisfacerii intereselor generale sau publice.
F Delimitarea dreptului financiar de alte ramuri de drept inrudite
3.1.
Delimitarea de dreptul constitutional. In Dreptul constitutional sunt analizate conceptele
fundamentale pentru dreptul financiar (ex. bugetul public national), competenta
autoritatilor publice - Parlamentul, Guvernul Romaniei - pentru
aprobarea, respectiv elaborarea proiectului bugetului de stat, bugetul
asigurarilor sociale de stat, obligativitatea cetatenilor de a
contribui prin impozite si taxe ("contributii financiare") la
cheltuielile publice.
F
Totodata principiile
fundamentale in dreptul constitutional au aplicabilitate si-n sfera
dreptului financiar .
3.2. Delimitarea fata de dreptul administrativ. Exista o interferenta intre aceste doua ramuri, concretizata in:
- Dreptul financiar s-a desprins din dreptul administrativ, ca ramura de sine statatoare, preluand de la acesta principiile si metodele de reglementare, insa construindu-si obiectul sau de reglementare specific financiar. Aparatul financiar de stat (organele financiare) face parte din categoria organelor administratiei de stat, ca atare organizarea si functionarea lui sunt reglementate de normele dreptului administrativ;
- activitatea financiara impune completarea normelor Dreptului financiar (norme speciale) cu normele Dreptului administrativ, ca izvoare comune, ex. normele juridice privind contraventiile fiscale se completeaza cu normele juridice din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, precitata, privind regimul juridic al contraventiilor sau normele din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, ce se completeaza cu normele cu continut financiar din Legea nr. 215/2001 cu privire la administratia publica locala;
- in ambele raporturi juridice (financiare/administrative) cel putin unul din subiecte este un organ al statului;
F
- in ambele ramuri de drept,
prevaleaza metoda subordonarii participantilor la
raportul juridic.
3.3. Delimitarea de dreptul civil. Se aseamana prin faptul ca relatiile sociale reglementate de ambele ramuri ale dreptului sunt relatii patrimoniale, avand in continutul lor drepturi si obligatii exprimate in bani ( in dreptul civil avem si relatii personale nepatrimoniale).
Exista insa suficiente elemente care le diferentiaza, rezultand, cel putin, din urmatoarele elemente:
- aplicarea normelor Dreptului civil impune respectarea principiilor generale stabilite de normele Dreptului financiar (de exemplu, introducerea unei cereri de chemare in judecata pentru restituirea unui imprumut civil necesita plata prealabila a taxei judiciare de timbru);
- metoda de reglementare, care in Dreptul financiar este cea a subordonarii, in timp ce in dreptul civil este cea a egalitatii juridice;
- subiectele raportului juridic care nu pot fi decat cei carora le revin prin lege drepturi sau obligatii juridice, obligatoriu, un organ al statului, in timp ce in Dreptul civil, poate fi oricine, chiar si statul;
- prevaleaza normele cu caracter onerativ, prohibitiv, in timp ce in Dreptul civil, prevaleaza cele cu caracter permisiv;
- relatiile banesti reglementate au in vedere interesele generale, ale statului, ele fiind raporturi de constituire, administrare, repartizare si folosire a resurselor banesti publice, in timp ce raporturile juridice civile au in vedere interesele particulare, ale persoanelor fizice si/sau juridice.
conflict ci si cele de cooperare, de conformare, stabilite prin normele penale.
[1] Abordarea completa a conceptului de finante publice impune si analizarea functiilor lor - functia de repartitie si functia de control, unanim acceptate in doctrina economica.
Contact |- ia legatura cu noi -| | |
Adauga document |- pune-ti documente online -| | |
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| | |
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| |
|
|||
Analize pe aceeasi tema | |||
| |||
|
|||
|
|||