Obiectivele manipularii informatiilor financiare

1. Obiectivele manipularii informatiilor financiare

Cel mai important beneficiu al informatiei financiare este acela de a reduce costurile de finantare ale unei companii. Aceasta reducere de costuri este in principal corelata cu investitorii si perceptia lor asupra riscului companiei. Din punct de vedere tehnic, riscul este masurat prin coeficientul beta. Coeficientul BETA al unei actiuni este un indicator de masurare a volatilitatii acesteia comparativ cu un indice de referinta, reprezentativ pentru evolutia generala a pietei. Indicatorul arata cat de mult se va corela o actiune cu trendul general al pietei si ce riscuri implica compania respectiva. In concluzie, obiectivul manipularii informatiei financiare modifica aceste doua masuri de risc; cu alte cuvinte se schimba procentul de indatorare a capitalului propriu si castigul pentru fiecare actiune detinuta, in modul dorit.

Potrivit Dechow Sloan si Sweeney (1996) obiectivele principale ale manipularii informatiei financiare (manipularea profitului) sunt; obtinerea de resurse la costuri reduse si evitarea neindeplinirii conditiilor contractuale de creditare si indatorare.

Beattz (1994) Collins, Shackelford si Wahlen (1995) au observat urmatoarele detalii: Cand analizam din perspectiva sectoriala companiile care isi desfașoara activitatea in sectorul financiar, se observa faptul ca acestea isi redirectioneaza uneori activitatile spre manipularea informatiilor economico-financiare. In acest context observam faptul ca manipularea informatiilor economico-financiare are ca obiectiv optimizarea structurii de finanțare si de asemenea scaderea valorii bazei de impozitare.

Stolowy si Breton (2000) sustin ca in literatura de specialitate nu exista o unitate de opinii cu privire la scopurile manipularii datelor financiare. Fiecare cercetator a realizat o clasificare proprie. Cu toate acestea, exista lucrari care subliniaza mai multe scopuri. Unele dintre acestea sunt: mentinerea la un anumit nivel a nivelului profitului sau scaderea variabilei profitului per actiune, cresterea procentului profitului per actiune aferent perioadelor viitoare prin scaderea ratei profitului perioadei curente (cu ocazia schimbarilor in administratie) si mentinerea proportiei datorii-capital propriu la un anumit nivel. Primele cercetari privind manipularea datelor financiare aveau ca scop stabilirea existentei acesteia. Astfel spus, s-a cautat raspunsul la intrebarea Societatile apeleaza la operatiuni de manipulare voit pentru reducerea fluctuatiilor profitului si circulatiei lichiditatilor?, dar rezultatele nu au fost suficiente pentru formularea unei concluzii clare. Aceste descoperiri au condus la noi lucrari privind scopurile si caracteristicile manipularii de date financiare.

Primele cercetari din acest domeniu au fost orientate catre scaderea riscului sesizat de conducatorii societatilor cu privire la afacerile lor, fiind testata actiunea lor in scopul diminuarii fluctuatiei profiturilor si scurgerilor de lichiditati. Analizele urmatoare au evidentiat insa influenta pietelor de capital si faptul ca investitorii nu puteau fi dirijati prin manipularea datelor financiare.

Astfel, puteau fi continuate manipularile de date financiare de catre conducatorii de societati care nu credeau in influenta pietelor.

Manipularea financiara nu este numai scopul conducatorilor superiori. Chiar si conducatorii de la nivele medii și inferioare au instinctul de a face manipulari de date financiare, pentru a se prezenta superiorilor lor mai favorabil si mai competenti. Scopul aici este acela de a atinge tintele de performanța stabilite prin buget si de a prezenta conducerii superioare un succes mai mare in propriile performante.

Analizand scopurile (motivatiile) manipularii financiare evidentiate in literatura de specialitate putem observa;

. Influentarea pretului per actiune si a riscului,

. Mentinerea unor relatii favorabile cu creditorii, investitorii si lucratorii,

. Manipularea salariilor conducerii,

. Eliminarea riscurilor politice,

. Diminuarea riscului sesizat de investitori cu privire la societatea comerciala,

. Transmiterea unor semnale pozitive privind performanta viitoare a societatii comerciale si

. Asigurarea unui avantaj fiscal.

Scopurile manipularii datelor financiare expuse mai sus și factorii incitativi sunt analizate in paragrafele urmatoare.

1.1. Influentarea preturilor actiunilor

O miza importanta a manipularii o constituie influentarea pretului per actiune fie prin reflectarea unui profit marit sau in cazul inregistrarii de pierderi, declararea unei pierderi mai mici.

Analiza: Uniunea Europeana: putere mondiala sau "gigant provincial"? Analiza: Liberalismul economic ca economie politica - stiinta sociala

In luarea deciziei de investiții, evaluarea potențialului entitații de a genera performanța este esențiala. Investitorii consimt sa plateasca preturi crescute pentru actiunile societatilor cu putere mare de a genera profit. Puterea de a genera profit (earning power) reprezinta producerea de profit in mod constant si ascendent de catre o societate comerciala, rezultatul natural fiind acela de a produce lichiditati. Aceasta circulatie de lichiditati este suficienta pentru ca investitorii sa aiba așteptari privind producerea de lichiditati atat in perioada curenta cat si in perioada urmatoare.

Efortul intreprinderilor de a sensibiliza investitorii cu privire la capacitatea acestora de a genera profit ar trebui sa se materializeze in creșterea prețului pe acțiune. Creșterea prețului pe acțiune va determina cresterea valorii de piata a firmei si diminuarea costului capitalului. Conducatorii societatii isi vor spori averea personala datorita pretului crescut per actiune, in functie de actiunile detinute. Astfel, manipularea datelor financiare are ca obiectiv și o ameliorare a imaginii intreprinderii in ceea ce privește forța ei de a genera profit.

Mulford si Comiskey (2002) explica ca investitorii vor cauta atat informații privind capacitatea entitații de e genera lichiditați cat și informații privind volatilitatea (de dorit scazuta) a profitului ca semnale ale unui risc scazut al profitului pe acțiune. O fluctuatie scazuta a profitului firmei este interpretata ca o diminuare a nesigurantei privind profitul societatii si astfel un risc scazut, ceea ce duce la cresterea pretului per actiune.

In cazul in care profitul firmei pare a fi sub asteptarile pietei, evitarea unei scaderi semnificative a pretului per actiune va fi unul din scopurile importante ale conducerii. In aceasta situatie, in vederea evitarii unei eventuale scaderi a pretului per actiune si a atingerii nivelului de profit asteptat pe piata, pot fi inițiate manipulari prin instrumente precum: creșterea vanzarilor pana la sfarsitul perioadei respective, accelerarea transferului de marfuri pentru indicarea unei vanzari mai mari si cresterea astfel a veniturilor din vanzari. Bineinteles ca nivelul vanzarilor reflectate pentru acea perioada va fi mult peste nivelul care poate fi mentinut in perioadele urmatoare, iar rezultatele financiare vor fi redate ca atingand nivelul de profit asteptat pe piata.

Atingerea unei ținte de profit la nivelul asteptarilor pietei poate fi realizata si prin vanzarea profitabila a unui bun sau a unei imobilizari corporale. In aceasta situatie analistii vor lua in considerare profitul obtinut prin vanzarea activului imobilizat ca fiind specific doar acelei perioade, nerepetitiv, constatand neatingerea previziunilor lor privind profitul societatii respective. Drept urmare, chiar daca ținta de profit asteptata pe piata este reflectata ca fiind rezultat al activitatii, tehnica folosita in manipularea de date financiare (gestionarea profitului) nu va putea fi efectiva, pretul per actiune urmand a fi scazut datorita neatingerii țintei de profit asteptata pe piata, iar pretul actiunilor va scadea.[2]

Profitul la nivelul asteptarilor pietei poate fi atins prin subevaluarea unor cheltuieli aferente acelei perioade si in acest caz, datorita faptului ca piata nu va cunoaste aceasta metoda neprezentata publicului, va fi posibila, prin manipulare, evitarea unor rezultate negative.

1.2. Indeplinirea conditiilor din contractul de creditare (compliance with debt covenants clauses)

Profitul mare declarat de catre o societate semnifica o avere considerabila, mai putine responsabilitati, un capital propriu marit, ceea ce indica o credibilitate si o capacitate mai mare a societatii privind plata creditelor (rating). Drept rezultat, prin manipularea datelor financiare a profitului si celorlalti indicatori financiari, este scazut costul de indatorare al firmei.

Un contract de creditare tipic include anumite conditii. Aceste conditii pot consta in monitorizarea situatiei financiare a societatii si restrictionarea anumitor operatiuni, pentru protejarea creditorului. Conditiile de creditare pozitive sau favorabile (positive loan covenants) tipice presupun indeplinirea de catre societate a conditiilor financiare minime si maxime. Spre exemplu asigurarea valorii doi a ratei curente sau unu a raportului maxim de indatorare (datorii/capital propriu) ori a unei ponderi a profitului de cinci ori mai mare decat cheltuielile cu dobanzile (profitul calculat inaintea scaderii cheltuielilor cu dobanzile, impozitelor și amortizarii este de cinci ori mai mare decat cheltuielile cu dobanzile). In cazul neindeplinirii acestor conditii, datorita unui comportament contrar contractului de creditare, pot aparea situatii precum cresterea de catre creditor a ratei dobanzii, solicitarea unei garantii suplimentare pentru credit sau solicitarea platii inainte de termen a ratelor creditului. Pe langa acestea, exista si conditii negative de creditare (negative loan covenants) care presupun limitarea in favoarea creditorului a anumitor operatiuni sau activitati ale firmei care se indatoreaza. Putem oferi ca exemplu conditiile care previn indatorarea suplimentara a societatii, care limiteaza distribuirea profitului sau cumpararea ori preluarea de catre societate a unei alte firme.

Manipularea de date financiare in forma redata mai sus, asigura relaxarea limitarilor financiare si limiteaza aria de activitate a societatii. Prin urmare, prin operatiunile menite sa sporeasca profitul societatii, sa creasca activele curente si capitalul propriu si in unele cazuri sa reduca responsabilitatile, sunt solutionate problemele generate de contractele de creditare. In plus, aceste conditii financiare devin mai putin restrictive.

Analizand literatura de specialitate privind acest subiect, formulam concluzia ca societatile apeleaza pe scara larga la manipularea de date financiare (operatiuni manipulatoare) in vederea indeplinirii conditiilor din contractele de creditare. S-a stabilit de asemenea ca firmele care si-au declarat falimentul apelasera in anii anteriori falimentului la manipularea de date financiare.

Drept raspuns, anumiti cercetatori au incercat sa stabileasca daca societatile, pentru a indeplini conditiile din contractele de creditare, au scazut sau nu cantitatea profitului distribuit, insa nu au reusit sa stabileasca acest lucru in cadrul analizelor efectuate.

1.3. Salariile si primele conducerii

O practica tipica privind pachetele de salarizare (primele de stimulare) destinate conducerii societatii si anumitor salariati este optiunea platii in numerar a partii sociale si/sau in raport cu valoare partii sociale. In cadrul acestui sistem de stimulare conducatorilor societatii le este oferita ca prima optiunea de a achizitiona parti sociale la un pret mai scazut sau le sunt facute plati in numerar in concordanța cu pretul partilor sociale.

Daca aceste sisteme de stimulare sunt planificate corespunzator, interesele conducatorilor si salariatilor se suprapun in mod fericit cu interesele societatii. In general primele de stimulare sunt calculate luand ca baza ținta de profit a societatii inaintea impozitarii. Calcularea primelor de stimulare in functie de ținta de profit a societatii inaintea impozitarii ii determina pe conducatorii firmei sa manipuleze in scopul cresterii profitului societatii, pentru a primi o prima mai consistenta.[3]

In acest context daca profitul firmei este putin peste ținta maxima de profit necesara pentru acordarea primei de stimulare sau se afla putin sub maximul necesar pentru o prima mai mare, scopul manipularii va fi acela de a mentine performanța intre valorile tinta minime si maxime ale profitului, in vederea obtinerii unei prime de stimulare de valoare maxima.

In literatura de specialitate primul care a atras atentia asupra acestui fapt este Healy (1985). Potrivit lui Healy (1985), una dintre cele mai bune metode de recompensare a conducerii societatii este prima de stimulare avand la baza profitul. Pornind de aici, pentru a asigura un trend stabil al propriei salarizari, conducatorii societatii manipuleaza profitul societatii. Aceasta opinie este conforma observatiilor privind 'marea imbaiere' (big bath accounting).

Potrivit cercetarii efectuate de Healy (1985) in acest sens, in cazul in care salariile lor nu sunt influentate de nivelul profitului sau altfel spus daca salariile lor nu se modifica chiar si in cazul declararii unui profit scazut, conducatorii firmelor desfasoara activitati de scadere a veniturilor, transfer sau alte operatiuni contabile. Healy (1985) ajunge la concluzia ca cea mai importanta motivatie a firmelor care isi modifica politicile contabile o reprezinta pachetele de salarizari-prime de stimulare. In cadrul cercetarii s-a ajuns la concluzia ca daca profitul anterior transferului fortat este sub pragul inferior de rezistenta al pachetelor de salarizare ale conducatorilor societatii, in aceasta situatie conducatorii firmelor apeleaza la politica de transfer fortat pentru cresterea veniturilor. Dar aceasta situatie nu corespundea politicii de salarizare a conducatorilor societatilor, promovata de Healy (1985), ci cu politica de stabilizare a profitului.

In momentul in care ating nivelul maxim al primei de stimulare, conducatorii firmelor adopta o politica de scadere a profitului perioadei curente, in scopul cresterii cuantumului primei de stimulare pe care urmeaza sa o primeasca in perioada respectiva.

Anumiti cercetatori sustin faptul ca aplicatiile de manipulare a datelor financiare sub forma stabilizarii profitului sunt utilizate de conducatorii firmelor in functie de pachetele de salarizare, acesta fiind un factor de stimulare. In acest context, pachetul de salarizare a conducatorului firmei in functie de profit impulsioneaza manipularea datelor financiare (stabilizarea profitului). In cercetarile sale, Moses (1987) a ajuns la concluzii care sustin aceasta situatie. Ceilalti cercetatori au analizat aceasta tema in contextul teoriei agenției[i]. Spre exemplu, potrivit lui Lambert (1984), propunerea de catre actionarii firmei (principals) conducatorilor (agentii) a pachetului de salarizare optima, poate avea ca rezultat manipularea profitului de catre conducatorii firmelor.

In concluzie, in cazul in care pachetele de salarizare a conducatorilor firmei sau primele de stimulare se modifica in functie de profitul declarat public, conducatorii firmelor pot apela la manipularea datelor financiare pentru a-si mari salariile sau primele de stimulare.