Notiuni privind taxa pe valoarea adaugata

Notiuni privind taxa pe valoarea adaugata

Alaturi de impozitarea directa orice tara apeleaza si la impozitarea indirecta care imbraca forma impozitelor pe consum. Pentru a pune in evidenta continutul si necesitatea impozitarii indirecte se impune compararea diferentelor, atat din punct de vedere stiintific, cat si juridic- administrativ, intre cele doua mari sisteme de impozitare, directa respectiv indirecta.

Din punct de vedere stiintific:

impozitele directe sunt suportate de persoane fizice si juridice in functie de veniturile realizate (impozit pe venituri de natura salariala, impozit pe profit, impozit pe veniturile microintreprinderilor, impozit pe dividende, etc.) sau  averea acestora (impozit pe teren, pe cladiri, impozit pe mijloacele de transport, etc.);

impozitele indirecte sunt suportate de consumatorul final ( tva, accize, taxe vamale).

A doua diferenta intre cele doua tipuri de sisteme de impozitare consta in modul in care impozitele afecteaza pe cineva sau ceva. Impozitele directe au o incidenta directa, adica platitorul impozitului este aceeasi persoana cu suportatorul acestuia si nu poate fi repercutat asupra altor persoane. In cazul impozitelor indirecte, incidenta (sarcina fiscala) este indirecta, acest lucru fiind prevazut prin lege.

Din punct de vedere juridic-administrativ intre cele doua sisteme de impozitare se distinge o diferenta importanta care consta in faptul ca in cazul impozitarii directe a venitului sau averii exista asa numitul rol nominativ; orice platitor are o pozitie deschisa la fisc. Acesta situatie nu se regaseste insa si la impozitele indirecte unde nu se cunoaste dinainte suportatorul impozitului.

Cele doua sisteme de impozitare prezinta o serie de avantaje si anume:

impozitele directe: asigura statului venituri relativ stabile, echitatea fiscala;

impozitele indirecte: are mare randament deoarece nu se impune un profit (un venit, o avere), rapiditatea perceperii impozitului,costuri mai reduse decat in impozitarea directa.

Totusi, fiecare sistem de impozitare prezinta o serie de dezavantaje si anume:

Impozite directe:

percepere lenta la mari intervale de timp; este vizibila si iritabila pentru contribuabil; prezinta un randament scazut.

Impozitele indirecte prezinta marele dezavantaj ca sunt inechitabile fiscal ca urmare a

proportionalitatii cotei de impunere si a faptului ca nu tine cont de situatia personala a platitorului. In aceasta situatie, spre exemplu TVA afecteaza mai pronuntat persoanele cu venituri mici si pe cele care isi afecteaza o mare parte a veniturilor lor pentru cheltuieli de consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuieli de stricta necesitate).

In tara noastra TVA a fost introdus in anul 1993, din urmatoarele considerente:

- necesitatea inlocuirii formulei de impozitare in cascada prezentata de impozitul pe circulatia marfurilor;
- cresterea resurselor bugetare;
- din ratiuni de compatibilizare cu sistemele fiscale din tarile europene.

Taxa pe valoarea adaugata a aparut relativ de curand in peisajul sistemelor fiscale din diferite state, avand o mare arie de raspandire pe glob. De la aparitia sa in Franta in anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes si au introdus acest impozit in sistemul fiscal propriu.

La baza aparitiei taxei pe valoarea adaugata sta impozitul pe circulatia marfurilor. Prin trecerea la taxa pe valoarea adaugata a fost posibila evitarea impozitarii in cascada a tranzactiilor comerciale. Prin impozitarea in cascada, specifica impozitului pe circulatia marfurilor, avea loc impunerea unei materii impozabile care continea impozitul pe circulatia marfurilor datorat anterior, ajungandu-se astfel sa se calculeze impozit la impozit.

Taxa pe valoarea adaugata a aparut, astfel cum am mentionat, in Franta, in 1954, iar in sfera sa de aplicare fiind incluse tranzactiile comerciale privind serviciile si comertul cu ridicata. Ulterior, sfera sa de aplicare a fost extinsa si asupra altor activitati, in special asupra comertului cu amanuntul, generalizarea taxei pe valoarea adaugata avand loc tot in Franta in luna ianuarie a anului

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

Concomitent cu Franta si alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adaugata, iar in Uniunea Europeana organele de decizie au declarat acest impozit impozit general pentru state, mergand ulterior pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare. O cota prelevata din TVA- ul colectat de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.

In 11 aprilie 1967 primele doua Directive privind taxa pe valoarea adaugata au fost adoptate stabilind o generala, dar non-cumulativa taxa pe valoarea adaugata care sa inlocuiasca toate celelalte forme de taxa pe valoarea adaugata in Statele Membre. Mai mult, primele doua Directive privind taxa pe valoarea adaugata prevedeau doar structura generala a sistemului TVA si permiteau Statelor Membre sa determine sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata si structura ratelor de taxa pe valoarea adaugata. La 17 mai 1977 a-VI-a Directiva privind taxa pe valoarea adaugata a fost adoptata si stabilea o arie de cuprindere a taxei pe valoarea adaugata uniforma. Aceasta garanteaza ca, contributia taxei pe valoarea adaugata a fiecarui Stat Membru pentru resursele monetare ale Comunitatii Europene pot fi calculabile. Oricum prin aceasta directiva se permite Statelor Membre multe exceptii si derogari legislative de la aria de aplicare a taxei pe valoarea adaugata. Mai mult, nu impune ratele de taxa pe valoarea adaugata care sa fie aplicate in Statele Membre si ca rezultat acestea difera chiar si in ziua de azi. In mod curent, este admisa o rata standard minima de 15% si de maxim 25% (bazat pe un angajament politic). In ceea ce priveste ratele redusei Statele Membre pot aplica una sau doua rate reduse de taxa limita minima fiind de 5%. Exista un numar de derogari temporare, ex. rata zero in Marea Britanie si Irlanda. Aria de aplicabilitate a taxei pe valoarea adaugata poate diferi dintr-un Stat Membru in altul.

In momentul infiintarii Uniunii Europene primele sase State Membre au utilizat diferite forme de impozitare impozitare indirecta, cele mai multe aplicand taxe care aveau in vedere impozitarea in cascada. Acestea au fost taxe pentru "mai multe stagii" ale livrarilor de bunuri/ prestari de servicii care au fost fiecare impozitate la valoarea actuala a livrarilor/prestarilor in fiecare stagiu al procesului de productie, facand imposibila determinarea sumei reale a taxei inclusa in pretul final al produsului. Ca o consecinta, a fost intotdeauna un risc ca Statele Membre sa intentioneze sa subventioneze exporturile lor prin supraestimarea taxei rambursabile in cazul realizarii tranzactiilor economice.

A fost evident ca pentru a fi eficient trebuia creat un sistem de taxa pe valoarea adaugata neutru si transparent care sa asigure neutralitatea taxei si sa permita ca o suma exacta de taxa pe valoarea adaugata sa fie rambursata in momentul exportului. Astfel, taxa pe valoarea adaugata permite cu certitudine ca exporturile sa fie transparente si neimpozabile.

Realizarea obiectivului de stabilire a pietei interne unice presupune aplicarea in statele membre a legislatiei privind impozitele pe cifra de afaceri care nu denatureaza conditiile concurentei sau nu afecteaza libera circulatie a bunurilor si serviciilor. Prin urmare, este necesara realizarea acestei armonizari a legislatiei privind impozitele pe cifra de afaceri prin intermediul unui sistem privind taxa pe valoarea adaugata (TVA), astfel incat sa elimine, pe cat posibil, factorii care pot denatura concurenta, atat la nivel national, cat si la nivel comunitar.

Un sistem privind TVA atinge cel mai inalt grad de simplitate si neutralitate atunci cand taxa este perceputa intr-un mod cat mai general posibil si atunci cand sfera lui de aplicare acopera toate etapele productiei si distributiei, precum si prestarea de servicii. Prin urmare, adoptarea unui sistem comun care sa se aplice si comertului cu amanuntul este in interesul pietei interne si al statelor membre.

Este necesar ca acest proces sa se efectueze in etape, intrucat armonizarea impozitelor pe cifra de afaceri determina in statele membre modificari in structura fiscala si consecinte apreciabile in domeniul economic si social.

Sistemul comun privind taxa pe valoarea adaugata este necesar sa conduca, chiar si in cazul in care cotele si scutirile nu sunt pe deplin armonizate, la o neutralitate in domeniul concurentei, astfel incat, pe teritoriul fiecarui stat membru, bunurile si serviciile similare sa suporte aceeasi sarcina fiscala, indiferent de lungimea lantului de productie si distributie.

Cotele de taxa

Cotele de tva :

Cota standard este de 24% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Cota redusa de 9% se aplica asupra bazei de impozitare pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri:

a) serviciile constand in permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologice, gradini zoologice si botanice, targuri, expozitii si evenimente culturale, cinematografe, altele decat cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);

b) livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv sau in principal publicitatii;

c) livrarea de proteze si accesorii ale acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d) livrarea de produse ortopedice;

e) livrarea de medicamente de uz uman si veterinar;

f) cazarea in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construita locuinta include si amprenta la sol a locuintei. In sensul prezentului titlu, prin locuinta livrata ca parte a politicii sociale se intelege:

    a) livrarea de cladiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept camine de batrani si de pensionari;

    b) livrarea de cladiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii si centre de recuperare si reabilitare pentru minori cu handicap;

    c) livrarea de locuinte care au o suprafata utila de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodaresti, a caror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depaseste suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, achizitionate de orice persoana necasatorita sau familie. Suprafata utila a locuintei este cea definita prin Legea locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Anexele gospodaresti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Cota redusa se aplica numai in cazul locuintelor care in momentul vanzarii pot fi locuite ca atare si daca terenul pe care este construita locuinta nu depaseste suprafata de 250 mp, inclusiv amprenta la sol a locuintei, in cazul caselor de locuit individuale. In cazul imobilelor care au mai mult de doua locuinte, cota indiviza a terenului aferent fiecarei locuinte nu poate depasi suprafata de 250 mp, inclusiv amprenta la sol aferenta fiecarei locuinte. Orice persoana necasatorita sau familie poate achizitiona o singura locuinta cu cota redusa de 5% .

    d) livrarea de cladiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, catre primarii in vederea atribuirii de catre acestea cu chirie subventionata unor persoane sau familii a caror situatie economica nu le permite accesul la o locuinta in proprietate sau inchirierea unei locuinte in conditiile pietei.

Cota aplicabila este cea in vigoare la data la care intervine faptul generator, cu exceptia cazurilor prevazute in codul fiscal, pentru care se aplica cota in vigoare la data exigibilitatii taxei.

In cazul schimbarii cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele in vigoare la data livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, pentru cazurile prevazute in codul fiscal.

Cota aplicabila pentru importul de bunuri este cota aplicabila pe teritoriul Romaniei pentru livrarea aceluiasi bun.

Cota aplicabila pentru achizitii intracomunitare de bunuri este cota aplicata pe teritoriul Romaniei pentru livrarea aceluiasi bun si care este in vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

Pro-rata : aferenta achizitiile pentru care nu se cunoaste destinatia, respectiv daca vor fi

utilizate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere sau pentru operatiuni care nu

dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate determina proportia in care sunt sau

vor fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere si operatiuni care nu dau

drept de deducere.

Pro-rata se determina ca raport intre:

a) suma totala, fara taxa, dar cuprinzand subventiile legate direct de pret, a

operatiunilor constand in livrari de bunuri si prestari de servicii care permit

exercitarea dreptului de deducere;

b) suma totala, fara taxa, a operatiunilor care dau dreptul la deducere si a operatiunilor

constand in livrari de bunuri si prestari de servicii care nu permit exercitarea

dreptului de deducere. Se includ sumele primite de la bugetul statului sau bugetele

locale, acordate in scopul finantarii operatiunilor scutite fara drept de deducere sau

operatiunilor care nu se afla in sfera de aplicare a taxei.

Pro-rata definitiva se determina anual iar persoanele impozabile trebuie sa comunice organului fiscal competent,la inceputul fiecarui an fiscal, cel mai tarziu pana la data de 25 ianuarie inclusiv, pro-rata provizorie care va fi aplicata in anul respectiv, precum si modul de determinare a acesteia.