Notiuni generale privind impozitele si taxele - continutul si rolul impozitelor si taxelor

NOTIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE SI TAXELE - CONTINUTUL SI ROLUL IMPOZITELOR SI TAXELOR

Extinderea rolului economic si social al statului a necesitat cresterea volumului veniturilor bugetare in vederea acoperirii cheltuielilor publice.In economiile de piata moderne statul participa la viata economica, asigurand colectivitatii, bunuri si servicii publice si intervenind in functionarea economiei pentru atenuarea fluctuatiilor conjucturale in scopul realizarii unor obiective macroeconomice.

Finantarea cheltuielilor statului necesare realizarii acestor actiuni,reclama existenta surselor de finantare, surse ce au inregistrat o permanenta diversificare, o expansiune in scopul in scopul indeplinirii functiilor sale. Ponderea diverselor resurse atrase la sistemul national de bugete difera de la o tara la alta, ea fiind influentata in principal de particularitatile economiei si de politica promovata de stat.

Impozitele constituie cele mai vechi si traditionale mijloace de care statul dispune in vederea indeplinirii functiilor sale.

Etimologic notiunea de impozit provine din limba latina, de la cuvantul "impositus" si din limba franceza de la cuvantul"impôt iar cea de taxa din limba greaca de la "taxis" ambele avand sensul de obligatie publica.

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane defineste impozitul ca reprezentand o "plata obligatorie stabilita prin lege, pe care cetatenii, institutiile etc. o varsa din venitul lor in bugetul statului." In conformitate cu legea 500/2002 privind finantele piblice impozitul reprezinta o prelevare obligatorie, fara contraprestatie si nerambursabila, efectuata de catre administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general.

Impozitul reprezinta prelevarea unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea constituirii resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice in vederea atingerii obiectivelor propuse prin programul de guvernare. Impozitele constituie in prezent obligatii pecuniare, pretinse, in temeiul legii, de catre autoritatiile publice, de la contribuabili, in raport cu capacitatea contributiva a acestora, preluate la bugetul statului in mod silit si fara o contraprestatie directa si folosite de catre acesta ca resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice si ca instrumente de influentare a comportamentului platitorilor in vederea armonizarii intereselor acestora cu cel public.

Definitiile de mai sus pun in evidenta cateva caracteristici fundamentale ale impozitului. Astfel acesta prezinta urmatoarele trasaturi:

1.imbraca forma baneasca, impozitul fiind in prezent o prelevare pecuniara, diferentiindu-l in acest sens de rechizitie, care reprezinta o prelevare in natura;

2. au caracter obligatoriu, ceea ce presupune ca toate persoanele fizice si/sau juridice care realizeaza venituri dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere sa participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale statului. Impozitul devine astfel o prerogativa a autoritatii publice,fiind impus tuturor subiectilor prin mjloacele de constangere de care acesta dispune. Aceasta caracteristica il deosebeste de contributiile benevole ale persoanelor,precum imprumuturile si donatiile;

3. sunt plati catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil, in sensul ca odata facute, ele sunt utilizate numai la finantarea unor actiuni si obiective necesare membrilor societatii fapt ce diferentiaza impozitul de imprumutul public, care reprezinta o afectare temporara a resurselor subiectilor economici. In schimbul platii acestora statul nu se angajeaza la niciun contraserviciu direct si imediat ;

4. sunt o prelevare fara contraprestatie sau fara vreun echivalent direct si imediat din partea statului in favoarea contribuabilului,chiar daca acesta beneficiaza de avantajele furnizate de existenta statului (aparare, ordine publica si siguranta nationala, sanatate, educatie, asistenta sociala), deoarece nu exista nici o proportie, corelatie intre suma impozitului achitat si serviciul furnizat contribuabilului de catre stat. Absenta contraprestatiei directe din partea autoritatii publice diferentiaza impozitul de cotizatii si taxe ce reprezinta sume de bani platite de catre contribuabili, pentru un serviciu prestat platitorului de catre stat. De obicei costul serviciului prestat de catre stat in favoarea persoanelor fizice si juridice depaseste suma incasata cu titlu de taxa.

Impozitele indeplinesc un rol care se manifesta pe plan financiar, economic si social, diferit de la o etapa de dezvoltare la alta.

Componenta principala a sistemului resurselor financiare publice impozitele indeplinesc in principal functia de finantare a resurselor financiare publice. Mai mult de 80% din resursele financiare publice provin din incasari fiscale, restul fiind acoperit din veniturile din capital, incasarile din acordarea imprumuturilor acordate etc.Impozitul reprezinta si un mijloc de actiune care permite statului sa intervina in viata economica, deoarece afecteza diverse domenii si vizeaza ansamblul subiectilor unei tari.Modularea impozitului in scopul interventiei economice vizeaza cresterea fiscalitatii in scopul diminuarii cererii agregate, reducand astfel inflatia si reducerea presiunii fiscale in vederea relansarii investitiilor si consumului, crand astfel cadrul favorabil reducerii somajului. Totodata, prin redistribuire , incasarile fiscale sunt utilizate pentru a sustine prestatiile in favoarea persoanelor defavorizate.

Impozitul este utilizat si in cazul in care se doreste limitarea productiei ori consumului anumitor bunuri ce sunt considerate nocive pentru sanatatea populatiei.

ELEMENTELE IMPOZITULUI

Asezarea si perceperea fiecarui impozit sau taxe presupune precizarea unei serii de elemente din care sa rezulte contribuabilii obligati la plata acestuia, materia supusa impunerii, cota de impunere, termenele de plata sanctiunile aplicate in cazul sustragerii de la plata acestora. Stipularea acestor elemente este necesara atat pentru contribuabil pentru a determina cuantumul obligatiei fiscale datorate, precum si pentru organele fiscale cu atributii in domeniul stabilirii, perceperii si urmaririi incasarii impozitelor .

Elementele impozitului prevazute in legislatia fiscala sunt urmatoarele: subiectul impozitului, suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota sau cotele impozitului, asieta, termenul de plata.

Subiectul impozitului este reprezentat persoanele fizice sau juridice care detin bunuri sau care realizeaza venituri si care, potrivit legii, au obligatia platii acestora catre buget. In cazul impozitului pe veniturile obtinute din cedarea folosintei, subiect al impozitului este orice persoana care realizeaza un venit ce imbraca forma chiriei, in cazul impozitului pe profit subiectul il reprezinta agentul economic.

Suportatorul este persoana care suporta efectiv impozitul. In cele mai multe situatii persoana obligata la plata acestuia coincide cu aceea care il suporta, dar exista si cazuriin care suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul, deoarece unele impozite pot repercutate in sarcina altor persoane. Este cazul taxei pe valoare adaugata. Persoana suporta efectiv TVA este reprezentata de cumparatorul respectivului bun sau serviciu, in timp ce persoana obligata la virarea acestuia catre buget este agentul economic ce a produs bunul sau a prestat respectivul serviciu.

Obiectul impunerii este elementul concret care sta la baza asezarii impozitului fiind reprezentat de materia supusa impunerii, respectiv ansamblul elementelor economice ce intra in baza de impozitare El poate fi diferit in functie de provenienta venitului, scopul urmarit si natura platitorului. Pot constitui obiect al impozitelor si taxelor: venitul, profitul, bunul mobil sau imobil, actul sau fapta. Dintre categoriile de obiecte impozabile cel mai raspandit este venitul prin diversitatea de forme pe care le imbraca in cadrul persoanei care il realizeaza. Venitul reprezinta suma pe care o persoana fizica o realizeaza de pe urma muncii, a unor acte colaterale ei sau din diferite prestari de servicii. Profitul intra in cadrul bazei de calcul prin diferenta dintre venituri si cheltuieli corectata cu sumele nedeductibile. Pretul sau tariful poate constitui baza de calcul acolo unde sumele datorate bugetului sunt incluse in structura acestuia (TVA, accizele, etc.). Actele si faptele sunt folosite ca obiect al impunerii mai ales in asezarea taxelor de timbru instituite pentru eliberarea si autentificarea unor acte, deschiderea si dezbaterea succesiunilor, solutionarea litigiilor de catre instantele de judecata.

Baza de calcul sau materia impozabila reprezinta elementul pe care se fundamenteaza calculul impozitului. Uneori obiectul impozabil reprezinta si baza de calcul. In cazul veniturilor (salarii, profit, TVA) baza de calcul are in vedere determinarea acestui obiect impozabil. In alte cazuri, baza de calcul difera de obiectul impozabil si apare sub forma unui element distinct (de exemplu in cazul impozitului pe cladiri, obiectul impozabil este imobilul iar baza de calcul este valoarea impozabila a cladirii).

Unitatea de impunere este reprezentata de unitatea in care se masoara obiectul impozabil. De exemplu la impozitul pe avere unitatea de impunere este metrul patrat sau capacitatea cilindrica pentru automobile, la impozitul pe profit unitatea monetara etc.

Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei impozabile. Aceasta poate fi exprimata sub forma procentuala fie in unitatea monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile in sume fixe. Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi

• cote progresive, sunt acele cote ce cresc pe masura cresterii bazei impozabile pe nivele ale acesteia. Cota este cu atat mai ridicata cu cat transa este mai mare;
• cote proportionale,situatie in care cota ramane nemodificata indiferent de marimea venitului realizat de catre persoana fizica sau juridica.;
• cote degresive si cote regressive. Cotele regresivescad pe masura cresterii bazei impozabile, in timp ce cele degresive cresc intr-un anumit ritm pana la atingerea unei anumite valori a materiei impozabile, iar din momentul atingerii acestui "prag" ele scad constant in raport venitul

Asieta reprezinta un ansamblu de operatiuni prin intermediul carora se stabileste materia impozabila precum metoda de evaluare a acesteia.

Termenul de plata este reprezentat de perioada la care este datorat impozitul catre stat. Neplata la timp a obligatiilor fiscale atrage dupa sine suportarea unor sanctiuni de catre contribuabil sub forma unor amenzi sau penalitati putand merge pana la punerea sub sechestru a obiectului impozabil sau a popririi aplicate asupra veniturilor obtinute de acesta.

PRINCIPIILE IMPUNERII

Procesul impunerii este unul complex ce presupune adoptarea unor masuri pentru stabilirea marimii impozitului ce revine persoanelor fizice si juridice prin aplicarea concreta, la un moment dat a unor principii general valabile. Prin intermediul politicii fiscale autoritatea publica urmareste realizarea un echilibru intre eficienta si echitate. Pe de o parte, statul trebuie sa-si asigure prin intermediul impozitelor si taxelor necesarul de fonduri pentru realizarea programelor sociale si economice, iar pee de alta parte, impunerea trebuie organizata astfel incat sa nu apese pe cei defavorizati. Impunerea fiscala se realizeaza in virtutea unor principiicare, in timp, au fost formulate de catre mai multi economisti.

Adam Smith reprezentant de seama al economiei politice clasice din secolul al XVII a enuntat pentru prima oara aceste principii. In opinia acestuia la instituirea unui anumit impozit sau taxa legiuitorul ar trebui sa se tina cont de urmatoarele principii universal valabile, respectiv:

• Principiul justetei impunerii care stipuleaza ca impunerea sa fie facuta in functie de marimea veniturilor realizate,capacitatea contributiva a acestuia ;

• Principiul certitudinii impunerii presupune ca impozitul pe care fiecare persoana este obligata sa il plateasca trebuie sa fie bine precizat, in sensul ca aceasta trebuie sa cunoasca marimea, termenul de plata, modalitatea si locul de plata ;

• Principiul comoditatii perceperii impozitelor, conform caruia impozitele trebuie sa fie percepute in termenul si modalitatea cea mai convenabila pentru contribuabil ;
• Principiul randamentului impozitului, care presupune ca incasarea sumelor datorate de contribuabili sa se faca cu minimum de cheltuieli publice ;

Echitatea fiscala presupune ca impunerea sa se realizeze diferentiat, in functie de marimea averii si de venitul fiecarui contribuabil. Realitatea insa ne demonstreaza ca exista o contradictie intre echitatea fiscala si impozitarea averii ori veniturilor contribuabililor. Impozitele sunt instituite astfel incat sa genereze venituri cat mai mari la buget cu cheltuieli minime facute de catre autoritatea publica in vederea colectarii lor. Din punct de vedere al echitatii fiscale repartizarea sarcinii publice intre contribuabiliar trebui sa tina seama de situatia acestora (nivelul veniturilor realizate, numarul persoanelor aflate in intretinere etc.), numai ca ce este este just din punct de vedere al impunerii are un randament fiscal mic din punct de vedere al veniturilor atrase la buget.

Asezarea impozitelor pleca de la premisa impunerii egale la venituri egale dar, ea se corecteaza prin prisma situatiei personale a contribuabilului prin acordarea unor deduceri si scutiri de la plata acestora.

Maurice Allais, laureat al Premiului Nobel, a formulat in anii '70 urmatoarele principii ale impunerii:

individualitatea impunerii,potrivit careia fiscalitatea

nediscriminarea potrivit careia impunerea veniturilor ori averii persoanelor fizice si juridice trebuie sa se faca pe baza unor reguli universal valabile pentru toti contribuabilii;

impersonalitatea. Potrivir acestui principiu contribuabilii "prefera" impozitele pe consum in defavoarea celor pe venit ori pe avere;

neutralitatea. Impozitul nu trebuie sa contravina unei bune administrari in economie precum si la nivelul contribuabilului ;

legitimitatea prevede ca impunrea sa fie diferentiata in functie de natura veniturilor ;

lipsa arbitrariului conform caruia perceperea impozitelor trebuie sa se facatrebuie sa se faca pe baza unor principii precise, care sa nu permita abuzurile din partea organelor fiscale ;

Document online: Globarizarea si vectorii globarizarii Proiect: Eficienta economica a investitiilor

In conformitate cu prevederile articolului 3 din Legea 571/2003-Codul fiscal principiile ce stau la baza instituirii impozitelor si sunt :

a) neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de proprietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain;

b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

c) echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, in functie de marimea acestora;

d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.

METODE DE EVALUARE A MATERIEI IMPOZABILE

Metodele de evaluare au evoluat de-a lungul timpului in paralel cu evolutia impozitelor si taxelor percepute de catre stat pentru indeplinirea sarcinilor sale.

Datorita caracterului extrem de divers al materiei impozabile, se folosesc mai multe metode de evaluare printre care amintim:

• Evaluarea prin intermediul declaratiilor fiscale depuse de platitori sau terte persoane evaluare directa
• Evaluarea forfetara;
• Evaluarea pe baza semnelor exterioare sau prin prezumtii;
• Evaluari corective;

Ultimele trei metode amintite sunt considerate a fi metode indirecte de evaluare a materiei impozabile.

Evaluarea pe baza declaratiilor fiscale controlate. Concordanta sau neconcordanta dintre materia impozabila si capacitatea contributiva reala a platitorilor au condus la abandonarea metodei bazate pe semnele exterioare si la reducerea ponderii evaluarii forfetare pe baza unor elemente prestabilite ce apartin materiei impozabile in favoarea metodei evaluarii pe baza declaratiilor fiscale depuse de platitori.Aceasta metoda asigura posibilitatea aplicarii principiului personalizarii pentru impozitele directe prin intermediul deducerilor si reducerilor asigurandu-se astfel o corelatie intre venitul impozabil si capacitatea contributiva reala a contribuabilului.Aplicarea metodei si in cazul impozitelor indirecte a fost determinata de faptul ca, informatiile privind materia impozabila se gasesc centralizate la nivelul agentilor economici care comercializeaza bunuri si servicii ale caror preturi si tarife cuprind si cuantumul monetar al obligatiei fiscale.

Metoda de evaluare a bazei de calcul prin intermediul declaratiei de impunere a contribuabililor nu constituie o metoda perfecta, insa , are avantaje certe comparativ cu practicile folosite anterior. Metoda reflecta procesul de descentralizare a activitatii de evaluare, contribuind la reducerea costurilor administrarii impozitelor suportate de administratia fiscala. Metoda se bazeaza pe corectitudinea contribuabililor la depunerea declaratiilor, dar si pe dreptul de control al organelor fiscale, permitand corectarea erorilor facute cu sau fara intentie. Cu toate acestea, metoda are dezavantajul ca ofera contribuabililor posibilitatea de a sustrage o parte din materia impozabila supusa impozitarii prin diverse tehnici: documente false, omisiuni frauduloase, etc.

Evaluarea pe baza declaratiilor fiscale ale unor terte persoane care cunosc cu exactitate situatia contribuabililor platitori consta in determinarea materiei impozabile pe baza declaratiei tertei persoane ce are obligatia stipulata prin lege a depunerii acestora la administratia fiscala.

Evaluarea forfetara Aceasta metoda se aplica in cazul in care contribuabilii platitori nu au obligatia tinerii unei evidente contabile,organele fiscale stabilind cuantumul obligatiei fiscale. Metoda prezinta atat avantaje cat si dezavantaje. Astfel pentru contribuabil metoda este facila deoarece elimina tinerea contabilitatii, reducand cheltuielile suportate. Metoda are dezavantajul ca, indiferent de elementele luate in calcul apartinand materiei impozabile, se ajunge la o subevaluare a acesteia. Evaluarea pe baza semnelor exterioare (prin prezumtie). Aceasta metoda este simpla dar si imperfecta deoarece nu ia in considerare situatia persoanei care detine obiectul impozabil, ceea ce conduce la o impunere inechitabila . Metoda este una comoda deoarece limiteaza contactul cu contribuabilii limitanduse la stabilirea valorii impozabile pe baza unor indici.

Evaluarile corective opereaza in momentul in care organele fiscale constata ca urmare a verificarilor efectuate omisiuni sau erori la stabilirea cuantumului corect al obligatiei fiscale.

Clasificarea impozitelor

Cunoasterea caracteristicilor impozitelor, intelegerea modului in care acestea actioneza asupra venitului si/sau averii persoanelor fizice si juridice reclama gruparea acestora in functie de anumite criterii. Pentru clasificarea impozitelor se utilizeaza mai multe criterii deoarece acestea pot avea diferite implicatii in viata economica facand astfel necesara gruparea lor tinand seama de acestea .

In functie de trasaturile de trasaturile de forma si fond impozitele se impart in

Impozitele directe reprezinta forma cea mai uzuala de impunere fiind asezateasupra venitului ori averii averii persoanelor fizice si juridice permitand personalizarea directa, deoarece cel care il suporta definitiv este cunoscut ca urmare a existentei rolului nominativ (existenta unui document prealabil in care se mentioneaza identitatea contribuabilului). Acestea sunt percepute periodic,fiind suportate de catre contribuabil,pe cand impozitul indirect poate fi repercutat asupra altor persoane. Ele comporta o buna elasticitate economica, intrucat actioneza asupra avutiei contribuabilului. Din perspectiva contribuabilului acest impozit este transparent, acesta putand masura sacrificiul pe care il suporta. Impozitele indirecte sunt suportate de catre contribuabili cu ocazia consumului de bunuri si servicii,ele regasindu-se in pretul platit cu ocazia achizitionarii lor.Totodata prezinta o mare elasticitate , fiind direct dependente de volumul vanzarilor, cresterea acestora repercutandu-se asupra randamentului fiscal. Afectand consumul impozitele indirecte nu corespund principiului justitiei fiscale. Ele sunt acceptate mai usor decat impozitele directe deoarece suma sarcinii fiscale suportate nu este cunoscuta contribuabililr.randamentul fiscal al acestor impozite este ridicat in faza de crestere economica si scazut in caz de recesiune.

In functie de neutralitatea fata de contribuabil impozitele se pot grupa in reale si personale. Impozitele reale se caracterizeaza prin aceea ca se stabilesc asupra obiectelor materiale fara sa se tina seama si de situatia personala a subiectului impozitului. Aceste impozite se mai numesc si obiective sau pe produs, deoarece se aseaza asupra produsului/obiectului impozabil. Impozitele personale, dimpotriva, tin seama, in primul rand,de persoana(subiectul impozitului) in legatura cu averea si veniturile acestuia sau indiferent de ele.De aceea impozitele personale se mai numesc si subiective.

Impozitele indirecte sunt suportate de catre contribuabili cu ocazia consumului de bunuri si servicii,ele regasindu-se in pretul platit cu ocazia achizitionarii lor.Totodata prezinta o mare elasticitate , fiind direct dependente de volumul vanzarilor, cresterea acestora repercutandu-se asupra randamentului fiscal. Afectand consumul impozitele indirecte nu corespund principiului justitiei fiscale. Ele sunt acceptate mai usor decat impozitele directe deoarece suma sarcinii fiscale suportate nu este cunoscuta contribuabililr.randamentul fiscal al acestor impozite este ridicat in faza de crestere economica si scazut in caz de recesiune.

In functie de scopul urmarit la instituirea lor, impozitele se grupeaza in impozite financiare si impozite de ordine.Primele se instituie in vederea realizarii de venituri pentru stat avand un randament fiscal ridicat, cele din urma vizeaza limitarea unei actiuni, atingerea unui tel avand caracter nefiscal.

Dupa frecventa cu care se realizeaza, impozitele pot fi permanente, perceperea lor prezentand o anumita regularitate si incidentale-adica se instituie si se incaseaza o singura data.

Dupa institutia care le administreaza, se intalnesc impozite ale statului si impozite locale, in cazul statelor cu structura unitara, respectiv federale-ale statelor membre ale federatiei si locale.

Conform reglementarilor legale in vigoare resursele financiare atrase la bugetul de stat sunt grupate in functie de provenienta acestora in:

• venituri curente;
• venituri din capital;
• venituri obtinute din operatiuni financiare.

In categoria veniturilor curente o pondere insemnata o detin veniturile fiscale respectiv cele provenite din impozitarea veniturilor persoanelor fizice si juridice precum si din impozitarea circulatiei bunurilor si serviciilor.

Veniturile obtinute de catre persoanele fizice ce fac obiectul impunerii sunt urmatoarele:

a) venituri din activitati independente;

b) venituri din salarii;

c) venituri din cedarea folosintei bunurilor;

d) venituri din investitii;

e) venituri din pensii;

f) venituri din activitati agricole;

g) venituri din premii si din jocuri de noroc;

h) venituri din transferul proprietatilor imobiliare;

i) venituri din alte surse;

Veniturile din activitati independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere si veniturile din drepturi de proprietate intelectuala, realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere, inclusiv din activitati adiacente.[3]

Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comert ale contribuabililor, din prestari de servicii, precum si din practicarea unei meserii.

Veniturile din profesii libere sunt considerate acele venituri obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile respectarii legislatiei in vigoare.Veniturile din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectuala provin din brevete de inventie, desene si modele, mostre, marci de fabrica si de comert, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor si drepturi conexe dreptului de autor si altele asemenea. Impozitul datorat de catre cei care realizeaza venituri din activitati independente se determina prin aplicarea cotei de 16% asupra Venitul net d diferentei intre venitul brut si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea in partida simpla.

Venituri din salarii. Conform reglementarilor fiscale in vigoare sunt asimilate veniturilor din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de legislatia in vigoare, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca. Nu sunt incluse in veniturile salariale si ca atare nu sunt supuse impunerii sumele primite de catre salariat ca ajutoare de inmormantare ori pentru pierderi produse in gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave si incurabile, ajutoarele pentru nastere, veniturile reprezentand cadouri pentru copiii minori ai salariatilor, cadourile oferite salariatelor , in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane nu depaseste 150 lei, contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului, costul prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevazut in contractul de munca, tichetele de cresa, tichetele de vacanta, tichetele de masa si drepturile de hrana acordate de angajatori angajatilor, contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau a locuintei din incinta unitatii, cazarea si contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispozitia oficialitatilor publice care lucreaza in afara tarii, contravaloarea a echipamentului individual de protectie si de lucru, a alimentatiei de protectie, a medicamentelor si materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protectie a muncii, precum si a uniformelor obligatorii si a drepturilor de echipament, ce se acorda potrivit legislatiei in vigoare, contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul intre localitatea in care angajatii isi au domiciliul si localitatea unde se afla locul de munca al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situatiile in care nu se asigura locuinta sau nu se suporta contravaloarea chiriei, sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizatiei primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului sau cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de mutare in interesul serviciului, indemnizatiile de instalare ce se acorda o singura data, la incadrarea intr-o unitate situata intr-o alta localitate decat cea de domiciliu, in primul an de activitate dupa absolvirea studiilor, in limita unui salariu de baza la angajare, sumele reprezentand platile compensatorii primite de persoanele ale caror contracte individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective ca urmare a nevoilor de reducere si de restructurare, veniturile din salarii realizate de catre persoanele fizice cu handicap grav, veniturile din salarii, ca urmare a activitatii de creare de programe pentru calculator,cheltuielile efectuate de angajator pentru pregatirea profesionala si perfectionarea angajatului legata de activitatea desfasurata de acesta pentru angajator,costul abonamentelor telefonice si al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate in vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu, avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordarii si la momentul exercitarii acestora, diferenta favorabila dintre dobanda preferentiala stabilita prin negociere si dobanda practicata pe piata, pentru credite si depozite.

Veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt acele venituri, in bani si/sau in natura, obtinute din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile de catre proprietar. Impozitul datorat statului se determina prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net calculat prin deducerea din venitul brut (stabilit pe baza chiriei sau a arendei prevazute in contractul incheiat intre parti pentru fiecare an fiscal) a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut. Cheltuiala deductibila aferenta venitului, stabilita in cota forfetara de 25% aplicata la venitul brut, reprezinta uzura bunurilor inchiriate si cheltuielile ocazionate de intretinerea si repararea acestora, impozitele si taxele pe proprietate , comisionul retinut de intermediari etc.

Veniturile din investitii cuprind: dividendele,castigurile obtinute din transferul titlurilor de valoare, veniturile din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si veniturile realizate ca urmare a lichidarii unei persoane juridice.

Veniturile sub forma de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile inchise de investitii, se impun cu o cota de 16% din suma acestora. Calcularea si retinerea impozitului aferent acestor venituri revine persoanelor juridice, odata cu plata dividendelor catre actionari sau asociati. Termenul pana la care acestia au obligatia de a vira a impozitul retinut este pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se face plata. In cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost platite actionarilor sau asociatilor pana la sfarsitul anului in care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plateste pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator.

Impozitarea castigurile obtinute din transferul titlurilor in cazul societatilor inchise si a partilor sociale se face prin aplicarea cotei de 16% asupra castigului obtinut, la fiecare tranzactie, impozitul fiind unul final. Impozitul pe castigul realizat din transferul titlurilor de valoare, altele decat partile sociale si valorile mobiliare in cazul societatilor inchise, se impune cu o cota de 1%, impozitul retinut constituind plata anticipata in contul impozitului anual datorat. Virarea acestuia la bugetul de stat se va face pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut. Valoarea impozitului anual datorat se stabileste de catre contribuabil prin aplicarea cotei de 16% asupra castigului net anual aferent titlurilor de valoare instrainate sau rascumparate, in cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investitii, intr-o perioada mai mica de 365 de zile de la data dobandirii .In cazul in care aceasta perioada a fost mai mare de 365 zile cota de impunere aplicata va fi de 1% asupra castigului net anual obtinut de catre contribuabil.

Veniturile obtinute sub forma castigurilor din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, sunt reprezentate de diferentele de curs favorabile rezultate din aceste operatiuni. Castigul net anual determinat ca diferenta intre castigurile si pierderile inregistrate in cursul anului respectiv din astfel de operatiuni de catre contribuabil se impune cu o cota de 1% la fiecare tranzactie, impozitul retinut constituind plata anticipata in contul impozitului anual datorat ce se determina prin aplicarea cotei de 16% asupra castigului net anual. Impozitul calculat si retinut, reprezentand plata anticipata, se vireaza pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut. Determinarea castigului/pierderii anuale aferent unor astfel de operatiuni precum si a impozitului calculat si retinut ca plata anticipata revine intermediarului operatiunii.

In cazul lichidarii unei persoane juridice, venitul impozabil este reprezentat de excedentul distributiilor in bani sau in natura peste aportul la capitalul social al persoanei fizice beneficiare .

Veniturile din pensii. Sunt asimilate veniturilor din pensii sumele primite de la fondurile infiintate din contributiile sociale obligatorii facute catre un sistem de asigurari sociale, inclusiv cele din fondurile de pensii facultative si cele finantate de la bugetul de stat. Determinarea venitului impozabil lunar din pensii se realizeaza prin deducerea din venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei si a contributiei la asigurarile de sanatate. Impozitul datorat de catre contribuabil se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii.Virarea acestui impozit catre bugetul de stat are loc pana la data de

25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se face plata pensiei.

Veniturile din activitati agricole sunt cele obtinute ca urmare a cultivarii si valorificarii florilor, legumelor, zarzavaturilor, arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor precum si cele rezultate din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole. Impozitul pe venitul net din activitati agricole se calculeaza prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net, determinat pe baza de norme de venit (stabilite pe unitatea de suprafata), cat si in sistem real, impozitul fiind final. Normele de venit sunt stabilete de catre directiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si se aproba de catre directiile generale ale finantelor publice teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice pana cel tarziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplica acestea .

Incepand cu data de 1 ianuarie 2008 veniturile obtinute din valorificarea produselor agricole dupa recoltare, in stare naturala, de pe terenurile agricole proprietate privata sau luate in arenda, catre unitatile specializate in colectarea sau procesare industriala sunt asimilate veniturilor din activitati agricole,fiind impuse prin retinere la sursa aplicand cota de 2% asupra valorii produselor livrate, impozitul fiind final.

Venituri din premii si din jocuri de noroc.Potrivit aricolului 75 din Codul Fiscal al Romaniei veniturile din premii cuprind castigurile obtinute ca urmare a participarii la concursuri precum si pe cele din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practicilor comerciale, in timp ce veniturile din jocuri de noroc sunt cele realizate din jocurile de tip jack-pot. Venitul net se stabileste ca diferenta intre venitul din premii sau din jocuri de noroc si suma de 600 lei ce reprezinta venitul neimpozabil. Veniturile sub forma de premii se impun, prin retinerea la sursa, cu o cota de 16% aplicata asupra venitului net realizat din fiecare premiu. Impunerea veniturilor din jocuri de noroc se realizeaza prin aplicarea unei cote de 20% aplicata asupra venitului net care nu depaseste cuantumul de 10.000 lei si a unei cote de 25% aplicata asupra venitului net care depaseste cuantumul de 10.000 lei inclusiv.

Sarcina calcularii si retinerii impozitului revine platitorilor de venituri,acestia avand obligatia ca pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut sa-l vireze la bugetul de stat .

Venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal

Contribuabilii ce transfera dreptul de proprietate asupra constructiilor si terenurilor datoreaza un impozit care se calculeaza prin aplicarea unei cote la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate astfel:

a) pentru imobilele dobandite intr-un termen de pana la 3 ani inclusiv:

- 3% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depaseste 200.000 lei inclusiv;

b) pentru cele dobandite la o data mai mare de 3 ani:

- 2% pana la valoarea de 200.000 lei inclusiv;

- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depaseste 200.000 lei inclusiv.

In cazul in care valoarea declarata este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza intocmita de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul acestei valori. Impozitul nu se datoreaza in cazul dobandirii dreptului de proprietate asupra terenurilor si constructiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legilor speciale ori in cazul transferului dreptului de proprietate cu titlul de donatie intre rude si afini pana la gradul al III-lea. Notarul public are obligatia de a calcula si incasa impozitul datorat inainte de autentificarea actului, acestia avand obligatiavarsarii acestuia la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut.

Venituri din alte surse. In aceasta categorie de venituri sunt incluse primele de asigurare suportate de o persoana fizica independenta sau de orice alta entitate in favoarea unei persoane fizice cu care suportatorul nu are o relatie generatoare de venituri din salarii, castigurile primite de la societatile de asigurari ca urmare a contractului de asigurare incheiat intre parti precum onorariile obtinute de persoanele fizice din activitatea de arbitraj comercial.

Impozitul pe veniturile persoanelor juridice

In conformitate cu legislatia din Romania contribuabilii obligati la plata impozitului pe profit sunt :

a) persoanele juridice romane ;

b) persoanele juridice straine care desfasoara o activitate in Romania prin intermediul unui sediu permanent;

c) persoanele juridice si fizice straine care desfasoara o activitate in Romania Intr-o asociere fara personalitate juridica;

d) persoanele juridice straine care realizeaza venituri din/sau in legatura cu proprietati imobiliare situate in tara noastra sau/din vanzarea concesionarea titlurilor detinute la o persoana juridica romana;

e)     persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice roane pentru veniturulerealizate atat in Romania cat si in strainatate din asocieri fara personalitate juridica;

f)      persoanele juridice cu sediul social in Romania, infiintate potrivit legislatiei europene.

Impozitul este stabilit pe baza unei cote procentuale de 16% aplicata asupra diferentei intre veniturile realizate din orice si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, din care se scad veniturile neimpozabile(dividendele primite de la o persoana juridica romana, diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare, inregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se detin titluri de participare) si la care se adauga cheltuielile nedeductibile(dobanzile/majorarile de intarziere, amenzile, confiscarile si penalitatile de intarziere datorate catre autoritatile romane, bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune ori degradate etc.). Incepand cu luna mai a anului 2009 contribuabilii, cu exceptia celor prevazuti la lit. c)-e), in cazul carora impozitul pe profit este mai mic decat suma impozitului minim pentru transa de venituri totale corespunzatoare, prevazuta mai jos , sunt obligati la plata impozitului la nivelul acestei sume.

Taxele de consumatie

Principala forma de manifestare a impozitelor indirecte o constituie taxele de consumatie. Acestea se aseaza in doua moduri: fie ca taxa generala pe consum - taxa pe valoarea adaugata , fie ca un impozit (taxa) special asezat numai pe vanzarea anumitor bunuri - accizele.

Accizele

Conform reglementarilor fiscale in vigoare, accizele reprezinta taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de pentru urmatoarele produse provenite din productia interna sau din import:bere, vinuri,bauturi fermentate, altele decat bere si vinnuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse energetice si energie electrica

Valoarea in lei a accizelor, datorata bugetului de stat, stabilita in euro pe unitatea de masura, se determina prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro, pe baza cursului valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat in Journalul Oficial al Uniunii Europene.

Accizele preced taxa pe valoarea adaugata si se calculeaza o singura data, fie in suma fixa pe unitatea de masura (acciza specifica), fie in baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare (acciza ad valorem).De exemplu, pentru produsele energetice, acciza datorata se calculeaza cu ajutorul urmatoarei formule de calcul:

Acc=QxKxR

Unde:

Acc=cuantumul acciyei

Q=cantitatea exprimata tone, 1000 litri,gajouli

K=acciza unitara prevazuta in anexe

R=cursul de schimb leu/euro

In cazul tigaretelor aceasta se calculeaza ca o suma intre acciza specifica si acciza ad valorem conform formulei de mai jos:

Acct=A1+A2

A1= acciza specifica

A2= acciza ad valorem

A1=K1xRxQ1

A2=K2xPAxQ2

Unde:

K1= acciza specifica prevazuta in anexa (euro la 1000/tigarete)

K2= acciza ad valorem prevazuta in anexa(%)

R=cursul de schimb leu/euro

Q1= cantitatea exprimata in unitati de 1000 de buc. tigarete

Q2=numarul de pachete aferent lui Q1

PA=pretul maxim de vanzare cu amanuntul

Taxa pe valoarea adaugata

In conditiile trecerii la economia de piata si ca urmare a armonizarii legislatiei fiscale cu cea a tarilor UE, impozitul pe circulatia marfurilor a fost inlocuit cu taxa pe valoarea adaugata prin Ordonanta de Guvern nr. 3/1992, aprobata prin legea nr. 130 din 19 decembrie 1992, cu data de aplicare 1 iulie 1993.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect datorat la bugetul statului ce se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adaugate realizate de producatori, inclusiv asupra distributiei catre consumatorul final. Adoptarea acestei "taxe" a urmarit evitarea impozitarii in cascada a circulatiei marfurilor. Principalul neajuns al impozitului pe circulatia marfurilor il reprezenta impunerea unei materii impozabile care continea impozitul pe circulatia marfurilor datorat anterior.

Taxa pe valoarea adaugata se determina ca diferenta intre taxa pe valoarea adaugata colectata aferenta bunurilor livrate (mai mare) si cea deductibila aferenta bunurilor achizitionate si a serviciilor receptionate (mai mica), intr-o perioada de timp.

In situatia in care TVA deductibila este mai mare decat TVA colectata, diferenta reprezinta TVA de recuperat, care se poate compensa cu TVA datorata bugetului de stat in perioada urmatoare sau se poate incasa pe baza cererii de rambursare (decontul de taxa) depusa de platitor la organul fiscal competent in cazul in care suma de rambursat depaseste valoarea de 5000 lei.

In Romania se aplica trei niveluri ale cotei de impunere pentru tax pe valoarea adaugata:

• cota standard de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile;
• Cota redusa de 9% se aplica asupra bazei de impozitare pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri:

a) serviciile constand in permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologice, gradini zoologice si botanice, targuri, expozitii si evenimente culturale, cinematografe;

b) livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv sau in principal publicitatii;

c) livrarea de proteze si accesorii ale acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d) livrarea de produse ortopedice;

e) livrarea de medicamente de uz uman si veterinar;

f) cazarea in cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv inchirierea terenurilor amenajate pentru camping.

• Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite;

Cotele prevazute se aplica asupra bazei de impozitare in care nu este cuprinsa taxa pe valoarea adaugata. Pentru bunurile valorificate prin intermediul comertului cu amanuntul taxa pe valoarea adaugatase determina prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obtinute din vanzarea bunurilor si prestarea serviciilor respective astfel:

(19:119)x100=15,966 % pentru operatiunile supuse cotei de 19%

(9:109)x100=8,256 % pentru operatiunile supuse cotei de 9%

Taxele vamale

Taxele vamale sunt acele prelevari banesti, percepute de catre stat in momentul in care bunurile trec granitele tarii (import, export, tranzit)

Baza de impozitare o reprezinta valoarea in vama a marfurilor. Cotele de impunere sunt prevazute in tariful vamal al Romaniei.

Taxele de timbru

Taxele de timbru sunt percepute pentru serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de diverse organe sau institutii publice care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte ori presteaza diferite servicii .

Taxele de timbru se percep asupra urmatoarelor categorii de acte si servicii:

deschiderea de actiuni si solutionarea litigiilor la instantele judecatoresti

cereri pentru eliberarea de copii dupa anumite acte

prestarea de servicii de catre notarii publici autentificarea anumitor acte)

eliberarea unor acte, a anumitor autorizatii etc.