Notiunea de finante

Notiunea de finante

Cuvantul "finante" s-a raspandit in Franta secolului al XVII-lea cu intelesul de "bani si venituri publice destinate cheltuielilor statului". S-a presupus ca acest cuvant s-a format si a evolutat din expresia latina financia pecuniaria, care inseamna a incheia o tranzactie patrimoniala prin plata unei sume de bani. Dictionarele actuale dau ca provenienta a cuvantului finante vechiul cuvant francez finer, care inseamna a administra bani, a plati.

Daca ar fi sa dam o definitie lapidara a finantelor am putea spun ca, finantele sunt stiinta administrarii/gestionarii banilor/fondurilor. Orice tip de organizare umana necesita costuri (bani, fonduri), cu atat mai mari cu cat organizarea este mai complexa. Aceste costuri apar atat in etapa initiala a intemeierii organizatiei, cat si dupa aceea, pentru mentinerea ei : ( 1) sunt necesare eforturi de informare privind noul tip de organizatie ce urmeaza a se infiinta, (2) trebuie elaborate reguli pentru statuarea relatiilor in cadrul organizatiei in vederea realizarii scopului pentru care a fost infiintata, (3) trebuie stimulat interesul membrilor organizatiei pentru ca aceasta sa-si poata continua activitatea si (4) pentru realizarea scopurilor si obiectivelor organizatiei sunt ocazionate costuri ce trebuie finantate.

Atunci cand vorbim de finante, avem in vedere doua acceptiuni: una tehnica sau pragmatica si una ce considera finantele ca o stiinta. Din punct de vedere tehnic, finantele pot fi definite ca totalitatea fluxurilor banesti dintr-o economie (sub forma de numerar, credite sau compensare) care au ca scop formarea veniturilor (incasarea lor) si realizarea (acoperirea) cheltuielilor pe diferite paliere (individ, organizatie, stat). In aceasta acceptiune, data fiind internationalizarea fluxurilor banesti ca urmare a interdependentelor dintre economiile nationale, a existentei societatilor multinationale si a realizarii de uniuni economice zonale, putem vorbi si de finante internationale, nu numai de finante nationale.

Dupa modul de adimistrare a finantelor, privata sau publia, deosebim finante private, cele adiministrate de catre indivizii (fondurile lor proprii si imprumutate), de intreprinderile private si alte organizatii cu caracter privat, si finante publice, cele administrate public, adica de institutii ale statului si colectivitatilor locale.

Prin finante private se inteleg fluxuri banesti provocate de entitati private cu scopul de a se finanta in vederea acoperirii cheltuielilor necesare realizarii obiectului lor de activitate.

Termenul de "finante publice" s-a raspandit cu privire mai ales la platile banesti de interes public necesare in relatiile cu statul si alte colectivitati publice. Statul, ca forma complexa de organizare sociala, incepand cu fazele sale incipiente, pentru functionarea si consolidarea sa a avut nevoie de sustinere  nu numai morala, sociala si politica, ci si de una economica, materiala, care, odata cu aparitia banilor a devenit sustinere financiara.

Tocmai aceste fluxuri de bani directionati de la supusi (contribuabili) catre stat (trezoreria acestuia) au constituit finantele publice incipiente. Spunem incipiente pentru ca, la inceput, aceste fluxuri de bani aveau ca menire doar sa sustina cheltuielile proprii de functionare ale unor organizatii statale. Cu timpul, prin extinderea atributiilor ce i-au fost incredintate sau pe care statul si le-a arogat, fluxurile financiare au fost directionate spre finantarea unor cheltuieli tot mai variate si tot mai apropiate de nevoile publice (ale contribuabililor).

Intr-adevar, aparitia si evolutia finantelor sunt strans legate de aparitia si consolidarea statului in societate. Pentru desfasurarea activitatii statale au fost si sunt necesare fonduri importante pe care statul le procura pe diferite cai. Aceste fonduri, in epoca moderna, in afara sustinerii activitatii statului, prin intermediul politicii fiscale a guvernului, pot constitui un resort sau o frana in dezvoltarea economico-sociala a tarii.

Finantele publice sunt cele care asigura resursele financiare in vederea cheltuirii lor pentru sustinerea furnizarii unor bunuri publice si influentarea mediului in care sunt furnizate bunurile private. Nevoile colective ale membrilor unei societati se adauga nevoilor individuale ace acestora, iar singurul in masura sa le satisfaca pe primele este statul prin furnizarea unor bunuri publice.

Iata, mai jos, lantul cauzal al existentei finantelor publice in societatile capitaliste democratice.

Conceptul de finante publice se raporteaza la conceptul mai general al finantelor ca parte la intreg. Termenul de "finante publice" s-a raspandit cu referire mai ales la platile banesti de interes public necesare in relatiile cu statul si alte colectivitati publice. Putem spune ca finantele publice sunt fluxurile banesti provocate si supravegheate de catre stat in cadrul economiei, cu scopul declarat de a finanta cheltuielile publice si de a orienta mersul economiei in conformitate cu programul de guvernare al partidului/partidelor aflat/aflate la putere.

In evolutia conceptiilor despre finantele publice in economiile de piata, in literatura de specialitate se mentioneaza deja trei conceptii: finante publice clasice, cele ale statului modern sau finante publice moderne, adica ale statului interventionist, si finante publice post-moderne, cu toate ca a treia conceptie se considera a fi rezultatul unui artificiu facil.

Conceptiile clasice despre finantele publice reflecta doctrina liberala in dezvoltarea economica a societatii conform principiului laissez-faire, laissez-passer, urmarundu-se evitarea oricarei interventii a statului in activitatea economica, care trebuie sa se desfasoare dupa principiul interventiei private, ordinii interne, apararii frontierelor si intretinerii relatiilor diplomatice. Ca urmare, sarcina finantelor publice era sa asigure resursele necesare intretinerii institutiilor, functionarii normale a acestora. In cadrul acestei sarcini, impozitul trebuie sa aiba un caracter neutru (sa nu aiba caracter interventionist in economie), iar echilibrul bugetar era dogma pentru toata lumea.

Conceptiile moderne despre finantele publice i-au nastere dupa primul razboi mondial, ca urmare a unor importante crize economice, cand apar mai multi sustinatori ai interventionismului statului in economie pentru a evita crizele economice. In acest fel, locul statului jandarm (de aparator al ordinii publice) a fost luat de statul providenta sau statul bunastarii generale, care isi largeste sensibil aria preocuparilor. In ceea ce priveste autoritatea economica a statului, se afirma tot mai mult doctrina interventionista, potrivit careia autoritatea publica este chemata sa joace un rol activ in viata economica, sa influenteze procesele economice, sa cerceteze evolutia ciclica, sa previna crizele, sau cel putin sa ia masuri pentru  inlaturarea efectelor negative ale acestora.

Printre economistii sustinatori ai acestui curent de gandire, un rol primordial il are lordul J.M Keynes. Potrivit acestei noi teorii a interventionismului statului in economie, statul, prin politici ca cele bugetara, monetara si valutara, poate si trebuie sa joace un rol activ in viata economica, in influentarea proceselor economice spre un curs favorabil.

Finantele publice contemporane se caracterizeaza printr-o schimbare de dimensiune care a transformat raportul lor in economia generala. Aceasta schimbare imbraca un aspect cantitativ (ponderea financiara a statului si componentelor sale in PIB a crescut considerabil) si un aspect calitativ, constand in aceea ca s-a transformat si continutul acestora (au aparut si s-au dezvoltat cheltuieli publice de un tip nou, ce raspund unor obiective care, desi nu sunt in totalitate de natura economica, au insa incidenta economica: este vorba, in special, de cheltuielile de transfer). In plus, mai nou, Marea Criza Financiara Mondiala, declansata in 2007, a aratat ca statul nu se da in laturi, in astfel de situatii, nici de la privatizarea unor agenti economici, inclusiv banci pentru ai scapa de la faliment pe bani publici, vorbindu-se astfel de o adevarata nationalizare a acestora.

Deosebit de partea tehnica, finantele sunt considerate si o stiinta, o ramura a economiei politice. In aceasta acceptiune, finantele sunt stiinta gestionarii/administrarii patrimoniilor individuale, patrimoniilor organizatiilor (firme, institutii, etc.) sau a banului public, in vederea satisfacerii diferitelor nevoi in conditii cat mai bune de eficienta. Prin ban public intelegem ansamblul cheltuielilor si resurselor/veniturilor statului sau ale colectivitatilor locale.

Finantele publice pot fi considerate si ele o stiinta ca si finantele, in general. Ca ramura a stiintei economice, finantele pubice se preocupa de identificarea si evaluarea mijloacelor si efectelor privitoare la politicile financiare ale guvernului. Ea incerca sa analizeze efectele fiscalitatii si cheltuielilor publice asupra situatiilor economice ale indivizilor si organizatiilor si sa examineze impactul lor asupra economiei ca intreg. Ea este de asemenea preocupata de examinarea eficacitatii masurilor cuprinse in politici directionate asupra anumitor obiective si de dezvoltarea tehnicilor si procedurilor prin care aceasta eficacitate sa creasca

Intre finantele private ale unei intreprinderi si cele publice exista intercolerari si interconditionari importante. Fluxurile banesti care reprezinta finantele inteprinderilor reprezinta baza fluxurilor financiare intr-o economie, datorita faptului ca majoritatea fondurilor banesti care se formeaza la diferite nivele ale economiei isi au izvorul in fluxurile banesti produse la nivelul intreprinderilor. De capacitatea si randamentul acestor finante depinde, in cea mai mare masura, soliditatea celorlalte tipuri de finante.