MONITORIZAREA CREDITULUI IMOBILIAR - riscul in activitatea de creditare - creditele neperformante, efectele creditelor neperformante

MONITORIZAREA CREDITULUI IMOBILIAR

1. Riscul in activitatea de creditare - creditele neperformante

Riscul de credit poate fi definit ca riscul inregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor ca urmare a neindeplinirii de catre client a obligatiunilor contractuale. Decizia de creditare se bazeaza pe elemente de anticipare din activitatea imprumutatului (realizarea cash flowului previzionat si a unor indicatori financiari), ceea ce implica evaluarea riscului si acceptarea lui in cunostinta de cauza. In consecinta, riscul nu poate fi evitat, ci doar prevenit si diminuat.

In Romania, riscul de credit a fost considerat in anii tranzitiei ca fiind de departe cel mai important risc cu care se confrunta sistemul bancar. Explicatia este legata de insuficienta restructurare a sectorului real, de functionarea inca necorespunzatoare a sistemului juridic, in principal in ce priveste judecarea litigiilor comerciale si de indisciplina financiara. Cu toate acestea, volumul mare al creditelor neperformante inregistrate in sistem in urma cu cativa ani pare a se fi datorat mai degraba unor fenomene de frauda la acordarea acestora decat riscului de credit in sine.

Creditele, chiar restante fiind, nu devin neperformante decat atunci cand nu mai sunt asigurate conditiile de rambursare integrala a creditului si de achitare a dobanzilor si comisioanelor datorate. Aceasta inseamna ca va fi necesara luarea unor masuri speciale, daca este cazul si initierea de proceduri judiciare, pentru recuperarea creantelor. In mod cert, beneficiarul unui credit neperformant nu poate fi pentru banca decat un client neperformant, care in prezent sau in viitor nu este sau nu va fi in masura sa-si plateasca la termen datoriile, ceea ce este evidentiat de evaluarea performantei financiare ale clientului.

Din aceste scurte definitii, se observa atat potentialitatea, cat si certitudinea existentei creditului neperformant. De aceea, este foarte importanta depistarea timpurie a asa-numitelor semnale de avertizare care arata ca imprumutul a devenit o problema si recuperarea lui este absolut necesara inainte ca datoria sa se acumuleze. Din pacate, legislatia actuala este favorabila debitorului, in sensul ca initierea de proceduri judiciare inseamna automat scoaterea in afara bilantului a creantei si trecerea pe cheltuieli a diferentei pentru care nu exista provizion constituit. Aceasta situatie poate duce la inregistrarea de pierderi pentru banca in momentul respectiv, de aceea bancile asteapta in multe cazuri sa treaca cele 90 de zile care le permit provizionarea integrala a creditului indiferent de garantii, actionand apoi in justitie. Acumularea dobanzii nu conteaza deoarece in prezent provizionul constituit este compensat de venitul provenit din dobanda calculata si neincasata, deci profitul nu este afectat.

2. Efectele creditelor neperformante

Intrucat imprumuturile in valuta (mai ales in euro) reprezinta o mare parte a creditelor deja acordate, gospodariile si intreprinderile mici - care s-au imprumutat masiv in ultimii ani, dar nu prea s-au asigurat impotriva variatiei ratelor de schimb - sunt vulnerabile la evolutia cursului", avertizeaza un raport al Fondului Monetar International. La randul lor, bancile sunt expuse in cazul unor incapacitati de plata ale clientilor, insa indicatorii prudentiali arata ca ele sunt totusi bine protejate. Dupa reculul unei explozii a creditarii, produsul intern brut al unei tari scade cu cinci procente sub trend, a constatat FMI.

Creditele neperformante sunt costisitoare pentru banca. Provizioanele constituite prin majorarea cheltuielilor ne arata numai o parte a efectelor negative. Pe langa acestea, exista alte aspecte, mai putin vizibile, dar cu acelasi efect negativ asupra profitabilitatii bancii:

a) deteriorarea imaginii si reputatiei bancii. Dupa cum se stie, succesul unei banci este asigurat de increderea pe care aceasta o inspira investitorilor si clientilor sai. Pe aceasta baza, banca poate sa atraga fonduri de pe piata si sa-si dezvolte activitatea. Zvonurile despre gestionarea necorespunzatoare a acestor fonduri si existenta unui portofoliu insemnat de credite neperformante determina clientii sa-si retraga depunerile, ceea ce in final duce la incapacitate de plata si la faliment;

b) cresterea cheltuielilor administrative. Un credit neperformant necesita o mare atentie din partea salariatilor bancii. Astfel, bancile, in special cele mari, s-au vazut obligate sa constituie departamente specializate de urmarire si recuperare a creantelor neperformante. Practica arata ca timpul consumat cu urmarirea unui credit neperformant este acelasi cu urmarirea a zece credite curente;

c) scaderea moralului salariatilor. O banca ce devine neprofitabila din cauza creantelor neperformante este in imposibilitatea de a-si mai recompensa salariatii, ba, mai mult, sunt situatii cand acestia sunt concediati (un exemplu tipic a fost la Banca Agricola).

d) cresterea cheltuielilor destinate initierii si desfasurarii procedurilor judiciare pentru recuperarea creantelor Marile banci, pe langa un departament juridic destul de mare, si-au creat si un corp de executori judecatoresti pentru recuperarea creantelor neperformante.

e) cresterea cheltuielilor datorita introducerii de noi proceduri sau reglementari. In situatia existentei unui portofoliu ridicat de credite neperformante, banca comerciala devine obiect al controalelor efectuate de Banca Nationala, fiind necesare numeroase rapoarte si explicatii date organelor de control care reprezinta cheltuieli suplimentare pentru banca.

Bineinteles, creditele neperformante produc numeroase probleme si mediului de afaceri, ducand la blocaj financiar si implicit la cresterea costurilor prin necesitatea de noi surse atrase ca urmare a reducerii circulatiei banesti, datorita blocajelor. Finalul este mentinerea economiei intr-o recesiune prelungita, iar solutia nu poate fi decat eliminarea producatorilor de credite neperformante.

Reglementarea riscului de credit in Romania

In Romania, reglementarea riscului de credit este realizata in baza normelor metodologice privind aplicarea regulamentului BNR nr. 5/2002.

Creditele si plasamentele se clasifica in urmatoarele categorii: standard, in observatie, substandard, indoielnic, pierdere.

Aceasta clasificare se realizeaza aplicand simultan criteriile:

a) serviciul datoriei → capacitatea debitorului de a-si onora datoria la scadenta, exprimata ca numar de zile de intarziere la plata de la data scadentei.

b) performanta financiara → reflectarea potentialului economic si a soliditatii financiare a unei entitati economice, obtinuta in urma analizarii unui ansamblu de factori cantitativi (lichiditate, solvabilitate, risc si profitabilitate) si calitativi (calitatea managementului, a actionariatului, a garantiilor). Categoriile de performanta financiara sunt notate de la A la E in ordinea descrescatoare a calitatii acesteia.

c) initierea de proceduri judiciare → hotararea de catre instanta a inceperii procedurii de faliment sau declansarea procedurii de executare silita fata de persoane fizice sau juridice.

Tabel 1 Criterii de incadrare pe categorii a creditelor acordate sectorului nebancar

Legenda: St→standard, O→in observatie, Sub→substandard, I→indoielnic, P→pierdere.

Pe baza acestei clasificari, banca procedeaza la constituirea provizioanelor specifice pentru riscul de credit, aplicand urmatorii coeficienti de provizionare:

Acesti coeficienti se aplica la o baza de calcul determinata prin deducerea din expunerea bancii fata de debitor a garantiilor accceptate de catre BNR, insa deducerea se calculeaza doar daca nu s-au initiat proceduri judiciare, iar serviciul datoriei este sub 90 de zile.

In cadrul Legii privind activitatea bancara nr. 58/1998, cu modificarile si completarile ulterioare si a normelor de prudentialitate si de limitare a riscului de credit in activitatea bancara, emise de Banca Nationala a Romaniei, sunt definiti o serie de termeni care sunt necesari pentru evaluarea riscului de credit.

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

Acesti termeni se refera, in principal, la: capital propriu, fonduri proprii, expunere bruta, expunere neta, expunere mare, un singur debitor, entitate de risc, grup, persoane aflate in relatii speciale cu banca.

Principalele reglementari pentru diminuarea riscului de credit se refera la:

a) nivelul unei expuneri mari nu poate depasi 25 % din fondurile proprii ale bancii (conform articolului 9 din Normele B.N.R. nr. 12/2003 privind supravegherea solvabilitatii si expunerile mari ale institutiilor de credit, publicate in Monitorul Oficial nr. 51 din 21 ianuarie 2004);

b) suma totala a expunerilor mari nu poate depasi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale bancii, o expunere mare reprezinta ca valoare cel putin 10 % din fondurile proprii ale bancii. Toate expunerile mari sunt raportate Bancii Nationale a Romaniei.

c) Regiile autonome pot contracta credite in proportie de cel mult 20 % din veniturile brute realizate in anul precedent sau pot emite titluri negociabile pe piata in aceeasi limita pentru acoperirea cheltuielilor curente, atunci cand mijloacele acestora sunt insuficiente in decursul unui an;

d) valoarea totala a imprumuturilor angajate de autoritatile administratiei publice locale nu poate depasi 5 % din totalul veniturilor estimate a fi incasate de acestea pe durata anului fiscal in care se face imprumutul (venituri curente, venituri din capital si venituri cu destinatie speciala);

e) creditele (expunerea totala) pentru persoanele aflate in relatii speciale cu banca nu vor putea depasi 20 % din fondurile proprii ale bancii, iar la acordarea lor se vor aplica prevederile Normelor Bancii Nationale a Romaniei privind limitarea riscului de credit al bancilor;

f) constituirea fondului pentru riscuri bancare generale, in limita a 1 % din soldul activelor purtatoare de riscuri specifice activitatii bancare, existent la sfarsitul anului, in scopul administrarii si a riscului general de credit rezultat din ansamblul activitatii de creditare.

Totodata, conform Legii privind activitatea bancara articolul 24, litera d, bancile comerciale vor organiza functionarea Comitetului de administrarea riscurilor ca organ de sinteza consultativ care urmareste permanent riscul si toate pozitiile de bilant, in special riscul lichiditatii, riscul de credit, riscul ratei dobanzii, riscul de capital si riscul valutar. Pentru limitarea riscului de credit, Comitetul de administrare a riscurilor acorda o atentie deosebita gestionarii imprumuturilor mari, sistemului de urmarire si control al intregului portofoliu de credite, limitelor maxime de expunere pe ramuri, clienti, tipuri de credite, constituirii de provizioane, corelate cu calitatea in evolutie a creditelor acordate si cu dobanzile neincasate.

O alta reglementare importanta pentru gestionarea riscurilor bancare o constituie cea privind organizarea si functionarea la BNR a Centralei Riscurilor Bancare. Aceasta (CRB) reprezinta un centru de intermediere care gestioneaza, in numele bancii centrale, informatia de risc bancar pentru scopurile utilizatorilor, in conditiile pastrarii secretului bancar.

Informatia de risc bancar, potrivit reglementarii, cuprinde datele de identificare a unui debitor si operatiunile in lei si in valuta prin care bancile se expun la risc fata de acel debitor, respectiv:

- acordarea de credite;

- asumarea de angajamente de catre banca, in numele debitorului, fata de o persoana fizica sau juridica nebancara;

- asumarea de angajamente de catre banca in numele debitorului, fata de alta banca.

Prin aceasta reglementare sunt definite cateva notiuni care sunt relevante pentru importanta functionarii Centralei Riscurilor Bancare. Astfel:

- riscul individual reprezinta suma valorilor operatiunilor raportate la CRB de catre o persoana declaranta pentru un debitor; acest risc reprezinta expunerea unei banci fata de un debitor si se determina de persoana declaranta;

- persoana recenzata reprezinta debitorul, respectiv persoana fizica sau juridica inscrisa in baza de date a CRB;

- riscul global este suma riscurilor individuale raportate de toate persoanele declarante pentru aceeasi persoana recenzata;

- persoanele declarante sunt centralele bancilor, persoane juridice romane si sucursalele din Romania ale bancilor straine;

- persoana acreditata este angajatul autorizat de conducerea persoanei declarante sa transmita si sa receptioneze la Centrala Riscurilor Bancare informatiile de risc bancar.

Importanta functionarii Centralei Riscurilor bancare rezida in aceea ca poate transmite oricarei persoane declarante informatii referitoare la creditele restante pe ultimii 2 ani si informatii referitoare la riscul global, pentru fiecare debitor. Aceste informatii sunt oferite in termen de cel mult o zi bancara, de la data primirii cererii de consultare a bazei de date a CRB, ceea ce are o mare insemnatate in selectarea clientilor si limitarea riscului de creditare.

Dintre masurile adoptate de Banca Nationala a Romaniei, in vederea imbunatatirii calitatii prudentiale bancare se remarca:

- politica prudenta in autorizarea de noi banci

- cresterea exigentei in sanctionarea bancilor

- continuarea perfectionarii profesionale a supraveghetorilor bancari

- implementarea si perfectionarea unui sistem de avertizare timpurie, care in decursul anului 2000 s-a transformat intr-un sistem uniform de rating bancar si avertizare timpurie.

4. Monitorizarea creditelor sensibile

Creditele sensibile sunt cele detinute de clientii identificati prin urmatoarele caracteristici:

a) degradarea situatiei financiare prin:

- probleme survenite in activitatea firmei sau a altor entitati ale grupului din care face parte clientul cu risc de contaminare;

- evolutie negativa a pietei;

- schimbarea conducerii sau a actionarului principal;

- probleme sociale;

- conduita tranzactionala necorespunzatoare (litigii comerciale, titluri executorii);

- politici periculoase (supra-stocaje, dezechilibre financiare mai mari decat echivalentul cifrei de afaceri medii lunare realizate pe baza ultimului exercitiu financiar sau mai mult de echivalentul profitului net anual etc.).

b) inregistarea de restante si necesitatea provizionarii angajamentelor.

Monitorizarea creditelor sensibile se face, in prima faza, de catre consilierii de clientela, prin vizitele efectuate la clienti sau intalnirile cu acestia, intocmindu-se un raport de intalnire. Lunar, toate aceste rapoarte sunt prezentate celulei de urmarire si controlorilor de risc, care supravegheaza evolutia creditelor sensibile si intocmesc trimestrial fise de risc pentru Centrala bancilor. Aceasta analizeaza si valideaza propunerile pentru trecerea unui credit din categoria "sensibil" intr-una din categoriile "sanatos" sau "neperformant".

Evaluarea situatiei clientilor se face pe baza informatiilor din interiorul bancii, vizitelor la client efectuate de consilierii de clientela sau a informatiilor financiare din situatiile depuse la Administratia financiara. Verificarea garantiilor constituite urmaresc legalitatea acestora, gradul de acoperire a angajamentelor clientului, valabilitatea politelor de asigurare, existenta si mentinerea integritatii fizice si functionale a garantiilor materiale (ipoteci si garantii reale mobiliare).

Activitatea de urmarire a creditelor acordate are drept scop cunoasterea si actionarea in sensul limitarii/diminuarii riscurilor la care este expusa banca  drept urmare a derularii activitatii de creditare, inclusiv indeplinirea obligatiilor contractuale ce decurg din contractul de asigurare a riscului financiar, in cazul creditelor asigurate.

Astfel, obiectivele activitatii de urmarire sunt:

- prevenirea riscului de neplata a creditelor acordate clientilor persoane fizice prin urmarirea datelor de scadenta;

- evitarea restantelor inregistrate accidental din cauza lipsei de timp, a necunoasterii datei scadentei sau a neprimirii extrasului de cont;

- identificarea clientilor cu perspective de degradare a situatiei economico-financiare in vederea luarii masurilor corespunzatoare;

- recuperarea restantelor inregistrate de clienti;

- reabilitarea creditelor cu probleme.

Pentru regularizarea rapida si durabila a unui credit care inregistreaza restante, banca apeleaza la activitatea de recuperare in pre-contencios, aplicata din momentul in care se inregistreaza o restanta a datoriei cu vechime de:

45 de zile, in cazul creditelor acordate persoanelor juridice;

5 zile - pentru creditele imobiliare;

20 zile - pentru creditele de consum;

60 zile - pentru descoperit autorizat de cont (in cazul creditelor acordate persoanelor fizice).

In functie de vechimea restantelor, se disting doua etape ale recuperarii in pre-contencios:

a) Recuperarea comerciala urmareste recuperarea rapida a restantelor la creditele care nu au intrat in etapa de recuperare amiabila si care inregistreaza o vechime a datoriei mica, respectiv:

- 20-40 zile - pentru creditele de consum

- 60-120 zile - pentru descoperit autorizat de cont.

Clientii sunt apelati la numerele de telefon puse la dispozitie de catre acestia sau la alte numere de telefon disponibile imediat. In cursul convorbirii telefonice cu titularul, agentii de telerecuperare prezinta clientului situatia restantelor la creditul respectiv si solicita o promisiune de plata din partea clientului pentru achitarea debitelor restante.

Creditele ai caror titulari nu pot fi contactati, pentru care numerele de telefon nu sunt valide sau care nu achita debitele restante in timp util sunt trecute automat la recuperarea amiabila.

b) Recuperarea amiabila urmareste recuperarea rapida a restantelor la creditele cu o vechime semnificativa  a datoriei, respectiv:

- 5-45 zile - pentru creditele imobiliare;

- 40-180 zile - pentru creditele de consum, in functie de tipul de credit (garantat/ negarantat) si contractul de asigurare a riscului financiar

- 120-180 zile - pentru descoperit autorizat de cont;

- 5-30 zile - pentru creditele reesalonate;

- 45 zile pentru liniile de credit si creditele de investitii.

Actiunile intreprinse de agentii de telerecuperare urmaresc contactarea directa a titularului creditului sau a girantilor (atunci cand titularul nu poate fi contactat), analiza impreuna cu clientul a cauzelor care au condus la inregistrarea restantelor si identificarea posibilitatilor de regularizare rapida a acestor restante pentru a evita trecerea creditului la recuperarea in contencios.

In oricare dintre aceste doua etape, banca va transmite o notificare cu confirmare de primire imprumutatului si girantilor, daca se afla la:

- prima rata restanta in cazul creditelor imobiliare, in maxim 15 zile de la data scadentei;

- a doua rata restanta consecutiva pentru creditele de consum si imobiliare, in cazul in care restantele nu au fost achitate;

- a treia rata restanta consecutiva pentru creditele de consum, in cazul in care restantele nu au fost achitate, in maxim 10 zile de la data scadentei;

- a patra rata restanta consecutiva pentru creditele de consum, in cazul in care restantele nu au fost achitate.

In urma acestor analize, banca poate decide fie mentinerea expunerii la acest tip de credit pana la scadenta finala (solicitand in unele cazuri consolidarea garantiilor, partajarea riscului cu alte banci, cresterea sustinerii asociatilor in finantarea activitatii etc.), fie reesalonarea creditelor de care beneficiaza clientul (cu prelungirea perioadei de creditare cu maximum 2 ani si nu mai mult de doua reesalonari). Altfel, banca va decide predarea creditului in gestiunea creditelor neperformante.

5. Gestionarea si recuperarea creditelor neperformante

Toate creditele detinute de un client (persoana fizica sau juridica) sunt considerate credite neperformante daca, la momentul predarii, este indeplinita una din conditiile:

clientul inregistreaza datorii restante fata de banca de peste 45 de zile;

impotriva clientului a fost initiata procedura judiciara. 

Pentru toti clientii care detin credite neperformante, analiza se efectueaza la nivelul compartimentului de recuperare credite neperformante de catre analistul-recuperare credite care are clientul in portofoliu, se solicita deasemenea avizul consilierului juridic/avocatului si, daca este cazul, evaluatorul bancii.

Analiza dosarului presupune:

- analiza nonfinanciara a performantelor istorice si de perspectiva ale clientului;

- analiza performantelor financiare istorice, pe baza bilanturilor contabile si a ultimei balante de verificare (prezentate in banca);

- analiza cauzelor care au determinat degradarea situatiei economico-financiare a clientului si nerespectarea termenelor de onorare a angajamentelor fata de banca;

- evolutia creantelor si obligatiilor, sub aspectul vechimii si volumului, precum si perspectiva de incasare a acestora;

- evolutia stocurilor si vechimea acestora;

- gradul de asigurare a desfacerii produselor;

- perspectiva imbunatatirii capacitatii de plata a clientului;

- analiza garantiilor;

identificarea activelor detinute de debitor, altele decat cele aduse in garantie si care pot fi luate in garantie sau valorificate pentru recuperarea creditului;

- se va preciza expres data la care dreptul bancii se prescrie sau a fost prescris;

- identificarea si propunerea celor mai adecvate modalitati de recuperare cu motivarea/fundamentarea solutiei propuse;

- mentionarea cunoasterii sau necunoasterii de catre banca a faptului ca fata de debitor a fost declansata de alti creditori procedura executarii silite sau cea prevazuta de legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, daca exista instituite asupra bunurilor debitorilor sau asupra garantiilor masuri asiguratorii sau daca este pornita urmarirea sau cercetarea penala impotriva debitorului sau impotriva organelor sale de conducere, ori a altor persoane care au actionat in numele acestuia cu ocazia contractarii creditului si constituirii garantiilor.

Recuperarea creditelor neperformante se poate face prin:

- restructurare financiara

- procedura de recuperare pe calea exercitarii dreptului la actiune

Prin restructurare financiara se realizeaza o intelegere intre imprumutat si banca, concretizata prin incheierea unui act bilateral, contract de credit sau act aditional la contractul de credit si care are ca scop recuperarea datoriei, fara a se apela la justitie.

Aceasta modalitate se utilizeaza cand din informatiile asupra clientului si afacerii (din banca si de pe teren) poate fi stabilita capacitatea de plata a creantelor, cand se asigura consolidarea garantiilor si se considera ca este mai eficienta decat procedura pe calea exercitarii dreptului la actiune (mai indelungata si mai costisitoare).

Restructurarea financiara se realizeaza prin:

a) Rescadentarea dobanzilor. Se poate efectua fie separat, fie concomitent cu operatiunea de reesalonare a creditelor.

In acest sens, de comun acord cu clientul, se stabileste rescadentarea la plata a dobanzilor calculate si neincasate si se intocmeste un grafic de plata al dobanzilor. In situatia in care clientul detine in sold dobanzi aferente mai multor contracte de credite, se vor intocmi grafice de rescadentare pe fiecare contract in parte.

Aceasta operatiune poate fi efectuata pe o perioada de cel mult  2 ani de la data aprobarii. In mod exceptional, se pot amana la plata si dobanzile curente ce urmeaza a se calcula in perioada viitoare asupra creditelor in sold.

b) Suplimentarea creditelor / acordarea de noi credite / eliberarea de scrisori de garantie bancara. Se adopta numai in cazuri foarte bine fundamentate si numai cand prin aceasta se creaza conditiile de revitalizare a clientului si de crestere a capacitatii de onorare a angajamentelor.

La nivelul teritoriului, valoarea acestora nu poate depasi 20% din volumul datoriilor fata de banca, la data aprobarii.

Creditele suplimentare pot fi acordate fie in cadrul perioadei initiale de creditare, fie prin depasirea cu cel mult 2 ani a perioadei initiale de creditare.

Creditele noi se pot acorda pe o perioada de :

1 an - pentru creditele de productie

2 ani - pentru creditele de investitii

Scrisorile de garantie bancara se vor emite pentru o perioada de valabilitate de cel mult un an.

c) Diminuarea procentului de dobanda. Se poate apela la aceasta solutie in situatia in care prin diminuarea procentului de dobanda se creaza conditii de rambursare a creditelor si de plata a dobanzilor.

d) Valorificarea garantiilor pe cale amiabila, prin vanzarea activelor afectate garantiei, de catre proprietarul garant, cu acordul prealabil al bancii si sub conditia ca toate sumele obtinute in cadrul vanzarii sa fie destinate recuperarii datoriilor. Radierea garantiei se va realiza ulterior momentului incasarii de catre banca a sumelor obtinute din valorificarea bunului.

Aceasta modalitate de recuperare poate fi utilizata atat in cadrul procedurii de restructurare financiara cat si in cadrul procedurii de recuperare a creantei bancii pe calea exercitarii dreptului la actiune.

e) Rambursarea creditelor si a dobanzilor prin intrarea in proprietatea Bancii, prin darea in plata sau prin adjudecare in contul creantei, a unor active atractive de natura bunurilor mobile si imobile.

De regula, bunurile sunt preluate de banca, in scopul valorificarii prin vanzare intr-o perioada scurta, de cel mult un an.

In adoptarea solutiilor de restructurare, se are in vedere si intentia clientului de a colabora cu Banca in sensul consolidarii/suplimentarii garantiilor si al reducerii datoriilor prin:

- vanzarea unor active care nu afecteaza negativ functionarea firmei, cu conditia ca sumele astfel obtinute sa fie destinate (in cea mai mare parte) rambursarii datoriilor ;

- plata din proprie initiativa a unei parti din datorie (minimum 5-10%), inainte de aprobarea solutiei de restructurare, ca o dovada a bunei sale credinte.

Concomitent cu procesul de restructurare financiara si incheierea contractelor de credit sau dupa caz a actelor aditionale la contractele de credit, se poate negocia cu clientul emiterea unor bilete la ordin.

Banca recurge la procedura de recuperare pe calea exercitarii dreptului la actiune atunci cand din analiza rezulta ca nu exista o alta modalitate de recuperare sau cand alte masuri ar fi mai putin eficiente.

Caile judiciare de recuperare pot fi:

- declansarea procedurilor de executare silita a bunurilor debitorului sau garantilor in baza contractului de credit si/sau a contractului de garantie investit cu formula executorie;

- declansarea procedurilor de executare silita in baza biletelor la ordin;

- formularea cererilor avand ca scop declansarea procedurii privind reorganizarea judiciara si a falimentul debitorului. In conditiile legii referitoare la aceasta procedura, in masura in care patrimoniul debitorului si garantiile constituite de catre terti in favoarea bancii nu sunt suficiente pentru acoperirea creantei, banca poate solicita atragerea raspunderii materiale a membrilor organelor de conducere ale debitorului. In cazul debitorilor - societati comerciale in nume colectiv sau in comandita, banca poate cere judecatorului autorizarea executarii silite impotriva bunurilor personale ale asociatilor cu raspundere nelimitata, in scopul obtinerii unei sentinte civile definitive si executorii, care va fi pusa in executare de lichidator, prin executor judecatoresc.

De la data aprobarii acestei masuri orice suma recuperata pe cale voluntara poate fi folosita cu prioritate la rambursarea creditelor din sold.

In situatia in care au fost epuizate toate posibilitatile legale pentru recuperarea creantelor sau termenele de urmarire au fost prescrise si au ramas sume nerecuperate, in conformitate cu prevederile pct.8 si 9 din Normele BNR nr. 7/1998 modificate, acestea pot fi diminuate (sterse) din conturile din evidenta extrabilantiera.