Creditul

1. Definitia creditului. Concepte.

In legatura cu esenta si rolul creditului au aparut inca din fazele incipiente ale dezvoltarii productiei de marfuri, imbracand cele mai diferite forme.

John Law, promotor al teoriei expansioniste a creditului a sustinut ca prin aceasta are loc punerea in miscare a fortelor de productie potentiale. In conceptia sa creditul este moneda iar moneda este creatoare de capital.

Desi aceasta teorie este strans legata de aparitia bancilor, punerea in circulatie a bancnotelor si restrangerea circulatiei monedelor cu valoare intrinsecas, nu putem vorbi de puterea miraculoasa a banilor de a produce capital care sa poata suplini lipsa fortelor de productie.

In epoca moderna vom regasi ideile lui John Law in lucrarile lui Mac Leod, Hahn, Schumpeter, formandu-se teoria creditului creator de capital, ajungandu-se la formulari de genul:

"Tot ce are putere de cumparare este moneda, iar creditul intrucat ofera debitorului putere de cumparare este si el moneda."

" Tot ce are putere de cumparare este avutie, deci creditul este si el avutie".

"Creditul este capital productiv pentru ca aduce profit".

" Bancile creeaza creditul, deci sunt fabrici de credit si de aceea sunt creatoare de capital".

Creditul ca atare nu este o sursa a avutiei nationale, nu poate crea capital ci poate doar sa redistribuie capitalul existent.

Creditul a fost definit de-a lungul timpului in diferite moduri de catre specialistii in economie. Astfel K.Knies intelege creditul ca fiind schimbul unor bunuri nediferentiate fizic.

Creditul ca si moneda instrumentele de plata si de credit servesc la rezolvarea atat a unor probleme economice ,cat si de schimb. Creditul a aparut dupa schimbul in natura si ca o consecinta imediata a acestuia. El este tot un schimb insa are particularitatea ca intre momentele de schimb se intercaleaza factorul timp.

Procesul de creditare  reprezinta un ansamblu coerent de masuri economice si legislative pe care le i-a statul cu ajutorul parghiilor financiare si de credit in legatura cu planificarea, acordarea , utilizarea eficienta si rambursarea creditului cat si in legatura cu efectuarea contractului de catre banci asupra modelului in care unitatile au folosit si respectat functiile creditului si principiile creditarii. Creditul este deci un schimb care incepe in prezent si se termina in viitor. El este deci un mijloc de plata , reprezentare si transfer de bunuri materiale si servicii instrument de consemnare in timp si spatiu de drepturi si obligatii materiale.

Creditul constituie un contract prin care o banca, o persoana fizica sau juridica transmite alteia o suma de bani pentru a o folosi o anumita perioada de timp pentru realizarea unui scop cu obligatia de a restitui suma si dobanda aferenta conform prevederilor stipulate in contract.

Succesiv in timp, practica creditului la diversificat in sensul ca , daca in fazele incipiente avea o forma naturala , acordarea unui bun in asteptarea restituirii lui in viitor la o perioada convenita, ulterior au aparut forme noi respectiv creditul in marfuri si creditul in monede.

Categorii de credite

In functie de cel care acorda creditul, de durata de destinatie, de scopul in care este folosit, se cunosc mai multe categorii de credite. Desi unele din aceste credite nu sunt bancare propriu zise , toate se deruleaza sub forma de operatiuni bancare.

Din punct de vedere al duratei creditele se clasifica in:

1. Credite pe termen scurt:este considerat, in general, creditul cu o scadenta mai mica de un an, de regula, cateva luni. Aceasta forma de credit este lefata de o serie de fenomene monetare si in primul rand de creerea monedei.

Credite pe termen mijlociu sau mediu: este un credit cu scadenta cuprinsa intre trei si cinci ani. Aceasta forma de credit s-a dezvoltat indeosebi in perioada postbelica, fiind legata in primul rand de sectorul constructiilor imobiliare, inclusiv de locuinte, care necesita un anumit numar de ani pentru a putea fi realizate.

3. Credite pe termen lung: presupune renuntarea la posesia unui bun sau a unei sume de bani pentru un numar mai mare de ani, de obicei este considerat un credit pe termen lung, un credit acordat pe o durata de peste cinci ani.fara indoiala granitele intre ceea ce se considera a fi un credit termen scutr, mediu sau lung sunt cat se poate de relative. Cu toate acestea, se poate spune ca, de regula, creditul pe termen lung are o scadenta de peste cinci ani, in medie de zece ani.

La creditele pe termen lung care de regula sunt de valori mari se poate negocia o perioada in care sa nu fie achitate ratele (anuitatile) creditului pe o anumita perioada, de obicei in primii ani.

Din punct de vedere al calitatii debitorului:

1. Creditul privat: acordat societatilor comerciale, comerciantilor persoana fizica si altor persoane particulare si care se realizeaza prin instrumente de plata si de credit, virari in contul curent in baza contractului de credit incheiat. Creditul privat este in general un credit pe termen scurt.

Document online: Nerespectarea obligatiilor contractuale Eseu: Cauzele inflatiei in tara noastra

Creditul public: este creditul in care intervine statul, fie pentru a acorda credite persoanelor fizice si juridice private, fie dimpotriva, pentru a lua imprumuturi de la acestea din urma.

Delimitarea dintre creditul public si creditul privateste usor de facut, insa nici aceasta nu este absoluta, deoarece cele doua forme de credit interfereaza adesea. Astfel in cazul in care statul acorda garantii pentru creditele private (angajate pentru realizarea unor lucrari de interes public, cum ar fi: construirea unor sosele, cai ferate, conducte) ori orienteaza investitiile, consiliaza particularii sa construiasca un anumit tip de uzina intr-un anumit loc (din considerente de amenajare a teritoriului sau de protectie a mediului) cele doua forme de credit sunt imbracate intr-o maniera aproape identica.

Problema preocupanta in legatura cu creditul public este atitudinea statului, care nu isi echilibreaza veniturile si cheltuielile si care, de aceea, recurge la imprumuturile publice pentru a-si finanta deficitul bugetar.

Legat de aceasta problema un punct de vedere interesant si-a exprimat ecomonistul francez P. Culbois in lucrarea sa intitulata "Credit public, credit privat"si publicat in revista "Revue de Science et de Legislation Financiere"in 1955. Potrivit acestuia, statul suveran intruchipeaza puterea si deci, inclusiv putera de a preleva de la supusi sume de bani, fara ca acestia sa se poata opune, fiind, astfel, obligati sa participe la acoperirea cheltuielilor publice. Ca urmare, nu conteaza daca aceste prelevari se numesc impozite sau imprumuturi publice. Important este faptul ca, in cazul in care creditorul are caracterde putere publica, nu poate fi vorba despre o adevarata operatiune de creditare. Corolarul acestei teze este ca, intr-un anumit sens, in stat nu se poate avea incredere; ideea de credit public implica ideea de putere, iar ca urmare nu corespunde perfect trasaturii esentiale a unui act de creditare, care este reprezentat de increderea nascuta in libertate. Subscrierea imprumuturilor publice este de obicei, libera, insa nu poate fi vorba despre aceeasi libertate ca cea manifestata in cazul creditelor private.

Din punct de vedere al garantarii sau negarantarii:

1. Credite personale sau negarantate: sunt credite nebancare. In esenta sa , creditul a fost de la bun inceput credit personal, in sensul ca a fost legat de calitatea umana a persoanei care face promisiuni de plata. De astfel se stie ca si in prezent, inainte de a acorda un credit, bancile verifica prin probe indirecte calitatea debitorului. Caci, calitatea persoanei este cea care confera calitate creditului, de aceea, creditul personal reprezinta forma de credit cea mai pura dar si cea mai riscanta.

Creditul personal necesita o anumita educatie si o societate perfecta, insa, creditorii nu se multumesc intotdeauna sa evalueze o persoana necunoscuta sau putin cunoscuta, deoarece nu se stie niciodata daca o persoana absolut cinstita isi va pastra aceasta calitate pe o perioada mai mare de timp.De aceea creditorul, care renunta la posesia si proprietatea unui bun, fara a fi inca platit, incearca sa obtina garantii, care sa limiteze riscurile pe care si le asuma si, in primul rand, riscul de a nu obtine rambursarea creditului la scadenta. De aici, notiunea de:

Credite reale sau garantate: Evident este vorba de o garantie oferita de bunuri, care urmeaza ca in caz de nerambursare, sa fie folosite pentru recuperarea fondurilor imprumutate. Acest tip de credit mai poarta si denumirea de credit real deoarece se bazeaza pe un gaj sau pe un depozit, o anumita perioada de timp acest gaj este pus la adapost de pericolul de a dispare, in cazul in care debitorul nu plateste, se va valorifica bunul respectiv pentru a obtine banii pe care creditorul nu I-a remis la momentul cuvenit.

Acestea se impart la randul lor in:

- imprumuturi cu garantii personale sau cautiuni, se mai numesc si credite mobiliare

- imprumuturi cu garantii reale (imprumuturi pe gaj, pe lombard, pe ipoteca) care mai poarta si denumirea de credite imobiliare. Acest tip de credit prezinta un risc redus, deoarece exista o mare siguranta ca pana la scadenta aceste bunuri nu vor dispare. El are insa dezavantajul ca necesita existenta unei institutii specializate in evidenta si gestionarea garantiilor imobiliare, adica a ipotecilor construite pentru garantarea rambursarii.

Garantia reala poate consta din titluri sau efecte publice, efecte de comert, polite de asigurare cesionate in favoarea bancii, ipoteci, bunuri materiale, recolte, etc.

Din punct de vedere al zonei geografice sau dupa provenienta:

Credite interne: provenite si primite de pe teritoriul tarii.

Credite externe: sunt acele credite provenite sau primite din exterior.

Din punct de vedere al celui care primeste creditul pe plan general:

Credite furnizor: care sunt oferite in aproape toate tarile producatoare de instalatii complexe , fie pe termen mijlociu , fie pe termen lung cu incepere de la data livrarii.

Intrucat cea mai mare parte a furnizorilor, care vand cu facilitati de plata, nu dispun de resurse suficiente pentru a astepta sfarsitul perioadei de credit, ei finanteaza creditele pe care le-au acordat prin credite de la bancile comerciale , la care apeleaza la randul lor.

Creditele cumparator: sunt acordate direct cumparatorului strain printr-o institutie de credit sau banca comerciala din tara exportatoare de bunuri sau instalatii complexe in scopul de a-i permite sa importe contra numerar de la furnizor, guvernul tarii exportatoare putand garanta rambursarea, in cadrul programului oficial de asigurare a creditelor la export.

Notiunea de "credit financiar" are o semnificatie mai larga si poate include si creditele de consolidare sau creditele acordate scopurilor de insanatosire economica.

In unele tari expresia de "credite financiare" se aplica numai creditelor acordate de banci cumparatorilor straini, in vederea finantarii cheltuielilor angajate in tara cumparatorilor straini pentru a finanta instalatiile de echipament, masinile si utilajele cumparate in tara furnizorului sau pentru a permite acoperirea avansului platibil la termenul stipulat in contractul de export semnat cu furnizorul din tara care ofera (acorda) creditul.

Din punct de vedere al produsului bancar:

1.) Creditele in cont descoperit: sunt disponibile numai prin conturile curente ale clientului si implica posibilitatea retragerii de catre client a unei sume mai mari decat cea de care dispune. In loc de a rambursa soldul la scadenta clientul va datora bani bancii. Dobanda se percepe la soldul creditor ramas de plata si in mod normal se calculeaza zilnic.

Creditele la termen: prin acordarea de credite la termen bancile avanseaza o suma fixa de bani care urmeaza a fi rambursata in rate pe o perioada de timp convenita. Acestea se acorda clientilor persoane juridice pentru ai sprijinii in achizitionarea de active pentru dezvoltarea activitatii lor. Exista o alta serie de surse alternative pentru persoanele juridice ca: factoring, leasing, cecuri de buget, polita de asigurare si ipotecare.

Alte categorii de credite

Credite guvernamentale: practicate intre tari prin societatile bancare sau alte institutii de credit specializate ale acestora.

Credite acordate de institutii financiare internationale :cum sunt cele date de Fondul Monetar International, Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, etc.

Credite consortiale, acordate de un grup de banci format temporar, fara personalitate juridica (grupul), consortiu bancar constituit in mod special in vederea acordarii unui credit unui beneficiar dintr-o tara terta. Acest tip de credit se acorda pentru investitii, lucrari de mare anvergura (constructii de aeroporturi, de porturi sau modernizarea lor, construirea de autostrazi, etc.).

Credit revolving, permite mobilizarea unui imprumut pe termen mijlociu, prin intermediul unor credite pe termen scurt, reinnoibile.

Credit tehnic in cadrul unui clearing cu doua conturi in cadrul acordului de clearing este stabilita o suma, un plafon valoric cunoscut sub denumirea de credit tehnic si care are menirea sa acopere decalajele intervenite intre valoarea importurilor si exporturilor, intrucat acestea nu se pot derula in mod sincronizat simultan si exista mereu situatii cand livrarile reciproce de marfuri nu respecta termenele si astfel una din parti, semnatara a acordului de clearing, poate deveni pe rand cand debitoare, cand creditoare.

Creditul tehnic a evoluat in timp, depasind etapa de pornire si de intretinere a livrarilor reciproce intre parti, devenind un fel de credit bancar pe termen scurt, care manevrat cu abilitate, de una din parti, ajunge sa creeze, o sursa de dezechilibru al balantelor comerciale si de plati externe dintre statele partenere ale acordului de clearing.

In acest caz, tara dezavantajata poate sa negocieze pentru stabilirea a doua feluri de credite: unul cu titlu gratuit, fara dobanda, care se identifica cu creditul tehnic propriu-zis, si un alt credit purtator de dobanda, care va avea caracter de finantare, pentru partea care "intarzie in mod deliberat" livrarile.

Creditul tehnic in cadrul unui clearing cu un singur cont; in cadrul unui astfel de cont tinut, de obicei, in moneda proprie a tarii purtatoare a contului, atat acordare acestui credit de catre aceasta tara, cat si functionarea lui dau nastere anumitor probleme.

Tara purtatoare a contului beneficiaza de un credit tehnic practic nelimitat, deoarece pot fi efectuate importuri masive, cumparatorii isi pot onora angajamentele de plata prin simple varsaminte in moneda lor nationala la oficiul de clearing. In acelasi timp, importatorii din tara titulara a contului sunt dezavantajati, deoarece ei nu isi achita datoriile in moneda proprie (contul de clearing cu un singur cont este tinut in moneda tarii purtatoare a contului)ca importatorii din tara partenera.

Un corectiv al acestei situatii ar fi ca ambele parti semnatare ale acordului de clearing sa-si acorde in mod reciproc un credit tehnic de aceeasi valoare; procedand in acest mod, clearing-ul inceteaza sa mai fie cu un singur cont si va functiona ca un clearing cu doua conturi. Este de retinut faptul ca existenta creditului tehnic este de la sine inteles in favoarea tarii purtatoare, in cazul clearing-ului cu un singur cont, in timp ce cealalta parte-titulara contului este dezavantajata. Creditul tehnic trebuie prevazut in mod expres in acordul de clearing incheiat.

Creditul ipotecar: este acordat pe termene mijlociu si lung in tarile cu economie de piata, de catre banci comerciale si banci ipotecare. De acest gen de credit beneficiaza proprietarii de imobile (sau apartamente), proprietarii funciari din mediul rural, antreprenorii de constructii, garantia constituind-o insesi imobilele, terenul agricol, etc.

Creditul de productie: se acorda in domeniile comertului si industriei, care il ramburseaza datorita ciclului comercial, productie-desfacere, deci din surse proprii.

Creditul de consum: in volumul creditelor bancare acest credit are un procent infim, soarta restituirii imprumutului depinzand de intelepciunea celui care acorda creditul. Creditul de consum se acorda cu prudenta de catre banci, avand in vedere riscurile pe care le prezinta, deoarece dificultatile economice genereaza aceste solicitari. Acest gen de credite intra in categoria creditelor greu recuperabile datorita instabilitatii lor.  

Factoring-ul reprezinta un transfer de creante comerciale de la titularul lor la

o banca comerciala sau o institutie financiara specializata, care se angajeaza sa recupereze valoarea lor (facturi, efecte de comert, alte creante).

Factoring-ul este o forma de credit, insa in acelasi timp si o prestatie de serviciu, intrucat banca garanteaza, de regula, incasarea creantelor, asumandu-si riscul nerecuperarii.

Aceste operatiuni ar putea fii transpuse lapidar in: factoring = credit + asigurarea incasarii + gestiunea urmaririi si incasarii creantelor.

Credit documentar: orice angajament, indiferent de modul in care este definit sau scris, prin care o banca (banca emitenta) actionand la cererea si in conformitate cu instructiunile unui client (ordonatorul) se obliga sa efectueze in favoarea unui tert (beneficiar) sau la ordinul acestuia, sau sa plateasca, accepte sau negocieze efecte de comert (cambii sau trate) trasa de beneficiar sau sa autorizeze ca astfel de plati sa fie efectuate, sau ca astfel de trate sa fie platite, acceptate sau negociate de o alta banca, contra restituirii documentelor, cu conditia ca termenii si conditiile creditului sa fie respectate.

Credit legat: operatiune de finantare externa in care acordarea convenita a fondurilor este conditionata de creditor, de cumpararea de produse de pe piata tarii creditorului.

Credit de lombard: acordare unui credit garantat prin hartii de valoare (obligatiuni emise de catre stat sau societatile comerciale, bonuri de tezaur emise de Trezorerie sau Ministerul Finantelor). Acest tip de credit permite celor care si-au plasat fonduri in asemenea hartii de valoare sa intre in posesia unor surse banesti inainte de data prevazute pentru rambursare a hartiilor depuse in gaj.

Credit swap: acordare de credit in mod reciproc, in valuta si cu dobanda convenita.

Aceste credite se refera la combinarea unei cumparari de valuta la vedere cu o vanzare de valuta la termen, legare unei vanzari de valuta la vedere de o cumparare de valuta la termen.

Credit obligatar: reprezinta o grupa a operatiunilor de credit care se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutii statale sau intreprinderi economice in calitate de debitori care emit obligatiunile (hartii de valoare), in aceasta calitate pe de o parte, si creditorii, subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni care isi angajeaza astfel capitalurile , in vederea obtinerii unui venit sigur sub forma principala de dobanzi.