Evaziunea fiscala

Evaziunea fiscala

Geneza evaziunii fiscale este indisolubil legata de stat si aparitia lui. De-a lungul istoriei, formele de manifestare au evoluat odata cu dezvoltarea economico-sociala.

Diversitatea si numarul tot mai mare de impozite si taxe cuprinse in obligatia fiscala precum si numarul mare de persoane asupra carora acestea se aplica a dus la aparitia unui comportament evazionist in randul unora dintre aceste persoane manifestat prin apelarea la anumite procedee pentru a se proteja integritatea veniturilor obtinute sau prin gasirea unor subterfugii eficiente determinate fie de activitatea practica fie de anumite reglementari ambigue cuprinse in legislatie.

Astfel, legea nr. 241/15.07.2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale defineste evaziunea fiscala ca fiind sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, a taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoane fizice sau juridice, romane sau straine.

Unii specialisti considera evaziunea fiscala ca fiind sustragerea intentionata de la plata obligatiilor fiscale, nu prin incalcarea legii fiscale ci prin eludarea acesteia prin intermediul unor acte simulate aparent legale.

Alti specialisti au definit evaziunea fiscala ca fiind sustragerea de la impunere a unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila.

In concluzie se poate afirma ca evaziunea fiscala reprezinta un fenomen economico-social complex cu implicatii negative din punct de vedere financiar ce consta in sustragerea contribuabililor de la plata impozitelor prin specularea lacunelor legislative sau prin ascunderea unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila.

Formele evaziunii fiscale

In conditiile economiei de piata, organele fiscale se confrunta cu un fenomen evazionist ce ia proportii de masa, din cauza tendintei de a fi sustrase de sub incidenta legii venituri cat mai substantiale. Proliferarea faptelor ilegale, indeosebi a celor din domeniul economico-financiar, este o consecinta a unor imperfectiuni a le legislatiei sau a lipsei unor reglementari.

Pentru a se putea realiza o clasificare a evaziunii fiscale se folosesc o serie de expresii precum frauda, evaziune fiscala legala, paradis fiscal, economie subterana, evaziune fiscala frauduloasa, frauda pe termen scurt etc. Cu toate ca nu se poate spune ca exista o frauda permisa si o frauda prohibita iar intre legal si ilegal nu exista o granita certa, evaziunea fiscala se poate grupa in urmatoarele categorii:

1. Evaziune fiscala legala (licita sau la adapostul legii): se realizeaza la adapostul legii prin ocolirea prevederilor normelor fiscale, aceasta fiind nesanctionata prin simplul fapt ca a fost omisa reglementarea. In acest fel contribuabilii raman in limita drepturilor lor, fara putinta de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apara decat printr-o legislatie clara, precisa.

In acest caz, contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorabila, pentru a beneficia intr-o cat mai mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare. Cu alte cuvinte, evazionistul foloseste de obicei procedee legale sesizand si facand sa joace in folosul sau chiar posibilitatile lasate deschise de legiuitor, uneori cu anumite intentii. Se stie, de exemplu, ca in vederea promovarii unor activitati economice se prevad exonerari si diferite norme de stimulente fiscale, de care unii ajung in mod abil sa beneficieze cu toate ca nu au temei.

Multitudinea impozitelor si reglemetarilor, complexitatea dispozitivelor fiscale din lumea contemporana constituie, in sine, putinta si indemn la ocolire sau prevalari de elemente faptice care sa duca, in final, la diminuarea obligatiilor de plata. Un asemenea efect are in multe tari regimul special de care se bucura la impozitare veniturile realizate din plasamente avand caracter de economii personale, mai ales atunci cand sunt reinvestite. Si faptul ca unele tari aplica nerezidentilor cote reduse de impozite sau chiar exonerari asupra participatiilor la capital, a investitiilor si diferitelor operatiuni financiare creaza conditii pentru evaziunea fiscala a cetatenilor din alte tari. Posibilitati deosebite ofera asa numitele 'paradisuri fiscale', unde isi fixeaza de preferinta sediul numeroasele societati trans-nationale sau au domiciliul mai ales multe persoane fizice atrase de scutirile de impozite.

Faptele de evaziune fiscala legala cel mai frecvent folosite sunt:

▪ investirea unei parti din profitul realizat de catre o societate comerciala pentru achizitia de masini si utilaje pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe profit, masura avand menirea de a stimula acumularea;

▪ folosirea unor prevederi legale cu privire la donatiile filantropice chiar daca acestea au avut loc sau nu;

▪ scaderea cheltuielilor de protocol, reclama, publicitate din venitul impozabil, acestea fiind mult mai mari decat cele rezultate din aplicarea cotelor legale;

▪ intrerpretarea favorabila a legislatiei in ceea ce priveste modul de asezare si percepere a impozitelor si taxelor dar si scutirile de la plata acestora;

▪ realizarea unor fonduri de amortizare sau rezerva intr-un cuantum mai mare decat cel jusificat din punct de vedere economic.

2. Evaziune fiscala ilicita (frauduloasa): reprezinta totalitatea practicilor care au ca scop sustragerea totala sau partiala de la plata impozitului datorat statului avand la baza incalcarea unor prevederi legale. Evaziunea fiscala este frauduloasa cand contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei in baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului.

Cele mai cunoscute proceduri prin care se poate savarsi evaziunea fiscala frauduloasa sunt:

▪ inregistrarile contabile realizate astfel incat sa se poata obtine rezultate mai mici;

▪ nejustificarea cu documente legale a inregistrarilor in evidenta contabila;

▪ neevidentierea si nevirarea taxei pe valoarea adaugata aferenta avansurilor incasate de la clienti;

▪ necuprinderea unor operatiuni ce intra in sfera TVA sau necuprinderea in TVA a tuturor facturilor;

▪ emiterea de facturi fiscale cu TVA fara ca un agent sa fie platitor, fara sa inregistreze sau sa vireze TVA in evidenta contabila;

▪ reducerea cifrei de afaceri;

▪ sustragerea de la obligatiile fiscale prin nedeclararea tuturor marfurilor in vama sau subevaluarea acestora urmand ca acestea sa fie valorificate la preturi mai mari ale pietei realizandu-se astfel sustragerea in intregime a taxelor vamale;

▪ alterarea, distrugerea sau producerea de timbre, banderole, formulare tipizate cu regim special specifice domeniului fiscal;

▪ neinregistrarea in contabilitate a unor vanzari sau incasari prin neemiterea facturilor;

▪ evidentierea in contabilitate a unor cheltuieli fictive sau a unor operatiuni fictive,

▪ desfasurarea de activitati producatoare de venituri fara autorizatie legala sau fara documente legale de provenienta a marfurilor comercializate;

▪ diminuarea veniturilor inscrise in contul de venituri prin mentionarea intentionata a acestora in alte conturi;

▪ neinregistrarea ca platitor de TVA la atingerea plafonului prevazut de actele normative in vigoare.

3. Evaziune fiscala mascata: apare in momentul in care un anumit agent economic care beneficiaza de o reputatie buna creata de-a lungul a cativa ani prin comportament si rezultate, inceteaza brusc platile si se declara in stare de faliment insa in prealabil isi transfera profitul in alta tara.

4. Evaziune vamala: reprezinta totalitatea practicilor importatorilor si exportatorilor ce urmaresc sustragerea de la plata a sumelor in valuta cuvenite statului. Acest tip de evaziune se realizeaza de regula prin falsificarea declaratiilor de import-export, prin tarifele vamale insuficient de precise sau prin transferurile de devize cu incalcarea dispozitiilor legale.

Evaziunea fiscala pe forme de proprietate si categorii de venituri

In functie de forma de proprietate, evaziunea fiscala are urmatoarea structura: 60% in randul societatilor cu capital de stat si al regiilor autonome, 35% in randul societatilor cu capital privat si mixt iar restul de 5% in randul persoanelor fizice.

Document online: Globarizarea si vectorii globarizarii Proiect: Eficienta economica a investitiilor

In functie de categoriile de venituri se disting:

- deficiente in domeniul impozitului pe profit;

- deficiente in domeniul impozitului pe salarii;

- deficiente in domeniul TVA-ului;

- deficiente in domeniul accizelor;

- deficiente in domeniul altor impozite si taxe datorate la bugetul de stat sau bugetele locale.

Factorii care au condus la aparitia evaziunii fiscale

Lipsa unor reglementari legale, in conditiile in care capitalul de stat a suferit modificari esentiale in favoarea capitalului privat, cresterea si diversificarea numarului de agenti economici, carora le revin obligatii fiscale, au creat posibilitatea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate statului, pentru majoritatea agentilor economici nou infiintati. Cresterea alarmanta a cazurilor de neevidentiere corecta a operatiunilor economice, inregistrarile fictive in contabilitate, infiintarea unor firme avand ca scop efectuarea unei singure operatiuni comerciale de amploare neinregistrata in evidente, si apoi abandonate in totalitate, distrugerea intentionata de documente, diminuarea procentului de adaos comercial practicat, folosirea unor evidente duble, intocmirea si prezentarea de date nereale in bilanturi si in balante, ascunderea unor activitati comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punctelor de lucru, a depozitelor si magaziilor, prezentarea de documente false la operatiunile de import-export, au facut necesara luarea unor masuri ferme de stopare a fenomenului de evaziune fiscal.

In mod nemijlocit ea este determinata de atitudinea agentilor economici si persoanelor fizice care activeaza pe teritoriul unei tari, fata de indeplinirea obligatiilor de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate statului, ca urmare a activitatilor economice care genereaza venituri supuse impozitarii. Acestei atitudini a agentilor economici i se adauga si faptul ca in mod nejustificat, unele unitati bancare, prelevandu-se de secretul bancar, au refuzat categoric sa comunice organelor de control date privind disponibilitatile banesti apartinand agentilor economici controlati si dinamica acestora.

Factorii care au condus la aparitia evaziunii fiscale se regasesc in plan legislativ, economic dar si in comportamentul participantilor la viata economica.

Astfel se poate vorbi de urmatorii factori:

- incertitudinea legislativa: se refera la schimbarile permanente ale reglementarilor fiscale care genereaza fenomene de evaziune fiscala;

- introducerea unor noi impozite si taxe;

- proasta sistematizare si corelare a legislatiei fiscale cu cadrul legislativ din economie;

- divizarea economica necontrolata: aparitia unor intreprinderi mici cu activitate temporara;

- descentralizarea puterii;

- atitudinea toleranta a autoritatilor si a populatiei fata de incalcarea reglementarilor;

- lipsa prevederilor legale pentru a sanctiona sever faptele de evaziune fiscala.

Evaziunea fiscala in Romania

In zilele noastre evaziunea fiscala este unul din fenomenele economico-sociale complexe cu care se confrunta si cele mai puternice state ale lumii. Efectele acestui fenomen se resimt direct asupra nivelului fiscal si pot contribui la majorarea unor inechitati in plan social.

Un rol important in amplificarea acestui fenomen l-au avut cresterea rapida a modificarilor legislative referitoare la modul de asezare si percepere a impozitelor catre bugetul de stat dar si existenta companiilor inregistrate in "paradisuri fiscale".

Actuala reglementare privind combaterea evaziunii fiscale realizeaza o stransa legatura cu Codul Fiscal, Codul de procedura fiscala, Codul Vamal si Legea contabilitatii.

Conform reglementarilor in vigoare in Romania sunt considerate fapte de evaziune fiscala urmatoarele:

▪ nerefacerea, cu intentie, a documentelor de evidenta contabila distruse ;

▪ impiedicarea organelor competente de a efectua verificari financiare, fiscale sau vamale prin refuzul nejustificat de a prezenta documentele legale si bunurile de patrimoniu, fie prin impiedicarea acestora de a intra in sedii, incinte sau pe terenuri ;

▪ retinerea sau nevarsarea, cu intentie, (in cel mult 30 de zile de la scadenta) a sumelor reprezentand impozite sau contributii ;

▪ punerea in circulatie de catre contribuabil fara a avea dreptul, , de timbre, banderole sau formulare tipizate specifice domeniului fiscal ;

▪ fapta contribuabilului privind fabricarea de timbre, banderole sau formulare tipizate specifice domeniului fiscal ;

▪ stabilirea cu rea credinta de catre contribuabil a unor impozite sau taxe avand drept rezultat obtinerea fara drept a unor sume de bani cu titlu de rambursare sau restituire de la bugetul general consolidat sau compensari datorate bugetului general consolidat .

De asemenea se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 8 ani urmatoarele fapte comise de catre contribuabil:

- tinerea de evidente contabile duble;

- alterarea, degradarea sau inlocuirea documentelor contabile, a aparatelor de taxat sau de marcat in scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale;

- sustragerea de la efectuarea verificarilor fiscale sau vamale prin nedeclararea sau declararea fictiva a sediului contribuabilului;

- ascunderea bunului sau a sursei impozabile in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale;

- evidentierea in documentele contabile sau in alte documente legale a cheltuielilor ce au la baza operatiuni fictive in scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale;

- substituirea, degradarea sau instrainarea de catre debitor sau de catre o terta persoana a bunurilor sechestrate;

- omisiunea in tot sau in parte a evidentei in actele contabile sau in alte documente legale a operatiunilor comerciale realizate sau a incasarilor in scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale.

Masuri impotriva evaziuni fiscale

Evaziunea fiscala are o evolutie determinata de actiunea concertata a unor factori, cum sunt: dinamica economiei reale, nivelul fiscalitatii, alti factori interni si externi. Fenomenul evazionist este unul complex, cu implicatii negative pe multiple planuri, de aceea trebuie urmarit in permanenta, pentru a putea fi combatut in mod cat de cat eficient.

Practica fiscala internationala atesta ca un sistem fiscal modern trebuie sa aiba si comportamente care sa conduca la educarea si informarea prompta a contribuabililor in legatura cu obligatiile lor privind intocmirea declaratiilor de impunere, a tinerii unor evidente corecte a veniturilor si cheltuielilor ocazionate de activitatea desfasurata, pedepsele si sanctiunile care se aplica celor care incalca prevederile legale.

Printre masurile care pot fi avute in vedere pentru limitarea ariei evaziunii fiscale pot fi mentionate:

a) unificarea legislatiei fiscale si o mai buna sistematizare si corelare a acesteia cu ansamblul cadrului legislativ din economie;

b) eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscala si o mai buna a facilitatilor fiscale;

c) in legislatia fiscala trebuie sa se regaseasca in mai mare masura, pe langa prevederile punitive, si cele care pot determina un comportament economic normal, care sa conduca la limitarea ariei evaziunii fiscale;

d) eliminarea paralelismelor si suprapunerilor care mai exista in activitatea organelor de control financiar si fiscal, in ceea ce priveste supravegherea fiscala, controlul fiscal si combaterea evaziunii fiscale, si asigurarea coordonarii unitare in profil teritorial si la nivel central a tuturor ativitatilor de control;

e) utilizarea in mai mare masura a controlului prin exceptie ( sondaj) si trecerea pe un plan secundar a controlului permanent si excesiv;

f) urgentarea finalizarii codului fiscal si codului de proceduri fiscale, care va facilita interpretarea unitara a cadrului normativ si va veni in sprijinul identificarii si combaterii evaziunii fiscale;

g) stabilirea unui raport, care sa tinda spre optim, intre salariu si stimulente pentru cointeresarea aparatului fiscal.

Lupta impotriva evaziunii fiscale de orice forma se duce pe de o parte pe planul prevenirii, iar pe de alta parte pe planul represiunii.

Metode de combatere a evaziunii fiscale

Perioadele de tranzitie in orice stat genereaza modificarea cadrului legal existent,care se considera suport obligatoriu pentru dezvoltarea societatii, conform strategiei preconizate.

Particularitatile fenomenului infractional caracteristic etapei actuale impune modificarea cadrului legislativ in vederea ajustarii mecanismului legal de profilaxie si contractare a delictelor la normele internationale din domeniu.

Pentru intarirea controlului fiscal si, implicit reducerea drastica a evaziunii fiscale, se impun urmatoarele masuri:

asigurarea unor forte adecvate penru control,intensificarea controalelor fizice, regindirea priorotatilor de control.in acest sens ,o atentie deosebita ar trebui acordata pregatirii si perfectionarii profesionale a inspectoratelor de control fiscal,precum si asezarii pe baze moderne a activitatii de selectare a contribuabililor.

imbunatatirea eficientei controalelor prin aplicarea experientei dobindite in decursul desfasurarii actiunilor de control.O metoda care ar putea fi utilizata este sintetizarea cunostintelor ,a problemelor si a solutiilor adoptate in cursul actiunilor de control si elaborarea unor manuale de control fiscale destinate inspectorilor.

alocarea unor noi resurse,financiare si umane,destinate controlului,precum si orientarea celor existente spre acele zone care reprezinta un risc ridicat de producere a evaziunii fiscale .Asigurarea unui buget propriu de venituri si cheltuieli pentru administratia fiscala ,poate creea premisele cresterii calitatii si randamentului controlului fiscal.De asemenea ,extinderea utilizarii metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasa a resurselor si orientarea inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezinta un risc ridicat de evaziune fiscala.

introducerea unui sistem computerizat de control .Informatizarea intregului proces de administrare fiscala ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete ,corecte si permanent actualizate,care sa cuprinda toti contribuabilii si toate obligatiile fiscale ale acestora .Existenta unor astfel de baze de date ar asigura conditiile pentru realizarea unui control masiv ,pe documente,pentru toti contribuabilii si pentru selectarea ,in vederea desfasurarii controlului pe teren,numai a contribuabililor care prezinta un risc ridicat.

perfectionarea schimbului de informatii asupra tehnicilor de control .Intarirea colaborarii cu organele de control fiscal din cadrul altor administratii fiscale nationale constituie o modalitate de perfectionare a tehnicilor de control fiscal.

identificarea modalitatilor prin care au fost eludate obligatiile fiscale catre bugetul statului.Centralizarea constatarilor cuprinse in actele de control pot furniza informatii consistente referitoare la modalitatile de eludare a obligatiilor fiscale.Apoi,aceste informatii pot fi grupate in functie de impozitele la care se refera sau in functie de domeniul de activitate in care au fost intilnite si pot constitui capitole din ghiduri de control puse la dispozitia inspectorilor:

identificarea si inlaturarea defectelor si slabiciunilor din legislatia in vigoare.

Pe baza constatarilor efectuate de organele de control,precum si pe baza informatiilor detinute de celelalte functii ale administrarii pot fi administrate deficientele aparute ca urmare a aplicarii legislatiei si pot fi formulate propuneri de imbunatatire a acesteia.

elaborarea unor acte normative in baza carora sa se poata accede la conturile bancare prin intermediul carora s-au efectuat decontarile pentru livrarile ilegale.Crearea cadrului legal care sa permita administratiei fiscale sa obtina informatii privind conturile bancare ale contribuabililor si tranzactiile efectuate de acestia prin banci ,constituie unm instrument foarte valoros pentru organele de control fiscal,pentru obtinerea tuturor informatiilor necesare in vederea stabilirii corecte a obligatiilor fiscale ale contribuabililor si pentru reducerea evaziunii fiscale.

identificarea cailor prin care piata ilegala este aprovizionata si crearea unui sistem de prevenire a fraudei.Colaborarea intre toate institutiile statului,implicate in lupta impotriva crimei organizate ,fraudei si evaziunii fiscale ar putea sa asigure crearea unei baze de date care sa contina toate modalitatile prin care se realizeaza frauda fiscala,iar pe baza acestor informatii s-ar putea elabora acte normative si proceduri aplicabile pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

utilizarea acordurilor cu terte tari pentru a obtine informatii care sa ajute la combaterea contrabandei si a falsei declarari a importurilor.

Importanta controlului fiscal in combaterea fenomenului

Obiectivul fundamental al activitatii fiscale consta, in principal, in constituirea resurselor banesti necesare atat la nivel central cat si la nivel local. Controlul fiscal urmareste realizarea sumelor cuprinse in bugetul public national, respectarea de catre toti agentii economici a reglementarilor fiscale si financiar-contabile si, pe aceasta baza, achitarea tuturor obligatiilor catre stat.

Organizarea pe principii de eficienta a controlului fiscal, constituie o modalitate de combatere si limitare a fenomenului evazionist. De aceea, specialistii considera ca, eliminarea deficientelor constatate in desfasurarea controlului fiscal, presupune crearea unui aparat de control unic, atat la nivel central cat si la nivel local, care sa se ocupe de combaterea formelor si metodelor de evaziune fiscala, atat din punct de vedere procedural, cat si practic.

Obiectivul principal al acestui corp de control unic trebuie sa fie constatarea abaterilor savarsite de persoanele fizice si juridice in ceea ce priveste:

• constatarea reala a obligatiilor fata de bugetul central si local;
• tinerea corecta, pe baza documentelor legale, a evidentelor financiar-contabile si fiscale;
• indrumarea persoanelor fizice si juridice (contribuabililor), in vederea respectarii legilor economice si fiscale.

Eficienta controlului fiscal va fi mult mai ridicata daca se va pune accentul pe prevenirea fenomenului evazionist, care nu depinde numai de gradul de constiinta si seriozitate al contribuabilului, ci poate, mai degraba, de crearea unor legi fiscale coerente si juste, de scaderea presiunii fiscale si de cresterea nivelului de dezvoltare economica si sociala.

Aceasta eficienta a controlului fiscal este direct dependenta de mentinerea unui climat economico-financiar riguros, si nu de volumul de abateri si sanctiuni aplicate. Se poate afirma ca faptele de evaziune fiscala care trebuie sanctionate prin rigoarea legii, reprezinta in final, nu numai deficiente ale activitatii economico-fianciare, ci si carente ale aparatului de control, care nu a utilizat toate metodele, astfel incat, sa previna, pe cat posibil, manifestarea acestor aspecte negative.

In acest sens, , organele fiscale de specialitate avand atributii in domeniul controlului economico-financiar si fiscal au ajuns, din considerente practice, la concluzia ca, intocmirea si evidenta riguroasa a ,, Cazierului fiscal ", 'Fisei platitorului' si 'Situatiei comparative', pentru contribuabili, constituie cea mai eficienta metoda de prevenire si combatere a fenomenului evazionist .