Investitia in obligatiuni

Investitia in obligatiuni

Achizitionarea de obligatiuni reprezintǎ o altǎ posibilitate de a realiza o investitie.

O obligatiune este un titlu de valoare care atestǎ oblogatia emitentului de a plǎti detinǎtorului o sumǎ de bani in mod regulat (dobanda) si de a rambursa la scadentǎ suma plǎtitǎ de cumpǎrǎtor (principal). Din punctul de vedere al emitentilor, obligatiunile pot fi corporative, municipale sau de stat.

Ȋntrucat obligatiunile contin elemente comune atat cu actiunile[1], cat si cu depozitele bancare[2], vom prezenta principalele avantaje si dezavantaje ale acestora:

spre deosebire de actiuni, detinǎtorii de obligatiuni nu sunt indreptǎtiti sǎ primeascǎ dividende sau sǎ participe la adunǎrile generale ale actionarilor si sǎ ia hotǎrari privind viitorul firmei;

dacǎ la actiuni dividendele pot varia de la un an la altul, obligatiunile oferǎ un venit fix, bine precizat incǎ de la inceput[3], inregistrand un nivel de risc mai scǎzut fatǎ de cel al actiunilor;

riscul mai redus al actiunilor fatǎ de obligatiuni inseamnǎ si castiguri in general mai mici; castigul din obligatiunii este bine precizat, deci limitat, pe cand castigul din actiuni poate fi, teoretic, nelimitat;

in comparatie cu depozitele bancare, dobanzile plǎtite de emitentii de obligatiuni corporative si municipale sunt superioare celor oferite de depozitele bancare;

dobanzi mai mari decat la depozite inseamnǎ si riscuri putin mai mari pentru investitorii in obligatiuni[4] deoarece o bancǎ dǎ faliment mai greu, si chiar daca acest lucru se intamplǎ, depozitele bancare sunt garantate panǎ la un anumit plafon.

Prin cumpǎrarea unei actiuni existǎ mai multe posibile surse de castig: din dobanzile plǎtite de emitenti; din diferentele favorabile ale pretului obligatiunilor din bursǎ[5]; sau din discount, dacǎ o obligatiune este emisǎ cu discount (reducere de pret) pentru a fi mai atractivǎ pentru investitori.

Ȋn momentul investirii intr-o obligatiune trebuie sǎ avem in vedere mai multe aspecte: frecventa in care se efectueazǎ plata cupoanelor, eventualele comisioane, prevederile legate de discount, dacǎ existǎ.

Printre cele mai importante riscuri in cadrul oblogatiunilor se numǎrǎ riscul de neplatǎ, adicǎ riscul ca emitentul sǎ intampine dificultǎti la plata dobanzilor sau a principalului la scadentǎ. Un alt risc al obligatiunilor este legat de riscul de dobandǎ: posibilitatea ca in timp, rata dobanzii de pe piatǎ sǎ devinǎ mai atractivǎ decat rata cuponului obligatiunii achizitionate anterior. Ȋn fine, un alt risc la care este expus un investitor este reprezentat de riscul de lichiditate, in special pe pietele de capital mai putin mature, cum este cazul celei autohtone, ceea ce inseamnǎ posibilitatea de a nu gǎsi contraparte pentru o tranzactie la un anumit moment.

O diferentǎ majorǎ fatǎ de tranzactiile cu actiuni este datǎ de nivelul comisionului perceput de un SSIF pentru tranzactii[6].

Din punct de vedere al riscului si al rentabilitǎtii, obligatiunile se aflǎ intre actiuni si depozite bancare, iar includerea unor obligatiuni intr-un portofoliu de actiuni va duce la echilibrarea acestuia si la reducerea riscului global al portofoliului.