Imprumuturile publice - aspecte generale, caracteristici

Imprumuturile publice - aspecte generale, caracteristici

• Deficitul  bugetar impune apelul statelor la alte resurse financiare, astfel aparand creditul public cu ajutorul caruia aceste tari isi procura complementul de resurse.
• Creditul public reprezinta expresia ansamblului operatiilor prin care statul isi procura o parte din resursele publice necesare acoperirii cheltuielilor publice, in conditiile  de rambursabilitate si cu plata unei dobanzi sau cu acordarea altor avantaje subscriitorilor.
• Formele creditului
1. contractare direca de stat (si asimilatele acestuia) a imprumuturilor angajate de la persoanele fizice sau/si juridice;
2. prin institutii specializate - banci, case de economii, case de asigurari sociale, case de pensii, societati de asigurari si reasigurari etc. - care colecteaza o parte din disponibilitatile banesti de pe piata si le pun la dispozitia statului (si asimilatelor sale) pe o perioada de timp determinata si in conditii clar precizate.

Caracteristicile imprumutului de stat

1. caracter contractual

2. caracter facultativ, in rare cazuri, fortat (ex.imprumuturile fortate in caz de razboi)

3. are caracter rambursabil - statul stabileste termenul de rambursare;

4. asigura contraprestatie - dobanda sau castig.

• Destinatia imprumuturilor publice
1. Necesitati de trezorerie

- Pe parcursul anului, poate exista o neconcordanta  intre termenele la care se incaseaza veniturile si cele la care se efectueaza cheltuielile. Pe timpul executiei bugetare, apar fie goluri de casa (cand platile devanseaza incasarile), fie un plus de resurse.
- Golurile de casa ale bugetului public sunt acoperite cu ajutorul sumelor imprumutate de la alte institutii de stat, care inregistreaza un surplus de resurse financiare. In momentul incasarii veniturilor bugetare prevazute, suma imprumutata se restituie institutiei creditoare.
- Daca resursele financiare disponibile ale institutiilor publice nu sunt suficiente pentru a acoperi golurile de casa ale bugetului, atunci se solicita imprumuturi, pe termen scurt, de la alti detinatori de resurse banesti de pe piata, inclusiv de la banca centrala (sub forma unui avans in contul veniturilor bugetare viitoare, in limitele si in conditiile prevazute de lege). Resursele banesti, imprumutate de la diversi detinatori publici sau privati, nu maresc masa monetara, ci numai o redistribuie. Resursele imprumutate de la banca centrala constituie o emisiune de bani fara acoperire. De asemenea, apelul la imprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea consecinte negative asupra circulatiei monetare daca sumele obtinute nu se ramburseaza la termenele stabilite.

- efectuarea operatiunilor de schimb valutar si a celor de arbitraje pe pietele monetare internationale, pe cont propriu sau in numele clientilor;

- participarea la tranzactii externe financiare de plati si de credit, incheierea cu banci si institutii financiare straine, de angajamente si conventii de plati;

- cumpararea si vinderea in tara si strainatate de metale pretioase, aur si monede;

- emiterea de efecte de comert: bilete la ordin, cambii sau trate, cecuri in favoarea unor beneficiari din tara si strainatate;

- efectuarea unor operatiuni de vanzare - cumparare si a altor operatiuni cu titluri emise de stat;

- prestarea unor servicii bancare, de expertiza tehnica, economica si financiara a diferitelor proiecte. Acorda consultanta si asistenta in probleme de gestiune financiara si evaluare;

- organizarea lansarii de obligatiuni, asigurarea mobilizarii imprumuturilor prin emisiunea de obligatiuni, garantarea emisiunii si plasarea obligatiunilor pe piata secundara.

Instrumentele monetar - financiare

Fiecare dintre noi poate detine un patrimoniu format din active: reale (imobile, mobile, etc.) si financiare (bancare, conturi bancare, bonuri de tezaur, actiuni, etc.).

Ansamblul instrumentelor monetar - financiare intr-o economie se prezinta astfel:

bancnota si moneda divizionara;

depozite la vedere;

plasamente lichide sau pe termen scurt;

plasamente stabile.

Primele doua constituie mijloace de plata si urmatoarele doua sunt mijloace de economisire.

Actorii: subiectii nonfinanciari si subiectii financiari

Subiectii nefinanciari detin plasamente financiare sau beneficiaza de fluxuri financiare, pe cand subiectii financiari le gireaza (gestioneaza).

Subiectii nonfinanciari participa la fluxuri de productie si intervin pe piata tranzactiilor de bunuri si servicii.

Subiectii financiari (institutii de credit, bancile) distribuie "fin