Functiile impozitelor

Functiile impozitelor

Dezbaterea asupra fundamentelor si obiectivelor impozitului apare pentru prima data in economia politica, cand A. Smith enumera principiile de impozitare (maximele).

Pana la inceputul secolului XX si, de asemenea; pana la criza din anii 30, aceasta dezbatere ramane centrata pe problema determinarii asietei impozitului. Functia sa primordiala era, in acel moment, de a finanta activitatile statului, reduse la indeplinirea sarcinilor regaliene si, prin urmare, obiectivul esential consta, deci, in a cauta mijlocul cel mai eficace de a acoperi cheltuielile angajate. Dupa criza din anii 30 si dupa al doilea razboi mondial, sub influenta ideilor keynisiste interventia statului in economie creste si paralel rolul impozitului se mareste. Instrument privelegiat de finantare a cheltuielilor publice, el devine de asemenea un instrument de politica economica si sociala destinat satisfacerii obiectivelor de stabilizare macroeconomica si de redistribuire ale statului. Dar aceste functii sunt mai controversate.

In literatura de specialitate sunt definite cinci functii de baza ale impozitelor:

fiscala;

de stimulare;

de redistribuire;

de reglare;

de control.

Functia fiscala  a impozitelor se manifesta prin contributia permanenta si sistematica a impozitelor la formarea resurselor financiare ale statului.

Se delimiteaza si functia de stimulare a impozitelor ca o functie separata. Functia de stimulare a impozitelor se manifesta atat prin favorizarea cat si prin pedepsirea contribuabililor. Utilizarea in fiscalitate a inlesnirilor si sanctiunilor fiscale presupune in ambele cazuri efectul de stimulare, deoarece fiecare masura se aplica ca o reactie la starea anumitei sfere a activitatii economice, care necesita amestecul statului.   Prin intermediul functiei de stimulare, impozitul devine un instrument viabil al politicii sociale a statului.

Functia de redistribuire a impozitelor are un caracter obiectiv si reiese din functiile de baza ale statului. Aceasta functie asigura procesul de redistribuire a unei parti a produsului intern brut. Prin functia data se accentueaza rolul impozitului ca un instrument centralizat in relatiile de distribuire si redistribuire a resurselor financiare publice.

Functia de reglare a impozitelor reiese din necesitatea reglementarii de catre stat a unor procese economice si sociale.  Functiile economice ale statului se complica in conditiile dezvoltarii relatiilor de piata si liberalizarii activitatii agentilor economici.

Functiile impozitelor reflecta un anumit aspect al relatiilor fiscale:

functia fiscala reflecta atitudinea contribuabililor fata de stat, indreptata spre acumularea maximului de resurse financiare la buget;

functia de reglare reflecta atitudinea statului fata de  contribuabili, in scopul de a crea conditii favorabile pentru activitate.

In procesul de reglementare fiscala statul efectueaza o analiza multilaterala a activitatii economice, dar pentru a obtine un efect maxim este nevoie de a efectua un control asupra corectitudinii functionarii mecanismului fiscal.

Impozitele, ca si finantele indeplinesc functia de control, care reflecta corectitudinea derularii din punct de vedere cantitativ si calitativ a procesului de distributie, permite de a verifica daca incasirile fiscale sunt colectate la timp, corect si complet si in rezultat poate determina necesitatea si directiile efectuarii reformei fiscale.