Evenimente semnificative care influențeaza prezentarea situațiilor financiare

Importanța controlului este definita drept un potențial nivel de impact asupra comportamentului de luare a deciziilor, in momentul analizarii de catre utilizatori print-o abordare raționala a greșelilor și/sau lipsurilor ce se regasesc in cadrul situațiilor financiare.[1] In cazul in care situațiile financiare includ declarații false, care sunt atat de importante incat sa nu prezinte corect realitatea in conformitate cu principiile contabile general acceptate, se considera ca aceste situații financiare au fost declarate in inșelator. Pe scurt, importanța controlului se va reflecta la nivel de situație financiara sau la nivelul soldului contului. In cazul in care din cauza unei informații eronate o persoana prudenta care utilizeaza situațiile financiare este influențata, eroarea va fi considerata importanta. In general, situațiile care afecteaza in mod semnificativ comparabilitatea situatiilor financiare, necesita explicații ce se cer precizate in note.

S-a constatat in ultimii ani, ca multe societați mari care se considera ca ar fi prezentat informații fiabile și transparente utilizatorilor lor, au oferit de fapt informații financiare care de fapt nu erau de incredere și din aceasta cauza mulți investitori au suferit pierderi.

In situațiile financiare se pot regasi unele greșeli legate de situațiile financiare care sunt un intreg sau legate de anumite conturi ce pot influența hotararile grupurilor de interese. Aceste greșeli se pot ivi ca urmare a aplicarii eronate a principiilor de contabilitate general acceptate sau din cauza intocmirii unor inregistrari care nu reflecta realitatea ori din cauza omiterii inregistrarii unor operațiuni ce au avut loc. Controlul crește increderea in aceste rapoarte financiare și in cazul in care o societate nu are succes, utilizatorii acestor situații financiare identifica insuccesul societații cu insuccesul controlului.

Cel mai apropiat exemplu de aceasta situație este cazul Enron. Pe langa lacunele din standardele de audit contabil, deciziile manageriale cauzate de informațiile financiare eronate, cat și lipsa de cunoștințe profesionale a auditorilor au ocupat un rol important in falimentul Companiei Enron. Elementele care prezinta rezultatele financiare ale evenimentelor de la Enron, nu au fost inca in totalitate ințelese nici macar de catre experții in contabilitate și probleme de audit.

Daca exista insa o incertitudine majora care poate influența situațiile financiare, auditorul trebuie sa evalueze mai intai daca informațiile sunt prezentate in notele la situatiile financiare și daca aceste informații sunt adecvate evenimentelor respective. In cazul in care notele conțin informații adecvate, pentru incertitudini semnificative auditorul trebuie sa adauge un alt paragraf explicativ la raportul de audit.[5] Legat de informația financiara, un alt termen la care trebuie sa facem referire este "informație financiara inșelatoare". Este posibil ca in cadrul societaților unele persoane care se afla in diverse poziții de conducere, sa transmita informația legata de societate intr-un mod deformat, in favoarea lor sau a unui anumit grup de persoane sau in defavoarea unui alt grup și sa ascunda in mod ilegal informația de aceste grupuri.

Evenimente semnificative care influențeaza prezentarea situațiilor financiare pe piețele internaționale

La baza crearii standardelor americane de contabilitate se afla un sistem bazat pe un amestec de reglementari din sectorul public și privat. Principala reglementare legata de standardele contabile este "Legea privind valorile mobiliare din 1933" care apare ca un raspuns la criza financiara din 1929 și care se regasește in "Securities Exchange Act din 1934". "Securities Exchange Act din 1934" este inființata cu scopul de a pune in practica legea Securities Exchange Act din 1933 și ambele legi au fost date pentru a putea determina modalitațile referitoare la raportarea financiara. De la "Securities Exchange Act" au fost eliberate documente pe teme contabile care purtau denumirea de 'Accounting Series Releases' și 'Staff Accounting Bulletins', rolul acesteia in stabilirea standardelor contabile fiind restricționat la funcția de control și supraveghere, iar pentru stabilirea normelor pentru auditul independent și contabilitate s-a permis ca instituțiile ce au rol de reglementare din sectorul privat sa aiba un rol mai eficient. Cea mai importanta instituție dintre acestea este: Institutul american al contabililor publici (American Institute of Certified Public Accountants - AICPA). O serie de mari nereguli contabile constatate incepand cu 2001 tot la unele mari companii de renume mondial au creat un mare ecou pe piețele financiare internaționale. Aceste eșecuri din cadrul acestor mari companii au zguduit increderea publicului in rapoartele financiare și in prezentarile de informații corporative.

Elementele care stau la baza acestor scandaluri contabile: extazul ilogic al investitorilor in fața piețelor emergente, ambițiile contagioase, surparea castelelor virtuale realizate din hartie in fața așteptarilor care creșteau, ințelegerea deformata a prezentului de catre manageri, eșecul consiliului de administrație, a comisiei de audit, a auditorilor independenți si a Securities Exchange Act, graficul standardelor de raportare financiara care a incurajat acceptarea modificarilor și a asigurat ca aceste situații financiare sa arate mai bine in fața auditorilor sunt numai unele dintre greșelile realizate.

Raportarea financiara este gasita la controalele interne din ce in ce mai mult ca o sursa de eșec care se raspandește pe zi ce trece. Dupa aceste scandaluri cauzele care stau la baza caderii pieței de capital sunt considerate ca a fi preocuparile legate de problemele contabile.[7] Colapsul companiei Enron este un exemplu bun care conține multe grupuri de interese și multe slabiciuni cauzate de sistemul adoptat.

In timp ce ecoul incidentului Enron inca mai continua, acțiunile unuia dintre cei mai mari producatori de echipamente electronice din lume și anume Tyco, au scazut cu 20 la suta și valoarea de piața a societații care era de 80 miliarde dolari a scazut in doua zile la 63 miliarde dolari. In iunie 2002, Securities Exchange Act US care este cea mai inalta autoritate care controleaza practica contabila și financiara a societaților americane, a deschis un caz de frauda indreptat catre Worldcom, care este ca marime a doua companie de telecomunicație din USA, aratand ca acesta a fraudat statul cu 3,8 miliarde dolari, aratand de fapt situația financiara in mod diferit. Datorita acestor scandaluri contabile ce au avut loc in SUA, au avut loc multe modificari in standardele contabile, de audit și de administrare corporativa, in Europa in februarie 2003 are loc o situație similara cazului Enron. A treia mare societate de retail din lume Royal Ahold (societate olandeza) a declarat ca profitul pe anii 2001 și 2002 a fost raportat cu 500 milioane de dolari mult decat era, dupa aceasta acțiunile societații s-au depreciat cu 63% intr-o singura zi.[9] Dupa Royal Ahold in Europa, in 2003 și frauda de la societatea italiana Parmalat a starnit mari ecouri.

Compania de produse alimentare Parmalat care avea 30.000 angajați in 29 țari a cerut falimentul pe motiv ca nu mai are in conturi miliarde de dolari. Procesul de faliment a fost inițiat de catre Banca Centrala din America impotriva Parmalat pentru ca acesta nu mai deținea acțiuni și numerar in valoare de 5 miliarde dolari, care se vedeau a fi la Societatea Financiara Bonlat din Insulele Cayman.[10]

In cazul Parmalat, se pare ca responsabili sunt managerii și responsabilii din conducerea superioara a societații care o lunga perioada de timp au fraudat și și-au insușit bani și atata timp cat membrii consiliului de administrație ai companiei nu s-au comportat onest, a devenit aproape imposibil a se asigura masuri de securitate eficiente.[11]

Evenimente semnificative care influențeaza prezentarea situațiilor financiare in Turcia

Recenta criza financiara din Asia și apoi criza financiara ce a urmat in Rusia au dat alarma in cercurile financiare internaționale. Apariția brusca a puselor de criza au dezvaluit faptul ca sistemul financiar mondial nu este indeajuns de transparent, iar sistemele de avertizare care ar fi trebuit sa anunțe in prealabil aceste crize nu au funcționat. In plus, abordarile "etice" și condițiile de independența a contabililor și a auditorilor au dus la inceperea unor interogatorii. Instituții precum FMI, Banca Mondiala, OECD, Organizația  Internaționala a Comisiilor de Valori Mobiliare (International Organization of Securities Commissions - IOSCO) care reglementeaza sistemul financiar mondial au inceput sa ia masuri drastice cu privire la aceste aspecte. Au fost accelerate atat eforturile depuse pentru globalizarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și a Standardelor Internaționale de Audit, cat și cele necesare pentru ca normele locale sa se poata apropia de standardele internaționale. Au fost stabilite standardele internaționale de conduita etica pentru contabili și auditori.

In Turcia evenimentele s-au dezvoltat in paralel cu cele ce aveau loc in lume in aceeași perioada, avand loc crize bancare, diverse operațiuni de corupție și au fost scoase in evidența slabiciunile sistemului financiar și cele legate de etica profesionala. Intrarea in vigoare a Noii Legi a Bancilor, crearea Agenției de Control și Organizare Bancara, cercetarea cu mare atenție a cazurilor de corupție și toate celelalte masuri luate au dus la consolidarea punctelor slabe ale sistemului financiar. Dupa cum este cunoscut, Turkcell care avea acțiunile cotate atat la Bursa de Valori din Istanbul, cat și la Bursa din New York a publicat la finele primelor 9 luni din anul 2000, doua rapoarte de activitate diferite. Turcell care la Bursa din Turcia declara o pierdere in valoare de 23,7 trilioane TL in primele luni ale anului, la Bursa din New York a anunțat un profit in valoare de 157,8 trilioane TL. Aceste doua rezultate diferite se datoreaza diferențelor dintre Standardele de Contabilitate Americane și standardele acceptate de Consiliul Turc al Pieței de Capital.

Un alt exemplu este societatea germana Daimler-Benz care și-a listat acțiunile la Bursa din New York in 1993. Pentru ca Daimler-Benz sa iși poata cota acțiunile la Bursa din New York in anul 1993, a declarat in situații financiare intocmite in acea perioada in conformitate cu Standardele Contabile Germane un profit net in valoare de 615 milioane de Deutsche Mark (DM), iar in conformitate cu Standardele Contabile ale Statelor Unite ale Americii a declarat o pierdere in valoare de 1,839 milion DM. Rezultatele diferite ne demonstreaza de asemenea faptul ca exista diferențe intre sistemul contabil german și cel american.[14]

Dupa cum se poate observa din exemplele oferite, diferențele de contabilitate dintre diverse țari, ingreuneaza comparația informațiilor financiare obținute; piețele de capital constituie o bariera in cadrul procesului de colectare a fondurilor și in plus constituie și o cauza ce duce la dificultați la fuziune și la tranzacționarea internaționala. Eliminarea tuturor acestor probleme poate fi posibila doar prin convergența standardelor diferite de raportare financiara și contabila care sunt practicate in diverse țari, adica acest lucru aduce in prim plan necesitatea de punere in aplicare in toate țarile in același mod a standardelor de raportare contabila și financiara. Acest lucru nu este posibil decat prin intermediul standardelor contabile și financiare acceptate pe plan internațional.[15]

Deschiderea societaților catre publicul larg, operarea la bursele internaționale a acțiunilor și atingerea unor proporții semnificative a relațiilor comerciale internaționale, a adus in prim plan utilizarea rapoartelor financiare adecvate IAS. Din acest motiv, alinierea standardelor contabile din Turcia la cele IFRS (International Financial Reporting Standards) a devenit inevitabila.