EURO - moneda unica europeana

EURO - moneda unica europeana

In cadrul procesului de transformare a Sistemului Monetar European (SME) in Uniune Economica si Monetara, reuniunea la nivel inalt de la Madrid, din 15-18 decembrie 1995, a intrat in istorie prin hotararile adoptate: introducerea de la 1 ianuarie 1999 a monedei unice europene, stabilirea denumirii monedei - EURO si adoptarea scenariului tehnic al tranzitiei.

Etapele prevazute in acest scenariu au fost parcurse cu succes:

inceputul anului 1998 - sefii de state si guverne ale celor 15 tari membre ale Uniunii Europene au selectionat tarile participante la zona EURO, in baza respectarii criteriilor de convergenta stabilite prin Tratatul de la Maastricht:

-Criteriul stabilitatii preturilor: rata inflatiei sa nu depaseasca, decat in limita a 1,5%, rata medie a inflatiei in cele trei tari membre cele mai performante din acest punct de vedere; (este important ca ratele inflatiei sa convearga in interiorul unei uniuni, caci tarile care au inflatia mai ridicata decat altele sufera o pierdere a competitivitatii ce nu mai poate fi corectata printr-o devalorizare)

-Criteriul ratei dobanzii pe termen lung: aceasta sa nu se distanteze cu mai mult de 2% de media ratelor existente in primele trei tari cu nivelul inflatiei cel mai redus;

-Criteriul situatiei finantelor publice: deficitul bugetar nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB, iar datoria publica sa nu depaseasca 60% din PIB;

-Criteriul cursului de schimb: respectarea marjelor de fluctuatie prevazute in mecanismul de schimb din cadrul SME, in ultimii 2 ani anteriori intrarii in UM..

Tarilor cu probleme economice li s-au adaugat tarile eurosceptice, astfel incat din lista tarilor participante la EURO au lipsit in momentul lansarii tari membre ale Uniunii Europene precum: Marea Britanie, Danemarca, Suedia, avand posibilitatea sa se integreze in anii urmatori (Grecia a fost a 12-a tara care a aderat la zona Euro la 01.01.2001);

01.01.1999 EURO a devenit moneda cu functii depline; ratele de conversie ale monedelor participante s-au fixat de o maniera irevocabila; s-a realizat trecerea la EURO a pietelor financiare si valutare, pentru tranzactiile interbancare de mare valoare; s-a instaurat astfel Uniunea Monetara Europeana; politica monetara unica a zonei EURO a trecut sub responsabilitatea Bancii Centrale Europene infiintata la 01.06.1998;

Stabilirea ratei de conversie = cursuri de schimb irevocabile intre Euro si statele membre ale Zonei Euro (11 la numar la 01.01.1999).

La 01.01.1999 ECU a fost convertit in Euro la paritatea 1:1, desi cosul ECU nu s-a regasit in totalitate in componenta cosului Euro (lipseau GRD, GBP si DKK).

Moneda	Membre Zona Euro	Contributia monedei in cosul ECU	Cursul de schimb fata de USD la 31.12.1998	Echivalentul in USD a contributiei in ECU	Rata de conversie 1EUR
DEM BEF LUF NLG DKK GRD ITL ESP PTE FRF GBP IEP FIM ATS SEC	Da Document online: Globarizarea si vectorii globarizarii Proiect: Eficienta economica a investitiilor Da Da Da Da Da Da Da Da Da Da		USD/ECU

Pana la 31.12.2001 moneda unica dematerializata, scripturala a circulat in paralel cu monedele nationale, functionand principiul "fara interdictii si fara obligatii" in utilizarea EURO. Perioada de tranzitie a fost menita sa permita tuturor persoanelor fizice si juridice trecerea in ritm propriu la EURO;

La 01.01.2002 s-au pus in circulatie monedele si biletele de banca. Timp de 6 luni acestea au circulat in paralel cu monedele nationale;

la 01.07.2002 EURO a ramas singurul mijloc de plata legal, bancnotele nationale fiind retrase din circulatie.

Sistemul European al Bancilor Centrale este format din bancile centrale nationale ale tarilor membre ale Uniunii Europene si Banca Central Europeana. Bancile centrale ale tarilor membre care nu participa la zona Euro (Danemarca, Suedia, Marea Britanie si noii membri ce au aderat in mai 2004) au un statut particular, care le permite sa stabileasca propria politica monetara, dar nu pot sa participe nici la luarea deciziilor, nici la punerea in practica a politicii monetare a zonei Euro.

Ansamblul constituit din bancile centrale nationale din zona Euro si BCE formeaza Eurosistemul. Obiectivul principal al acestuia este mentinerea stabilitatii preturilor. Ca efect, misiunile sale constau in:

defirea si punerea in practica a politicii monetare unice; emisiunea monetara se  face in limitele stabilite de BCE;

bancile comerciale sunt supravegheate de bancile centrale nationale sau alte autoritati nationale, nu de BCE;

dirijarea operatiunilor de schimb;

asigurarea bunei functionari a sistemelor de plati.

Dintre avantajele oferite de introducerea monedei EURO putem mentiona:

stabilitatea macroeconomica consolidata (unde inflatia joasa se cupleaza cu dobanzile in scadere)

eficienta pietei unice sporeste prin disparitia incertitudinilor cu privire la schimbul monetar intraeuropean, reducerea costurilor de tranzactie;

eliminarea fluctuatiilor de curs are efecte pozitive pe termen mediu si lung asupra dinamicii cresterii economice

politicile monetare nationale necoordonate sunt inlocuite cu politica monetara unica a BCE. Se produce, astfel, o sporire a credibilitatii, importanta pentru consecintele sale in mentinerea sistematica a stabilitatii preturilor, respectiv a capacitatii de lupta impotriva inflatiei

stabilirea preturilor intr-o singura moneda, la scara intregii Europe, conduce la arbitraje spatiale mai directe, apoi, d. p. d. v. timp, va reduce substantial incertitudinile care afecteaza deciziile cu privire la investitii. Prin moneda piata unica poate deveni un spatiu concurential veritabil, in cadrul caruia, in mod progresiv,va avea loc o noua repartitie a activitatilor economice, inclusiv la o concentrare a acestora;

ridicarea EURO la rangul de moneda vehiculara, moneda internationala, deviza cheie care sa concureze puternic dolarul american.

Acest ultim aspect releva faptul ca, pe plan international, efectele Uniunii Economice si Monetare sunt si mai puternice si constau in:

utilizarea crescanda a monedei unice in cadrul tranzactiilor comerciale, ceea ce va permite reducerea instabilitatii generate de fluctuatiile cursurilor dolarului si yenului;

prin disparitia necesarului de rezerve nationale in cadrul intracomunitar s-au realizat economii importante, estimate la aproximativ 200 mld USD;

coordonarea monetara internationala, prin restrangerea dialogului la cadrul tripartit, ar putea inregistra progrese notabile.

In acelasi timp, literatura de specialitate avertizeaza si asupra unor dezavantaje:

centralizarea puterii - EURO pare a fi un pretext pentru centralizarea prerogativelor la nivel comunitar, ceea ce va conduce la alterarea suveranitatii nationale a statelor membre cu toate consecintele care decurg de aici (deja prerogativele politicii monetare sunt transferate catre ECOFIN - politica valutara si BCE - politica monetara propriu-zisa

reprezentarea SEBC la FMI - conform statutului FMI, calitatea de membru al fondului revine statelor nationale, astfel incat autoritatea comunitara nu este reprezentata, nu are abilitati decizionale la FMI, beneficiind de statutul de observator;

amenintarea deflationista - respectarea planului de realizare in spatiul EURO a unei inflatii reduse ar putea conduce, daca acest proces este scapat de sub control, la un soc deflationist puternic, cu efecte negative resimtite deplin pe piata muncii;

EURO si monedele nationale ale statelor din afara zonei EURO

Sistemul Monetar European (considerat a avea rol cheie in primele faze de aderare la UEM) a fost inlocuit cu un nou mecanism sl cursului de schimb ERM II (1998). Acest nou aranjament monetar statueaza relatia dintre Euro si monedele nationale ale statelor UE din afara spatiului Euro, oferind insa libertatea acestor state de a adera in mod voluntar.

Pentru tarile care nu au indeplinit performantele economice, ERM II isi propune stabilirea unui curs de schimb cat mai sustenabil, ca preconditie la stabilirea nivelului general al preturilor, criteriu de baza in paleta criteriilor de convergenta.

D.p.d.v. tehnic sistemul functioneaza astfel:

moneda nationala poate fluctua in limitele unei benzi de fluctuatie fata de paritatea centrala in raport cu Euro adoptata de Banca centrala;

limita benzii poate varia de la o tara la alta, in functie de progresele inregistrate in indeplinirea criteriilor de convergenta. Interventiile Bancii Centrale pe piata valutara, motivate de indepartarea unui pericol iminent ca nivelul prestabilit sa fie depasit, sunt, in principiu nelimitate si posibile ori de cate ori este nevoie.

ERM II a fost destinat initial si tarilor din Europa Centrala si de Est candidate la Uniunea Europeana, insa Tratatul de la Amsterdam a limitat accesul doar la membri.