Drepturile de tragere, facilitatile si intarzierile la rambursare

Drepturile de tragere, facilitatile si intarzierile la rambursare

Tragerile din fondurile FMI se fac sub forma dreptului de a cumpara devize convertibile. Statele membre au dreptul sa cumpere de la FMI devizele de care au nevoie, platindu-le cu propriile monede. In momentul in care operatiunea ia sfarsit, tara isi rascumpara propria moneda cu deviza straina, pe care si-a procurat-o intre timp.

Aceste operatiuni de cumparare sunt asemnatoare unui credit si rambursarii lui ulterioare. Statul care imprumuta devize straine cu ajutorul monedei sale nationale, plateste un comision, respectiv o dobanda, asupra acestei trageri, si apoi trebuie sa rascumpere moneda sa cu aur sau cu devizele forte stabilite de FMI.

Aceste trageri asupra resurselor in devize ale FMI sunt supuse unor reguli stricte, deoarece maresc depozitele FMI in monede slabe si reduc rezerva devizelor forte disponibile. Pentru a evita acest lucru, tragerile sunt supuse unor conditii din ce in ce mai stricte.

Orice stat membru are dreptul la o transa de credit initiala, corespunzand la 25% din cota sa parte, si poate fi obtinut in orice moment, in mod automat si fara conditii. Transele urmatoare pe care le poate obtine un stat membru sunt impartite in patru transe de credit egale fiecare cu 25% din cota parte. Pentru a trage din aceste transe, tara beneficiara trebuie sa demonstreze ca practica politici de redresare a balantei sale de plati, care ii vor permite sa rascumpere moneda sa nationala.

Facilitatile FMI

Exista mai multe facilitati oferite statelor membre de catre Fondul Monetar International. Alegerea facilitatii depinde de natura problemei cu care se confrunta tara respectiva.

Tipurile de facilitati acordate de FMI sunt:

1) Transele de credit. Acestea reprezinta politica de credit cea mai veche si cea mai raspandita. Creditele sunt disponibile pentru tarile membre in transe echivalente cu 25% din cota parte. Pentru prima transa, tarile trebuie sa demonstreze dorinta de echilibrare a balantei de plati, iar pentru transele superioare se cere un acord de confirmare Stand-by, bazat pe politici de stabilizare ce acopera o perioada de 1 - 2 ani. In mod normal, la aceste acorduri se adauga anumite criterii de realizare.

2) Mecanismul acordurilor extinse - este destinat statelor membre care au dificultati structurale ce nu pot  fi depasite intr-o perioada scurta de timp. Aceste acorduri permit sa se abordeze ajustarea economica pe parcursul mai multor ani.

3) Facilitatile de ajustare structurala reintarita. Aceste facilitati raspund la esecul programelor de ajustare traditionala aplicate in tarile cele mai sarace. Se pune accentul pe cresterea economica, pe lupta impotriva saraciei, reformele structurale bazandu-se pe o finantare extinsa pe o perioada de 3 ani. Se obtin in aceste situatii imprumuturi relativ mari, care insa cer eforturi deosebite in domeniul structural si fac obiectul unor conditionari riguroase, ca de exemplu vizite ale misiunilor FMI si criterii cantitative de respectat inaintea fiecarei trageri.

4) Facilitatea de compensare si finantare a cheltuielilor neprevazute. Aceasta facilitate are ca scop acoperirea pierderilor temporare ale incasarilor din exporturi, si sa finanteze o crestere a costului importului de cereale.

5) Facilitati pentru transformarea sistemica. Scopul in aceasta situatie este sa se permita finantarea tarilor in curs de tranzitie, care se confrunta cu dificultati ale balantei de plati din cauza disparitiei relatiilor lor comerciale traditionale, din cadrul CAER. Aceste facilitati au avut un caracter temporar, create in aprilie 1993, si incetandu-si existenta la 1 mai 1995. Au recurs la acest tip de facilitate 20 de tari, suma cea mai mare fiind primita de Ucraina.

6) Asistenta financiara in caz de urgenta. Aceasta permite acordarea unui ajutor financiar tarilor membre care se confrunta cu probleme ale balantelor de plati ca urmare a unor catastrofe naturale.

Intarzierile la rambursare.

Fondul Monetar International dispune de un statut special de creditor privilegiat. El nu recurge niciodata la reducerea obligatiilor sau anularea datoriilor. Totusi, FMI a inregistrat, incepand cu anii '80, o crestere a intarzierilor la rambursare a unui mic grup de tari. Aceste intarzieri fac ca FMI sa nu poata realiza refinantari ale acestor tari, deoarece, prin statut, i se interzice sa imprumute tari care inregistreaza   intarzieri la rambursare.

Tarile care intrerup rambursarea sunt marginalizate, fiind incadrate intr-o situatie de ilegalitate financiara internationala. Aceste tari nu primesc nici un ajutor tehnic si nici sprijin financiar din partea Fondului Monetar International, si le este interzis accesul la credite bilaterale si la mecanismele de reesalonare a datoriei.