Conditiile de fond ale societatii comerciale bancare

Conditiile de fond ale societatii comerciale bancare

1. Forma juridica

Bancile se constituie sub forma juridica de societate pe actiuni fie simultan, fie prin subscriptie publica.

Constituirea simultana sau concomitenta a societatii bancare are loc atunci cand actionarii acopera, prin aporturile lor, intregul capital social si efectueaza varsamintele integral, in numerar, pana la momentul constituirii. In acest caz, actionarii pot initia direct procedura de constituire a societatii, prin inchiderea actelor constitutive si indeplinirea formalitatilor prevazute de lege.

Constituirea continuata (prin subsciptie publica) a societatii bancare este procedura urmata in cazul in care actionarii care initiaza infiintarea bancii nu dispun de resursele financiare necesare pentru a subscrie si a varsa intregul capital social.

In aceasta situatie, constituirea societatii presupune o etapa premergatoare, necesara formarii capitalului social pe calea subscriptiei publice. Totusi, si in acest caz fondatorii trebuie sa detina o participatie de cel putin 30% din capitalu social al bancii.

2. Capitalul social

Capitalul social minim al unei banci este cel stabilit de Banca Nationala a Romaniei. Acesta este stabilit prin Normele nr.9/2000 privind capitalul minim al bancilor si al sucursalelor bancilor straine in art.4 la 250 miliarde lei.

La constituirea bancii, capitalul social trebuie sa fie varsat integral, in forma baneasca, deodata cu subscrierea, intr-un cont deschis la o banca, persoana juridica romana, sau la o sucursala a unei banci straine autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei.

Dupa ce au fost autorizate de B.N.R. sa functioneze, bancile trebuie sa mentina, in permanenta, acelasi nivel minim al capitalului social prevazut de normele B.N.R., in forma baneasca. Aceeasi obligatie revine si sucursalelor bancilor straine.

Capitalul social al bancilor poate fi majorat permanent, cu aprobarea B.N.R. . Sursele majorarii capitalului social sunt prevazute de art.41 al Legii bancare

a)     Noile aporturi, in forma baneasca, integral varsate la banca respectiva sau intr un cont deschis la o alta banca, persoana juridica romana, ori la o sucursala a unei banci straine, autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei;

b)     Dividendele din profitul net cuvenit actionarilor, dupa plata impozitului pe dividende potrivit legii;

c)      Rezervele din influentele de curs valutar aferente aprecierii disponibilitatilor in valuta reprezentand capital social in valuta;

d)     Rezervele constituite din profitul net, existente in sold potrivit ultimului bilant contabil;

e)     Diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului, incluse in rezerve.

Se stabilesc doua importante derogari  de la regimul general al societatilor pe actiuni: in primul rand, aporturile la capitalul social al unei banci nu pot fi decat aporturi in numerar, cu excluderea aporturilor in creante si a celor in natura; in al doilea rand, valoarea actiunilor subscrise trebuie varsata integral pana la momentul constituirii societatii; spre deosebire de societatile ordinare pe actiuni, la care valoarea varsamintelor la momentul infiintarii trebuie sa fie de 30% din capitalul subscris in cazul constituirii simultane, respectiv 50% in cazul constituirii continuate.

Orice persoana care intentioneaza sa achizitioneze o participatie de cel putin 5% din capitalul social al bancii este obligata, potrivit art.51 din Legea nr.58/1998, sa obtina aprobarea prealabila a Bancii Nationale a Romaniei. 

3. Actiunile si actionarii bancilor

Prin derogare de la dreptul comun in materia societatilor pe actiuni (care consacra principiul ca actiunile pot fi nominative sau la purtator), actiunile emise de banci vor putea fi, potrivit art.38 din Legea Bancara, numai nominative. Societatile bancare nu vor putea emite actiuni la purtator, care sa nu cuprinda elementele de identificare ale titularului. Consecinta este ca drepturile aferente actiunilor societatilor bancare pot fi exercitate numai de catre titularul acestora, identificat in cuprinsul titlului, iar nu de catre persoana care poseda titlul.

Ratiunea acestei norme rezida din necesitatea cunoasterii identitatii tuturor proprietarilor actiunilor bancii, in vederea exercitarii de catre Banca Nationala a Romaniei a supravegherii prudentiale bancare, cu deosebire asupra situatiei actionarilor semnificativi care, pentru a dobandi aceasta calitate sau, in anumite cazuri pentru a si-o consolida, trebuie sa obtina aprobarea prealabila a bancii centrale.

Actiunile societatilor bancare se caracterizeaza prin faptul ca sunt titluri reprezentative ale contributiilor la capitalul social, contributii constand in aporturi in numerar aduse de actionari a caror identitate este inscrisa in titlu.

Regula de drept comun in materia societatilor de capital potrivit careia acestea se constituie "intuitu pecuniae", iar nu "intuitu personae", cunoaste o aplicatiune cu caracter special in cazul bancilor . Societatea bancara se constituie in considerarea aporturilor actionarilor la capitalul social, dar nu orice persoana care dispune de capitalul necesar efectuarii aportului poate deveni actionar al bancii, ci doar acele persoane care au calitatea ceruta de lege.

Analiza conditiilor de fond privind actionarii semnificativi si structura actionariatului societatii bancare necesita cateva precizari de ordin terminologic. Astfel, potrivit art.3 lit. i) din Legea 58/1998, "actionarul semnificativ" este persoana fizica sau juridica ori grupul de persoane fizice sau juridice care actioneaza impreuna si care detin direct sau indirect o participatie de cel putin 5% din capitalul social al bancii sau din drepturile de vot ori o participatie care permite exercitarea unei influente semnificative asupra gestiunii si politicii de afaceri a acesteia.

Sintagma "grup de persoane care actioneaza impreuna" cuprinde, conform Legii bancare, doua sau mai multe persoane fizice sau juridice care infaptuiesc o politica comuna fata de banca. Legea prezuma ca un grup de persoane actioneaza impreuna cand acesta este format din: a) soti, rude si afini pana la gradul al doilea inclusiv; b) aceste persoane si societatile aflate sub controlul lor efectiv; c) o societate, administratorii si persoanele fizice sau juridice care exercita controlul efectiv asupra acesteia; d) societati aflate sub controlul efectiv al aceleiasi sau acelorasi persoane fizice sau juridice

Actionarii semnificativi trebuie sa indeplineasca cel putin conditiile prevazute de art.52 din Legea bancara:

a)     sa dispuna de o situatie financiara stabila, care sa justifice in mod satisfacator provenienta fondurilor destinate obtinerii participatiei la capitalul social al bancii si care sa creeze premise pentru o eventuala sustinere financiara a bancii;

b)     sa furnizeze suficiente informatii care sa asigure transparenta necesara pentru identificarea structurii grupului din care fac parte;

c)      persoanele juridice sa functioneze de minimum 3 ani, cu exceptia celor rezultate din fuziunea sau divizarea unei persoane juridice aflate in functiune de minimum 3 ani;

d)     sa fie supravegheate in mod adecvat de catre autoritatea competenta din tara de origine.

O actiune da dreptul la un singur vot, bancile nu vor putea, in statutele lor, sa stabileasca exceptii de la acest principiu.

Incalcarea prevederilor legale privind obtinerea, in prealabil, a aprobarii bancii centrale pentru dobandirea calitatii de actionar semnificativ nu are ca efect nulitatea contractelor de vanzare-cumparare a actiunilor respective, ci atrage consecinta prevazuta in art.73 din Legea bancara exercitiul dreptului de vot este suspendat. Principalul efect urmarit de legiuitor este repunerea in situatia anterioara a persoanei care a dobandit in mod nelegal particiatia.

Conform dispozitiilor art.73 din Legea bancara, exercitiul dreptului de vot al actionarilor semnificativi care nu au obtinut in prealabil aprobarea B.N.R., este suspendat iar acestia sunt obligati sa-si vanda, in termen de 3 luni, actiunile sub sanctiunea anularii actiunilor respective.

Pe langa dreptul la vot, calitatea de actionar confera si alte drepturi cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, cum sunt: dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor; dreptul de informare; dreptul la dividende; dreptul asupra partii cuvenite din lichidarea societatii.

Legea 31/1990 interzice societatilor pe actiuni incheierea anumitor acte juridice care vizeaza actiunile proprii. Societatea nu poate face avansuri sau imprumuturi si nici sa constituie garantie in vederea subscrierii sau dobandirii propriilor sale actiuni de catre un tert. 

Adunarea generala a actionarilor este organul de deliberare si decizie care cuprinde toti actionarii, exprimand vointa sociala si decide asupra problemelor date de lege in competenta sa. Adunarile generale ale actionarilor pot fi ordinare (insarcinate sa decida asupra problemelor curente ale societatii), respectiv extraordinare (insarcinate sa hotarasca asupra modificarilor in situatia societatii).

Adunarea generala ordinara prezinta caracter obligatoriu, in sensul ca ea trebuie sa se intruneasca cel putin o data pe an, intr-un termen de maximum 3 luni de la momentul in care s-a incheiat exercitiul financiar pentru anul precedent [6]. Adunarea generala este legal constituita in masura in care in cadrul ei participa actionari care sa reprezinte cel putin jumatate din capitalul social. Daca nu se obtine o asemenea majoritate se va recurge la o a doua convocare, adunarea generala fiind valabil constituita indiferent de prezenta actionarilor.

Adunarea generala extraordinara se considera legal constituita daca la prima convocare sunt prezenti  actionari reprezentand minimum ¾ din capitalul social. Daca acest consum nu este intrunit in urma convocarii ulterioare, adunarea generala extraordinara este legal constituita daca sunt prezenti actionarii reprezentand minimum jumatate din capitalul social .

4. Organizarea, conducerea si administrarea societatilor bancare

Organizarea si conducerea societatilor bancare se stabilesc prin actele lor constitutive, in conformitate cu legislatia comerciala si cu legea bancara.

In toate actele oficiale, banca trebuie sa o identifice printr-un minim de date prevazute de art.22 : firma sub care este inmatriculata in registrul comertului, capitalul social, adresa sediului[8] principal, numarul si data inmatricularii in Registrul comertului, numarul si data inmatricularii in Registrul bancar.

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

Fiecare banca poseda un regulament propriu de functionare, aprobat de organele statutare si cuprinde cel putin: structura organizatorica; atributiile fiecarui compartiment si relatiile dintre acestea; atributiile sucursalelor si a altor sedii secundare; atributiile comitetului de risc, comitetului de administrare a activelor si pasivelor, comitetului de credite; competentele si raspunderile conducatorilor, directorilor executivi, sefilor sucursalelor si altor sedii secundare si ale altor salariati care se angajeaza in operatiuni financiar-bancare in numele si in contul bancii.

Conducatorii bancii sunt definiti in art.3 litera h) din Legea bancara ca fiind persoanele, cel putin doua, care, potrivit actelor constitutive si/sau hotararii organelor statutare ale bancii, sunt imputernicite sa conduca si sa coordoneze activitatea zilnica a acesteia si sunt  investite cu competenta de a angaja raspunderea bancii. Acestia sunt presedintele si vicepresedintele/vicepresedintii consiliului de administratie, in cazul bancilor, persoane juridice romane, si directorii imputerniciti sa angajeze legal in Romania banca straina autorizata sa functioneze pe teritoriul Romaniei, printr-o sucursala.

Conducatorii bancii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minimale prevazute de art.25 din Legea bancara: sa fie rezidenti in Romania, cel putin unul din ei sa fie cetatean roman; sa exercite exclusiv functia in care au fost numiti; sa fie licentiati; sa fi lucrat cel putin 5 ani in activitatea financiar-bancara; sa nu fi cauzat, prin activitatea lor, falimentul unei societati comerciale; sa posede aprobarea B.N.R. pentru desemnarea in aceasta functie.

Banca Nationala a Romaniei poate stabili si alte norme etice si profesionale pentru calitatea si activitatea conducatorilor bancii si a personalului bancar.

In situatia in care consiliul de administratie al bancii a delegat o parte din atributiile sale unui comitet de directie, toti conducatorii vor fi membri ai comitetului de directie.

Membrii consiliului de administratie al bancii trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art.27 din Legea bancara. Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii sau ulterior, de catre adunarea generala a actionarilor. Durata functiei unui administrator al unei banci este de 4 ani, cu posibilitatea de a fi reales. Se poate spune ca administratorii pot fi temporari si revocabili. Daca durata functiei nu a fost stabilita prin actele constitutive, aceasta va fi de 2 ani. Numarul administratorilor este de 11 si pot fi numai persoane fizice.

O persoana nu poate fi aleasa in consiliul de administratie al unei banci, iar daca a fost aleasa, decade din mandatul sau, daca: este salariat al bancii in cauza, cu exceptia conducatorilor acesteia; este salariat administrator sau         la o alta banca; in ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea de catre B.N.R., cu titlu de sanctiune (art.69), sau a fost inlocuita (art.70) din Legea nr.58/1998 ca urmare a unei masuri de remediere luate de banca.

Persoanele care, potrivit Legii 31/1990, nu pot fi fondatori, nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanti ai societatii, iar daca au fost alese, sunt decazute din drepturi (art.135). Potrivit art.6 din Legea nr.31/1990, republicata, "Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de lege"

4.3. Conflictul de interese

Potrivit art.145 din Legea 31/1990, administratorul care are intr-o anumita operatie, direct sau indirect, interese contrare intereselor societatii trebuie sa instiinteze despre acestea pe ceilalti administratori si pe cenzori si sa nu ia parte la nici o deliberare privitoare la aceasta operatie. Incalcarea interdictiei are drept consecinta suportarea de catre administrator a daunelor suferite de societate.

Intrucat necesitatea respectarii acestor reguli este cu atat mai justificata in cazul societatilor bancare, ce desfasoara activitati economice de interes public, Legea nr.58/1998 consacra un capitol special acestei materii -Capitolul 7- Conflictul de interese.

Pentru a evita ca un astfel de conflict  sa prejudicieze interesele bancii, orice administrator are o tripla obligatie: de notificare, de declarare si de abtinere de la vot [10] .

Obligatia de notificare prevazuta de art.29  si art.30 incumba administratorului atunci cand cunoaste sau trebuie sa cunoasca faptul ca a fost incheiat sau este in curs de a fi incheiat un contract: intre el si banca, sau intre banca si o alta persoana juridica al carei administrator este el insusi, sau intre banca si o persoana cu care administratorul are un interes material sau o relatie materiala.

Interes material, conform prevederilor art.33, este acela care se refera la averea, afacerea sau interesele familiei (sotului/sotiei, rudelor si afinilor pana la gradul al doilea inclusiv).

Obligatia de declarare a administratorului priveste numele si adresa asociatilor sai si datele referitoare la interesele materiale si de natura financiara, comerciala, agricola, industriala sau de alta natura ale sale sau ale familiei sale. Administratorul unei banci este obligat la aceasta declaratie ori de cate ori este necesar, dar nu mai putin de o data pe an.

Obligatia de abtinere de la deliberare si vot se refera, conform dispozitiilor art.32, la dezbaterile asupra contractului in care administratorul are un interes material propriu. Totusi, in scopul realizarii cvorumului necesar luarii unei decizii asupra contractului in cauza, administratorul va fi considerat prezent.

Daca administratorul nu declara un conflict de interese, conform art.34

a)     banca, un actionar al acesteia sau Banca Nationala a Romaniei pot cere instantei judecatoresti anularea oricarui contract in care acesta are un interes material nedeclarat;

b)     Banca Nationala a Romaniei, potrivit art.70, poate cere bancii suspendarea administratorului pe o perioada care sa nu depaseasca un an de la inlocuirea acestuia.

Potrivit dreptului comun, administratorul poate inceta din functie in urmatoarele cazuri: revocare, renuntare, incapacitate sau deces.

5. Notiuni privind cenzorii si auditorul independent al bancii

Asigurarea unui control activitatii desfasurate de catre societate are in vedere atat interesul actionarilor, cat si al tertilor, care numai astfel se pot angaja, in cunostinta de cauza, in eventualele relatii contractuale.

Ceea ce caracterizeaza activitatea desfasurata de cenzori este atat competenta lor in ceea ce priveste asigurarea controlului din punct de vedere contabil, financiar si juridic, cat si independenta acestora [11] .

Art. 154 alin.4 din Legea nr.31 1990, republicata, impune ca cel putin unul dintre cenzori sa aiba calitatea de contabil autorizat in conditiile legii sau de expert contabil. Prin derogare de la aceasta dispozitie, art.28 din Legea nr.58/1998 prevede ca pot fi cenzori ai unei banci numai persoanele fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat cu studii superioare, in conditiile legii, si au experienta de cel putin cinci ani in domeniul financiar-bancar, precum si societatile de expertiza contabila autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei.

Nu pot fi cenzori ai unei banci persoanele care, potrivit art.70 din Legea nr.58/1998 au fost in ultimii 5 ani inlocuite ca urmare a unei masuri de remediere luate de banca.

Numarul de cenzori si identificarea acestora se realizeaza prin actul constitutiv. Intr-o societate pe actiuni, si implicit, intr-o societate bancara, pot fi numiti minimum trei cenzori; durata mandatului acestora este, potrivit art.154 alin.2 din Legea 31/1990, de 3 ani, neexistand nici o limitare cu privire la realegerea lor dupa expirarea mandatului. Realegerea cenzorilor este posibila in cadrul adunarii generale ordinare.

Potrivit art.155 alin.2 din Legea nr.31/1990, numirea sau alegerea unui cenzor independent este obligatorie in cazurile prevazute de lege.

In cazul societatilor bancare, aceasta obligatie este prevazuta in art.61 din Legea nr.58 fiecare banca poate numi un auditor idependent. Nu poate fi numit auditor al unei banci decat o societate cu expertiza contabila, autorizata in conditiile legii sa desfasoare aceasta activitate in Romania.

Potrivit legii, nu pot dobandi calitatea de cenzori: rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotii administratorilor; persoanele care primesc sub orice forma, pentru alte functii decat aceea de cenzor, un salariu sau remuneratii de la administrator sau societate; persoanele carora le este interzisa functia de administrator sau care nu pot fi fondatori.

In caz de deces, impiedicare fizica sau legala, incetare sau renuntare la mandat a unui cenzor,acesta va fi inlocuit de membrul supleant cel mai in varsta. Daca nici in aceasta situatie numarul cenzorilor nu este complet, pana la intrunirea celei mai apropiate adunari generale, cenzorii existenti sunt in drept sa numeasca alte persoane pe posturile vacante.

In situatia in care nu mai ramane in functie nici un cenzor, administratorii au obligatia sa convoce de urgenta adunarea generala,singura in masura sa procedeze la numirea unor noi cenzori.

Cenzorii interni au obligatia de a depune o anumita garantie care trebuie depusa inainte de preluarea functiei de cenzor.

Incetarea mandatului poate interveni in cazul expirarii duratei pentru care a fost stabilit; in cazul revocarii in cazul renuntarii la mandat in cazul incetarii de drept a mandatului.

Cenzorii au obligatia de a supraveghea gestiunea societatii, de a verifica bilantul contabil si contul de profit si pierderi, de a verifica daca registrele sunt regulat tinute si daca evaluarea patrimoniului s-a facut potrivit legii, de a convoca adunarea generala,atunci cand nu a fost convocata de administrator,de a aduce la cunostinta administratorilor sau adunarii generale neregulile din activitatea societatii, de a participa la adunarile generale ale actionarilor, fara a avea drept de vot, de a veghea ca dispozitiile legii sa fie respectate.

Datorita existentei, pe de o parte a cenzorilor iar pe de alta parte a auditorului independent, se poate vorbi de misiunea de audit bancar.[12] Astfel, se pot distinge doua tipuri de audit: un audit extern si unul intern.

Auditul  bancar extern este activitatea de audit organizata de auditorul independent-o firma specializata in activitatea de audit, ca urmare a solicitarii bancii si contra unui comision platit de banca comerciala respectiva.

Auditul bancar intern este activitatea de audit organizata in interiorul unei banci comerciale de catre un departament specializat al bancii la un nivel care sa permita independenta activitatii de audit si a opiniei formulate si transmise conducerii bancii in urma auditului efectuat.[13]

Auditorul independent va acorda asistenta bancii in tinerea evidentei contabile in conformitate cu legislatia contabila din Romania si cu reglementarile bancii centrale; va intocmi un raport anual, impreuna cu opinia sa,din care sa rezulte daca situatiile financiare prezinta o imagine fidela a conditiiei bancii; va analiza practicile si procedurile controlului intern si ale cenzorilor si, daca considera ca acestea nu sunt corespunzatoare va face recomandari bancii pentru remedierea acestora; va informa Banca Nationala a Romaniei cu privire la orice act fraudulos al unui administrator sau angajat,care ar putea avea drept consecinta o pierdere de importanta semnificativa pentru banca.

6.Obiectul de activitate

Legiuitorul roman a reglementat in mod special si intr-o maniera complexa activitatea bancara, avand in vedere importanta acesteia in functionarea economiei si a societatii in general.

Activitatea bancara este un monopol rezervat societatilor comerciale bancare, persoane juridice romane si sucursalele bancilor, persoane juridice straine.Bancile pot desfasura la randul lor activitatea bancara, respectiv toate sau numai o parte din operatiunile care constituie substanta acestei activitati, prin sucursale, pe baza reglementarilor proprii de functionare.

Activitatea bancara mai poate fi desfasurata si de catre "alte persoane juridice" autorizate in acest sens, de exemplu, cooperativele de credit.[14]

Structura activitatii bancare se poate face in:principala si conexa. Cea principala consta in atragerea de depozite si acordarea de credite in nume si in cont propriu.

In economia contemporana, atat in tara noastra cat si privita international, activitatea bancara conexa a devenit foarte importanta. Aceasta poate fi impartita in functie de operatiunile efectuate de banca in cadrul acestei activitati. Ele sunt enumerate in art.8 din Legea nr.58/1998, insa trebuie precizat faptul ca in acest text se regasesc si operatiunile principale, acceptarea de depozite si acordarea de credite.

Operatiunile bancare conexe grupate in art.8 pot fi impartite in operatiuni de casa(emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit,plati si decontari), operatiuni asupra titlurilor de credit si alte valori(tranzactii in cont propriu sau in contul clientilorcu cambii, certificate de depozit, valuta, instrumente financiare derivate, metale pretioase, pietre pretioase, valori mobiliare), operatiuni pe piata de capital(intermedierea in plasamentul valorilor mobiliare si oferirea de servicii legate de acestea, administrarea de portofolii ale clientilor, in numele si pe riscul acestora, custodia si administrarea de valori mobiliare, depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare operatiuni de asistenta a clientilor in tranzactii comerciale complexe(consultanta financiar-bancara,transfer de fonduri,operatiuni de mandat, emiterea de garantii si asumarea de angajamene.

Proiectul de modificare a Legii nr.58 1998 ar putea aduce modificari semnificative in modul de structurare si organizare la nivel sistemic a activitatii bancare. Proiectul introduce principiul potrivit cu care activitatea bancara se desfasoara de catre "institutiile de credit autorizate in conditiile legii care sunt entitati" a caror activitate principala consta in atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si in acordarea de credite in cont propriu  sau "entitati" emitente de moneda electronica".

Potrivit art.55 din Legea nr.31/1990:societatea este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc obiectul de activitate, in afara de cazul in care societatea dovedeste ca tertii cunosteau sau, in imprejurarile date, trebuia sa cunoasca depasirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singura, dovada cunoasterii. In cazul societatilor bancare, proba cunoasterii de catre tert a depasirii obiectului de activitate se poate face prin intermediul prezumtiei de cunoastere a Legii.

In cazul in care obiectul actului depaseste cadrul enumerarii de la art.8,prezumtia amintita poate face, singura, proba cunoasterii de catre tert a depasirii obiectului de activitate. In ipoteza in care obiectul actului se incadreaza in enumerarea de la acest articol, dar nu si in limitele autorizatiei Bancii Nationale a Romaniei, publicarea actului constitutiv al bancii trebuie completeta cu alte mijloace de proba.

Din registrul juridic special al bancilor fac parte si dipozitiile art.53 din Legea nr.58/1998, care prevad tranzactiile interzise societatilor bancare.

Bancile nu pot desfasura urmatoarele actvitati

a)angajarea in tranzactii cu bunuri mobile sau imobile. Exceptie fac tranzactiile cu astfel de bunuri necesare desfasurarii activitatii si pentru folosinta salariatilor, precum tranactiile cu bunuri mobile sau imobile, dobandite ca urmare a executarii silite a creantelor, altele decat cele necesare desfasurarii activitatii si pentru folosinta salariatilor, care se vand de catre banca in termen de un an de la data dobandirii lor. Pentru bunurile imobile, termenul poate fi prelungit cu aprobarea Bancii Centrale

b)achizitionarea propriilor actiuni sau angajarea lor in contul datoriilor bancii.. Se excepteaza rascumpararea actiunilor proprii in vederea reducerii capitalului social,care face obiectul unei aprobari prealabile a Bancii Centrale;

c)acordarea de imprumuturi sau furnizarea altor sevicii clientilor, conditionata de vanzarea sau cumpararea  actiunilor bancii;

d)acordarea de credite garantete cu actiunile emise de banca

e)primirea de depozite, titluri sau alte valori, cand banca se afla in incetare de plati

f)angajarea in acceptarea de depozite, daca majoritatea depozitelor provin de la angajatii bancii. Se excepteaza operatiunile fondurilor de plasament si alte opratiuni financiare bazate pe principiul mutualitatii.

Strategia bancilor[16]se bazeaza pe prudenta bancara si pe supraveghere generala a societatilor bancare avand in vedere rolul deosebit pe care il are sectorul bancar in economia de piata. Strategia bancilor are in vedere in perioada actuala, faptul ca a fost extinsa foarte mult sfera operatiunilor si tehnicilor bancare in comparatie cu perioada dinainte de 1990 .

In perioada actuala, o parte importanta a activitatii bancilor este orientata spre relatiile cu strainatatea: operatii de schimb valutar, finantarea comertului exterior, miscarile de capitaluri, garantii date sau primite[18].

7.Secretul profesional

Bancile au obligatii etice fata de clientii lor,cat si fata de societate in ansamblul ei, fiindca ocupa o pozitie privilegiata prin faptul ca membrii societatii trebuie ,in multe situatii, sa apeleze la serviciile lor.

Datorita faptului ca bancile au un rol economic ii societate, participarea lor la activitati ilegale (de exemplu-spalarea de bani proveniti din activitati ilicite contrabanda,comercializarea de droguri,semne monotare false) poate avea un impact negativ asupra intregii vieti economice si sociale.

In general, pe masura aparitiei, dezvoltarii si perfectionarii sistemului bancar si implicit a activitatii bancare, atat fiecare tip de banca, cat si  asociatiile lor profesionale au elaborat si perfectionat reglementari si norme specifice de conduita profesionala, reunite sub forma si continutul unor coduri de conduita si practica bancara .

Datorita implicatiilor sale social-economice, activitatea bancara necesita o reglementare si o protectie speciale. Securitatea sectorului bancar depinde si de increderea pe care se intemeiaza relatia dintre banca si clientii sai. Aceasta este justificarea principiului confidentialitatii operatunilor bancare, respectiv a obligatiei de discretie ce revine bancii in privinta informatiilor pe care le detine cu privire la clientii sai, cu privire la identitatea titularilor conturilor, la sumele de bani existente in cont ,la deponenti si la operatiunile bancare desfasurate.

Obligatia de discretie revine bancii in dubla ei calitate, de confident necesar si de prestator de sevicii. In calitate de confident, banca este obligata sa nu divulge informatiile confidentiale, indiferent daca divulgarea acestora ar fi sau nu de natura a l proteja pe client. Ca prestator de servicii, banca este tinuta sa nu divulge o informatie despre client, chiar neconfidentiala, daca aceasta ar putea fi utilizata contra clientului. Obligatia de discretie are, in concluzie, doua laturi: protectia secretului bancar si protectia clientului.

Obligatia de pastrare a secretului bancar incumba atat societatilor bancare,persoane juridice romane, cat si sucursalelor bancilor straine autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei.

Destinatare ale obligatiei de pastrare a secretului bancar sunt si institutiile, altele decat bancile, abilitate de lege sa desfasoare activitati bancare, de exemplu, institutiile de credit.

Articolele 36 si 37 din Legea nr,58/1998 reglementeaza obligatia pastrarii secretului profesional in activitatea bancara. Astfel, personalul unei banci nu are dreptul de a folosi sau de a dezvalui,nici in timpul activitatii, nici dupa incetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dauna intereselor sau prestigiului unei banci sau vreunui client al acestuia. Aceste prevederi se splica si persoanelor care obtin informatii de natura celor aratate, din rapoarte sau din documente ale bancii.

Orice membru al consiliului de administatie al unei banci, precum si toate persoanele care participa la activitatea bancara sunt obligate sa pastreze secretul profesional. Personalul bancii nu poate uza in interes personal, de informatiile bancare pe care le detine sau de care a luat cunostinta in orice mod. Aceste prevederi se aplica si persoanelor care obtin din activitatea de control si supraveghere sau din rapoarte ori documente, informatii de aceasta natura.

Informatiile privind sumele depuse si operatiunile efectuate pe numele persoanelor fizice si juridice se vor transmite numai titularilor sau reprezentantilor lor legali-art.37alin.1 din Legea nr.58/1998.

Legea bancara prevede o exceptie de la aceast articol , si anume, in cauzele penale in care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva titularului, la cererea scrisa a procurorului sau a instantei judecatoresti-art.37alin.1, teza a doua din Legea nr. 58/1998.

O reglementare care instuie in mod implicit o situatie derogatorie de la regimul de drept comun al sectorului bancar este reprezentata de dipozitiile Legii nr.83/1998 privind falimentul bancilor. Aceasta prevede ca banca debitoare care nu mai poate face fata in totalitate datoriilor sale exigibile cu sume de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii de faliment .Cererea trebuie sa fie insotita de o lista cu numele si adresele creditorilor.

O alta exceptie de la regimul juridic general al secretului bancar este reglementata de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 51/1990[20] privind unele masuri premergatoare privatizarii bancilor, care stabileste cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar majoritar, in vederea pregatirii acestora pentru inceperea procedurilor de privatizare. Astfel, conform art.15, bancile sunt obligate sa furnizeze, la cerere scrisa a Agentiei, toate informatiile referitoare la cuantumul disponibilitatilor banesti, precum si al oricaror active detinute la aceste banci de debitorii cedati.

O importanta derogare de la regimul juridic general al secretului profesional bancar o constituie si dispozitiile Legii nr.21/1999[21] privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor.

Personalul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor are obligatia de a nu divulga informatiile primite in timpul activitatii decat in cadrul procedurii judiciare, inclusiv dupa incetarea functiei, pe o durata de 5 ani. Este, de asemenea interzisa folosirea in scop personal de catre angajatii Oficiului, a informatiilor primite atat in timpul activitatii, cat si dupa incetarea acesteia.

Legea nr. 21/1999 prevede obligatia de informare a institutiei abilitate, in cazul in care exista suspiciuni ca operatiunea are ca scop spalarea banilor, si obligatia de a stabili identitatea cientilor pentru operatiunile de depunere si de retragere de sume in numerar  ,in lei sau in valuta, sume ce depasesc echivalentul in lei a 10 000 Euro.

Daca o banca are cunostinte ca o tranzactie pentru care a primit insructiuni sa o efectuezeare ca scop spalarea banilor si acesteia ii este imposibil sa nu o efectueze sau, prin neefectuarea ei, este posibil sa zadarniceasca eforturile de a se urmari beneficiarii operatiunii suspecte de spalare a banilor, ea va informa Oficiul.

In cazul in care exista informatii ca prin tranzactie se urmareste spalarea banilor, se va proceda la identificarea clientilor, chiar daca valoarea tranzactiei este mai mica decat limita minima.

Potrivit art. 17 din Lege, Banca Nationala a Romaniei, in calitate de autoritate de supraveghere prudentiala a societatilor bancare, are obligatia sa informeze Oficiul daca ia cunostinta de date care indica actiuni de spalare a banilor.