Caracterizarea generala a impozitelor directe, impozitele reale, impozitele personale

1.Caracterizarea generala a impozitelor directe

In evolutia lor,impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste,insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.Cu deosebire in primele decenii ale secolului al20lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale au pe diferite activitati,cum sunt cele comerciale si industriale,deci al impozitelor de tip real,si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri( salarii,profit,renturi) sau pe avere( mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal,care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printer platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor.

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata précis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte,deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

2. Impozitele reale

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendant. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar( pe pamant). Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii ca, de exemplu: numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului,intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii,pretul pamantului etc.

Cu timpul, cladirile( folosite ca locuinte, pravalii,magazine etc) devin,alaturi de pamant, o alta forma importanta a averii imobiliare, mai ales in mediul urban. In vederea impunerii acesteia a fost introdus impozitul pe cladiri. Stabilirea acestui impozit se facea tot in baza unor critirii exterioare,cum sunt: numarul si destinatia camerelor, suprafata construita, numarul usilor si ferestrelor, marimea curtii etc. Astfel de criterii nu prmiteau o impunere echitabila, deoarece se aplicau izolatsi nu ofereau o imagine completa asupra marimii obiectului impozabil.

Dezvoltarea manufacturilor, a afbricilor, a comertului si desfasurerea altor activitati libere au condos la cresterea numarului mestesugarilor, fabricantilor, comerciantilor, liber-profesionistilor.

Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitul pe activitatile industriale, comerciale si profesiile libere. La baza stabilirii acestui impozit au fost asezate diferite criterii de ordin exterior,si anume: marimea localitatii in care intreprinderea considerate isi desfasura activitatea, natura intreprinderii, marimea capitalului, numarul muncitorilor. Prin urmare, nici in acest caz impozitul stability nu era dimensionat in functie de capacitatea contributive reala a platitotului.

Avantul luat de industrie si comert a atras dupa sine dezvoltarea relatiilor de credit, a bancilor si a comertului cu hartii de valoare. In aceste imprejurari apare o categorie de personae care se ocupa cu plasarea capitalurilor banesti de care dispun in oeratii speculative. Pentru impunerea acestora, s-a introdus impozitele pe capitalurile banesti. Acest impozit se stabilea fie in functie de volumul dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut, fie in functie de volumul dobanzilor pe care creditorul le incasa pentru capitalul dat cu imprumut.

Impozitele de tip real se practica si in zilele noastre. Astfel, intr-o serie de tari in curs de dezvoltare, exploatatiile agricole sunt supuse unoe impozite de tip real. In cazul acestor impozite, sarcina fiscala este dimensionata in functie de suprafata de teren, de numarul anumalelor, de cantitatea de ingrasaminte folosite, de valoarea materialelor procurate pentru lucrarile de irigatii sau de alti factori.

Rezulta ca, in cazul impozitelor reale, la impunere nu se ia in considerare produsul net real al obiectelor impozabile, ci produsul brut sau cel mediu prezumat, ceea ce ii dezavantajeaza pe micii producatori si ii avantajeaza pe marii producatori care au conditii pt a realia un venit mai mare decat cel mediu.

3. Impozitele personale

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a facut treptat. Astfel, in unele tari, aceasta s-a realizat in ea de-a doua jumatate a secolului al-19-lea, iar in altele, in primele decenii ale secolului 20. Inlocuirea impunerii reale cu impunerea personala se datoreaza mai multor cauze.

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

In primul rand, este de mentionat faptul ca in perioada capitalismului ascendant, muncitorii fiind lipsiti de proprietati funciare, cladiri sau capitaluri mobiliare, nu puteau fi supusi la plata impozitelor reale. In schim, ei suportau gruel impozitelor indirecte care le afecta din plin puterea de cumparare.

In al doilea rand, trecerea la impozitele personale a devenit o necessitate, deoarece impozitele indirecte erau tot mai apasatoate pt cei cu venituri mici, iar impozitele reale prezentau, dupa cum s-a vazut, o serie de carente. Ca atare, se simtea nevoia introducerii unui sistem de impozite care sa elimine neajunsurile semnalate mai inainte sa se asigure impunerea progresiva a veniturilor sau a averii, introducerea minimuli neimpozabil si acordarea unor inlesniri contribuabililor cu familii numeroase.

Drept urmare,s-a procedat la o anumita diferentiere a sarcinii fiscale, in functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia personala a fiecarui platitor, ceea ce de fapt a marcat trecerea la sistemul impozitelor personale.

Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si,respectv, a impozitelor pe avere.

a.     Impozitele pe venit:

Au putut fi introduce atunci cand s-a inregistrat o suficienta dferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriasiilor, comerciantilor si bancherilor care realizau venituri sub forma profitului si a proprietarilor funciari care care obtineau venituri sub forma rentei.

In calitate de subiecte ale impozitului pe venit,apar,asadar , persoanele fizice si cele juridice care realizeaza venituri din diferite surse:

Impozitul pe venitul persoanelor fizice:

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.

De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri. Sunt scutiti suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respective, uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozitabil.

Venitul impozabil este cel care ramane din venitul brut, dup ace se fac anumite cazaminte cum sunt: cheltuielile de productie, dobanzile platite pt creditele primate, primele de asigurare platite, cotizatiile la asigurarile de boala, de accidente si de somaj, precum sila casele de pensii, pierderile din activitatea anilor precedenti, pierderi provocate de calamitati naturale.

Atunci cand veniturile obtinute in comun de mai multe personae nu se pot individualiza, impunerea se face pe ansamblul persoanelor care au participat la realizarea acestora, adica pe o families au pe o gospodarie.

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezarea a impozitelor pe veniturilor persoanelor fizice:

1.      sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite totusi o impunere diferentiata pentru fiecare categorie de venit, fie prin instituireamaimultor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.

2.      sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indifferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulate unui singur impozit. Se practica in tari ca SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea Britanie etc.

Persoanele care ralizeaza venituri din mai multe surse  sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite de cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pot fi utilixate cote proportionale sau cote progresive. Cel mai frecvent utilizata este impunerea in cote progressive pe transee de venit. Numerul transeelor si nivelul cotelor difera de la o tara la alta. In Japonia, nivelul progresivitatii ajunge pana la 50%, iar in Australia aceasta se opreste la 60%. In SUA, se realizeaza doua cote de impozit, respective 15% pt cei care realizeaza venituri intre 2001-30 000$ si 28% pt cei cu venituri de peste 30 000$.

Ca tendinta pe plan mondial, se remarca faptul ca incasarile provenite din impozitele asezate asupra veniturilor realizate de personaele fizice cunosc o crestere continua, detinand o pondere mai mare in totalul dumelor inscrise in buget, comparative cu cele provenite din impozitele percepute pe veniturile persoanelor juridice.

De mentionat ca nu sunt supuse impozitarii: pensile de orice fel si ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale, alocatiile de stat pt copii,pensile de intretinere, bursele acordate elevilor, studentilor sau doctoranzilor, dobanzile acordate pt titlurile de stat, precum si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati bancare, sumele sau bunurile primate ca ajutor, donatie, mostenire sau sponsorizare, potrivit legii, sumele primate de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau peroane, etc.

Impozitul pe profitul persoanelor juridice:

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice, in unele tari se foloseste acelasi system de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un system distinct.

In general, modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca sociatati de personae sau ca societati de capital. In cazul societatilor de personae, impunerea veniturilor acestora se face frecvent in baza sistemului aplicat veniturilor personaelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele associate si patrimonial societatii respective.

La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta inte averea personala a actionarilor si patrimonial societatii; actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin. Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actionarilor sub forma de dividende, cat si societatii pt constituirea unor fonduri. Prin urmare, in cazul societatilor de capital putem vorbi de profitul societatii inainte de repartizare, de profitul repartizat  actionarilor sub forma de dividende si de profitul ramas la dispozitia societatii.

In ceea ce priveste impozarea propriu-zisa a profitului net abtinut de societatile de capital, practica fiscala internationala permite evidentierea urmatoarelor situatii:

1.        in unele tari cotele de impunere sunt differentiate in functie de proprietarul capitalului social. De exemplu, in Bulgaria, profitul intreprinderilor des tat de interes national este impozitat cu o cota de 52%, iar cel al intreprinderilor de interes local cu 42%.

2.        cotele de impunere sunt differentiate in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul. Aceasta situatie se intalneste in Ucraina, Franta, Germania, Bulgaria si Romania.

3.        nivelul cotelor de impunere este stability in functie de cifra de afaceri a SC( Marea Britanie)

4.        utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat sau al bugetelor locale

5.        utilizarea unei singure cote de impunere. In Marea Britanie cota principala este de 33%, iar pt societatile mici se foloseste o cota de 25%.

In Germania intalnim cota cea mai ridicata( 50%), iar in majoritatea tarilor cota impozitulie se situeaza intre 30-40%, urmarindu-se ca aceasta san u aiba un character descurajator pt agentii economici.

Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regula, annual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea. Impoitele stabilite conform celor mai sus mentionate sunt trecute de catre organelle fiscale in registrul de rol.

b.    Impozitele pe avere:

Instituirea acestor impozite a fost facuta in stransa legatura cu faptul ca diferite personae fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.

In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intanesc sub urmatoarele forme: impozite asupra avrii propriu-zise, impozite pe circulatia averii si impozite pe sporul de avere sau pe resterea valorii averii.

Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective, cat si ca impozite instituite pe substanta averii. Acestea din urma conduc lamicsorarea materiei impozabile, deoarece se platesc chiar din substanta averii supuse impunerii, motiv pt care se intalnesc foarte rar ca impozite cu character permanent. Ele sunt introduce, de regula, ca impozite exceptionale pe avere, care se percep o singura data( de exemplu, in timpul sau dupa terminarea unui razboi).

Ca impozite asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent, putem aminti:impozitele pe proprietati imobiliare si impoziteleasupra activului net.

Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate pivind bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute. Apelarea la impozitele pe terenuri si cladiri se face atat din considerente de ordin financiar ( procurarea de venituri pentru bugetul statului), cat si din alte motive. Impozitul pe propritataea funciara  este concepu si ca un instrument de influentarea a a modului de folosinta a fondului funciar. In acest sens, cotele de impozit sunt differentiate atat in functie de categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul acestuia.

Impozitul asupra activului net are ca obiact intreaga avere mobile si imobila pe care o detine un contribuabil. Desi, in principiu, sub incidenta acestui impozit ar trebui sa cada toate activele care pot fi evaluate, in realitate se impugn doar patrimoniul  agricol si cel forestier, fondul funciar, bunurile mobile si immobile utilizate pt desfasurarea de activitati comerciale, profesii libere etc. din care s-au dedus datoriile care le graveaza. Pt calcularea impozitului pe activul net se folosesc fie cate proportionale, fie cote progressive.

Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si immobile de la o persoana la alta. In aceasta categorie intalnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe actele de vanzare-cumparare, impozitul pe circulatia capitalurilor.