Adecvarea politicilor de creditare

Adecvarea politicilor de creditare

Rolul major al autoritatii de supraveghere este acela de a preveni riscul sistemic prin promovarea unei supravegheri bancare eficiente care sa asigure realizarea stabilitatii si viabilitatii intregului sistem bancar. In acest sens s-a impus necesitatea implementarii Sistemului Uniform de Rating Bancar CAAMPL.  Sistemul se constituie intr-un instrument eficient de lucru pentru evaluarea institutiilor bancare in scopul identificarii, intr-o faza incipienta, a acelor banci care sunt ineficiente sub aspect financiar si operational sau manifesta trenduri adverse, solicitand din partea autoritatii de supraveghere o atentie sporita. Sistemul CAAMPL se bazeaza pe evaluarea a sase componente care reflecta intr-o maniera uniforma si cuprinzatoare performantele unei banci, in conformitate cu legislatia si reglementarile bancare in vigoare.

Componentele specifice de analiza sunt urmatoarele:

- Adecvarea capitalului (C)

- Calitatea actionariatului (A)

- Calitatea activelor (A)

- Management (M)

- Profitabilitate (P)

- Lichiditate (L)

Fiecare dintre cele sase componente sunt evaluate pe o scara de valori cuprinsa intre 1 si 5, astfel incat 1 reprezinta cel mai performant nivel, iar 5 cel mai scazut. Evaluarea celor sase componente specifice de performanta (CAAMPL) reprezinta criteriul esential pe care se bazeaza stabilirea ratingului compus.

1. Adecvarea capitalului (C)

O banca este de asteptat sa-si mentina un capital corespunzator, in raport cu natura si profilul de risc, precum si cu capacitatea conducerii de a identifica, masura si controla aceste riscuri. Pentru stabilirea gradului de adecvare a capitalului, se are in vedere efectul riscurilor de credit, de piata si al altor riscuri asupra conditiei financiare a bancii. Tipurile si marimea riscurilor, in activitatea bancii, determina in ce masura capitalul ar trebui sa se situeze deasupra nivelului minim impus de reglementari pentru a face fata unor consecinte nedorite. Adecvarea capitalului unei banci este evaluata (dar nu limitata) in functie de urmatorii factori:

- Nivelul si calitatea capitalului si situatia generala financiara a bancii;

- Capacitatea managementului de a face fata nevoilor curente de majorare a capitalului social;

- Natura, trendul si volumul activelor problema si previzionarea corespunzatoare a acestora;

- Structura bilantului (incluzand natura si suma imobilizarilor corporale), riscul pietei, concentrarea riscului;

- Expunerea riscului din activitati extrabilantiere;

- Calitatea si consistenta veniturilor, justetea dividendelor;

- Perspective si planuri de crestere, precum si experienta trecuta;

- Accesul la piata de capital si alte surse de capital.

In perioadele in care banca realizeaza performante slabe, capitalul, actionand ca un tampon, mentine increderea publicului in sistemul bancar, promoveaza stabilirea fondurilor depozitarilor si sprijina dezvoltarea rezonabila a institutiei.

2. Calitatea actionariatului (A)

Este o componenta esentiala in evaluarea de ansamblu a sanatatii unei banci. Stabilirea ratingului pentru aceasta componenta se bazeaza pe analiza si evaluarea unor factori de ordin financiar, managerial, in conformitate cu prevederile legale precum si a riscului de tara (in situatia in care actionarii semnificativi au domiciliul in afara Romaniei).

In stabilirea ratingului actionariatului, o atentie speciala trebuie sa se acorde actionarilor semnificativi (orice persoana fizica sau juridica care detine cel putin 5% din actiunile unei banci). Pentru a se determina masura in care acestia sunt o sursa de sprijin pentru banca sau pot constitui un pericol potential pentru intreaga activitate a bancii se analizeaza situatiile lor financiare. Acolo unde este cazul, in evaluarea calitatii unor firme actionare se ia in considerare si ratingul atribuit de o agentie specializata de rating.

Eseu: Planul de afaceri al intreprinderii Eseu: Cererea si oferta agregate; nivelul general al preturilor

Capacitatea si performantele actionarilor se bazeaza, fara a se limita insa la acestia, pe aprecierea urmatorilor factori de evaluare:

- Nivelul si calitatea sprijinului acordat de actionari in activitatea bancii;

- Disponibilitatea si abilitatea actionarilor de a face fata riscurilor ce pot sa apara din schimbarea conditiilor de desfasurare a activitatii bancii sau din initierea de noi activitati sau de noi produse bancare;

- Nivelul riscurilor aparute in urma implicarii firmelor actionare in afacerile bancii;

- Caracterul, capacitatea financiara si responsabilitatea actionarilor;

- Modul in care actionarii sunt afectati de influenta dominanta a altor actionari sau a managementului bancii;

- Volumul creditelor acordate de banca actionarilor, precum si altor facilitati in concordanta cu prevederile legislatiei in vigoare;

- Capacitatea actionarilor de a mentine un nivel al lichiditatii suficient pentru a acoperi la timp obligatiile financiare;

- Evaluarea riscului de tara al actionarilor in functie de conditiile economice, sociale si politice din tara de resedinta a acestora;

- Relatiile dintre banca si actionarii sai, precum si efectele acestor relatii asupra activitatii si sanatatii financiare a bancii;

- Efectuarea de operatiuni in conditii privilegiate pentru actionari;

- Dorinta demonstrata de a servi nevoilor legitime ale bancii;

- Performantele si profilul de risc al institutiei.

3. Calitatea activelor (A)

Ratingul calitatii activelor reflecta riscul potential al creditelor, al investitiilor si al altor active, precum si al tranzactiilor extrabilantiere. Evaluarea calitatii activelor trebuie analizata si in functie de gradul de aprovizionare al acestora. De asemenea, este necesar sa se ia in calcul toate celelalte riscuri care pot afecta valorificarea activelor bancii, incluzand riscurile de exploatare, de piata, de reputatie, strategie si altele. Capacitatea managementului este reflectata de masura in care reuseste sa identifice, sa urmareasca si sa controleze aceste riscuri.   Calitatea activelor este evaluata (dar in mod nelimitativ) in functie de urmatorii factori:

- Practici sanatoase de administrare a creditului si de identificare a riscurilor;

- Nivelul, distributia, gravitatea si trendul activelor neperformante, atat pentru tranzactiile bilantiere cat si extrabilantiere;

- Adecvarea provizioanelor si a altor rezerve;

- Riscul de credit rezulta din tranzactiile extrabilantiere cum ar fi scrisori de garantie, acreditive, linii de credit si altele;

- Varietatea si calitatea portofoliilor de credit si investitii;

- Gradul de concentrare a riscului;

- Adecvarea politicilor si practicilor de credit si investitii;

- Capacitatea managementului de administrare corespunzatoare a activelor, inclusiv identificarea si corectarea activelor problema;

- Adecvarea controlului intern si a sistemelor informatice manageriale.

4. Management (M)

Acest rating reflecta capacitatea consiliului de administratie si a managementului bancii de a identifica, cuantifica, monitoriza si controla riscurile activitatii si de a asigura astfel stabilitatea, siguranta si eficienta institutiei in concordanta cu legile si reglementarile in vigoare.

Conducerea executiva este raspunzatoare pentru dezvoltarea si implementarea politicii, procedurilor si practicilor care transpun obiectivele consiliului de administratie si limitele de risc in standarde prudente de operare.         In functie de natura si scopul activitatilor bancii, practicile manageriale au in vedere intreaga gama de riscuri: riscul de credit, de lichiditate, de piata, operational, de tranzactie, de reputatie, de strategie, de conformitate, legal si alte riscuri. Soliditatea practicilor manageriale este demonstrata de existenta unui personal competent, a unei politici adecvate, a unui program de audit propriu si control intern corespunzator cu marimea si complexitatea institutiei, abilitatea in administrarea riscurilor, precum si existenta unui sistem informational eficient.

5. Profitabilitate (P)

Calitatea si cantitatea veniturilor sunt evaluate in functie de:

- Capacitatea de a asigura adecvarea capitalului prin reinvestirea profitului;

- Nivelul, trendul si stabilitatea veniturilor;

- Sursele veniturilor;

- Nivelul cheltuielilor de operare;

- Vulnerabilitatea veniturilor la expunerile riscului de piata;

- Adecvarea provizioanelor pentru pierderile la credite si alte rezerve;

- Tranzactiile cu titluri de valoare;

- Efectele de taxare asupra veniturilor;

- Procesele previzioniste si sistemele informationale ale managementului.

6. Lichiditate (L)

Lichiditatea si administrarea resurselor si plasamentelor sunt evaluate in functie de:

- Trendul si stabilitatea depozitelor;

- Gradul si trendul utilizarilor pe termen scurt;

- Sursele volatile de fonduri;

- Finantarea activelor pe termen lung;

- Accesul la pietele monetare si alte surse de finantare;

- Adecvarea surselor de lichiditate si abilitatea de a face fata nevoilor de lichiditate;

- Eficienta politicilor si practicilor de lichiditate;

- Strategiile de administrare a fondurilor;

- Sistemele informatice de administrare si planurile de finantare;

- Capacitatea managementului de a identifica, monitoriza si controla lichiditatea;

- Nivelul de diversificare a surselor de finantare.

In evaluarea adecvarii pozitiei de lichiditate a unei institutii financiare, o atentie deosebita ar trebui acordata nivelului curent si viitor al sursei de lichiditati, comparativ cu nevoile de fonduri, precum si adecvarii practicilor de administrare a fondurilor in functie de marimea, complexitatea si profilul de risc al institutiei. In general, practicile de constituire a fondurilor ar trebui sa confere certitudinea ca o institutie este capabila sa mentina un nivel al lichiditatii suficient pentru a face fata in timp obligatiilor sale financiare si sa raspunda nevoilor legitime bancare.

Calcularea credit-scoring-ului

Credit scoring-ul este un instrument folosit in evaluarea profilului solicitantului de credit. Conceptul de credit scoring a aparut pentru prima data in anii '50, dar a fost folosit pe scara larga abia in ultimele doua decenii. Un scoring generat automat de calculator este alcatuit din informatiile mentionate intr-un raport de credit individual. Creditorii – in special cei din sectorul ipotecar – folosesc in mod frecvent scoring-urile atunci cand decid cine primeste imprumuturi. Credit scoring-ul este de fapt un studiu bazat pe analize statistice cu caracter istoric. Acestea permit modelari ale unor comportamente specifice ale diferitelor segmente de clienti, dar si fundamentarea pe baze stiintifice a raspunsului afirmativ/negativ, care va fi formulat pentru o anume cerere de acordare de credit. Utilizand credit scoring-ul, creditorul poate sa aprecieze intr-un mod rapid, obiectiv si consistent creditele anterioare, si sa calculeze probabilitatea ca imprumutul sa-i fie restituit conform angajamentului. Intrebuintarea credit scoring-ului nu doar mareste acuratetea analizei creditelor anterioare, ci o realizeaza sporind eficienta si consistenta procesului in curs de desfasurare.

Credit scoring-ul da posibilitatea companiilor sa ofere 'credibilitate imediata' unui solicitant de credit, lucru imposibil pana acum cativa ani.

Totodata, utilizand credit scoring-ul, e mai putin probabil ca debitorii sa intampine dificultati cu privire la prejudecatile creditorului, acesta netinand cont de rasa, gen, convingere religioasa, nationalitate, stare civila sau de faptul ca aplicantul beneficiaza sau nu de asistenta publica.

Intrucat credit scoring-ul este obiectiv si bazat pe o cantitate imensa de date verificate statistic, credit scoring-ul aduce un nou nivel de obiectivitate procesului de acordare a creditelor.