Subdezvoltarea - sfidare a lumii la inceputul mileniului III

Subdezvoltarea - sfidare a lumii la inceputul mileniului III

Mai mult decat despre tarile dezvoltate, in ultima jumatate de secol s-a scris si s-a discutat despre cealalta parte a lumii, numita eufemistic economii sau tari 'in curs de dezvoltare". Problematica lor a dobandit dimensiuni planetare. Ea reprezinta una dintre preocuparile cele mai obsesive ale omenirii, datorita atat faptului ca priveste in mod direct aproape trei sferturi din populatia Terrei, cat si implicatiilor economice, politice, morale, ecologice si de alta natura pe care le are asupra celeilalte parti a globului, in contextul interdependentelor crescande ale evolutiei economiei mondiale.

In plus, aceasta problematica subordoneaza de fapt o mare parte a celorlalte aspecte carora umanitatea trebuie sa le faca fata in acest inceput de mileniu: suprapopulatia mondiala, foamea, cresterea economica, energia, somajul, nevoile de investitii, deteriorarea echilibrului ecologic.

1. 'Lumea a treia', 'tari in curs de dezvoltare', subdezvoltare

Cronologic, mai intai a fost folosit termenul de "Lumea a treia" (in 1952 de catre economistul si demograful francez Alfred Sauvy), pentru a desemna ansamblul de tari care au refuzat sa se implice in razboiul rece dintre blocurile american si sovietic, constientizandu-se apoi ca acestea au anumite trasaturi commune.

Economistul Mohammed Bedjaoui considera lumea a treia ca "un concept geopolitic, intemeiat pe apartenenta la o arie geografica, emisfera sudica, la o perioada istoric a, colonizarea, si la o situatie economica , subdezvoltarea" . "Lumea a treia" este de fapt o notiune comoda, maleabil a, fara virtuti stiintifice, care trateaza tarile ce fac parte din ea ca pe un reziduu, un rest ce ramane din globul pamantesc dupa retragerea Euramericii, a U.R.S.S. - ului, Africii de Sud, Australiei si Noii Zeelande

Ulterior, conceptual de "lume a treia" a fost folosit concomitent sau alternativ cu cel de " tari in curs de dezvoltare", avand aproximativ aceeasi acceptiune, dar cu o si mai mare ambiguitate datorata naturii semantice a termenului (logic, toate tarile, oricat de dezvoltate ar fi, sunt in continuare in curs de dezvoltare).

Pe neobservate insa, fara precizari necesare, tarilor in curs de dezvoltare li s-a mai adaugat un calificativ - subdezvoltate -, iar situatia acestora de "in curs de dezvoltare" a fost asimilata celei de "subdezvoltare".

Subdezvoltarea este definita de Yves Lacoste ca 'un ansamblu de fenomene complexe si reciproce care se traduc prin inegalitati flagrante de bog atie si de mizerie, prin stagnarea printr-o intarziere relativa fata de alte tari, prin potentialitati de productie care nu progreseaza atat cat ar fi posibil, printr-o dependenta economica, culturala si tehnologica"

2. Trasaturile si cauzele subdezvoltarii

sarile in curs de dezvoltare constituie o realitate multiforma. Ele nu mai pot fi analizate in mod global ca o entitate unitara. Nu mai pot fi supuse aceleiasi analize economiile nationale aflat intr-un process rapid de industrializare si modernizare, larg deschise comertului international, care asigur a populatiei un standard de viata comparabil cu cel din tarile dezvoltate, impreuna cu economiile din statele care nu-si pot inca asigura autosatisfacerea nevoilor fundamentale, in care milioane de oameni continua sa fie amenintati de moarte prin infometare.

Lumea subdezvoltarii este foarte eterogena. Intre tarile care o formeaza exista mari diferent e care tin de: suprafata (de la numai 298 km - Maldive - la 2,5 milioane km - Sudan), populatie (la fel, de la aproape 200.000 locuitori - Maldive - la peste 100 milioane - Bangladesh), suprafetele de teren arabil si posibilitatile largirii lor, pozitia lor geografica (unele sunt enclave, fara litoral, altele sunt insulare, iar altele au o deosebita importanta strategica), resursele naturale etc. Toate aceste elemente de diferen tiere constituie de fapt importanti factori care determina posibilitatile diferite de dezvoltare economica in perspectiva.

2.1. Trasaturile subdezvoltarii

Cu toate diferentele amintite, in literature economica sunt prezentate o serie de caracteristici comune tarilor slab dezvoltate:

a). nivelul scazut al venitului pe locuitor. Pentru a clasifica tarile pe grupe de venit, Banca Mondiala foloseste ca indicator PNB pe locuitor. Pe baza situatiei din 1998 se poate face urmatoarea clasificare:

economii cu venit scazut, in care sunt incluse tarile care aveau PNB pe locuitor de pana la 760 $ in 1998;

economii cu venit mediu, in care sunt incluse tarile cu un PNB pe locuitor cuprins intre 761 $ si 9.360 $;

economii cu venit ridicat, in care sunt incluse tarile cu un PNB pe locuitor mai mare de 9.360 $.

b). ponderea disproportionat de mare a sectorului agricol in crearea PNB. Este vorba insa de o agricultura 'a subzisten tei", foarte putin antrenata in economia de schimb. Productivitatea muncii in acest sector este extrem de scazuta din cauza unor mari dificultati legate de tehnici de productie arhaice, neeficiente, de existenta unor institutii foarte slabe de sprijin agricol, de lipsa infrastructurii, a cadrelor calificate etc. In plus, agricultura multora dintre aceste tari se confrunta cu desertificarea si cu posibilitati foarte reduse de irigare.

c). slaba importanta a sectorului industriei manufacturiere. In plus, aceste tari se caracterizeaza si prin absenta sau slaba dezvoltare a unor ramuri vitale pentru economia nationala, cat si prin inexistenta sau slaba prezenta a infrastructurii.

d). predominanta tehnicilor primitive si a productiei de autosubzistenta;

e). slaba exploatare si gradul scazut de punere in valoare a resurselor naturale, energetice si miniere, datorate atat lipsei cuno stintelor geologice sau resurselor financiare, cat si penuriei de personal calificat;

f). nivelul sc azut al exporturilor. In plus, acestea se caracterizeaz a printr-o mare instabilitate si un inalt grad de concentrare, pe cateva produse de baza.

g). nivelul scazut al investitiilor, legat de rata scazuta a acumularii interne. Aceasta sporeste dependenta de sursele financiare si de asistenta tehnica externa.

h). un sistem institu tional ineficient, in cadrul caruia organele puterii de stat nu-si pot asigura uneori stabilitatea, fiind adesea grav corupte, fa ra autoritate, ceea ce-l indreptatea pe Gunnar Myrdal sa vorbeasca despre asa numitul 'stat debil";

i). structuri social economice s i tipuri de proprietate foarte eterogene, care genereaz a mecanisme de blocare a functiona rii economiei, a actiunii legilor pietii, ale ca rei dimensiuni restranse reprezinta si ele o importanta piedica in valorificarea potentialului national existent.

Referat: SATISFACTIA MUNCII - modalitati de crestere a satisfactiei muncii Lucrare: Ce este proiectul?

j). nesatisfacerea necesitatilor celor mai elementare ale populatiei, care sufera de malnutritie, de lipsa apei potabile, de condi tii extrem de vitrege de locuit si in domeniul ocrotirii sanatatii. Deznodamantul fatal al infometarii este adesea moartea, dar nu inainte de a-si expune victima tuturor bolilor clasice, carora un organism sanatos, bine hranit si ingrijit medical, i-ar face fata fara dificultate.

k). nivelul extrem de scazut de instructie, reflectat de o rata foarte redusa de alfabetizare;

l). agravarea relativa a situatiei tarilor subdezvoltate, reflectata de cresterea decalajului relativ fa ta de tarile dezvoltate. Daca in 1870 venitul pe locuitor era de 11 ori mai mare in tarile cele mai bogate fata de cele mai sarace, in 1985 acesta era de 52 de ori mai mare. In 1990, din cele 23 trilioane dolari de produs intern brut la scara planetara, doar cinci trilioane, adica 21,7% erau create in tarile in curs de dezvoltare, desi acestea detin aproape 80% din populatia lumii.

m). dependen ta economica a tarilor subdezvoltate fata de exterior, de mecanismele pie tii mondiale, de fostele metropole si state industrial avansate, datorita structurii dezarticulate a economiilor lor, absentei unor resurse naturale esentiale pentru orice proces de dezvoltare, lipsei potentialului stiintific si tehnologic propriu, insuficientei acumularii interne pentru finantarea programelor de dezvoltare etc;

n). aceasta dependenta a fost amplificata in ultimele trei decenii prin agravarea problemei datoriei externe a tarilor subdezvoltate, din cauza majorarii substantiale a facturilor lor petroliere s i alimentare, careia i s-a adaugat si politica dobanzilor inalte practicata in anii 1980.

Acesta este tabloul sumar si incomplet al trasaturilor comune ale tarilor care isi impart destinul subdezvoltarii. Inregistrarea lor amplifica si mai mult intrebarea "Care sunt cauzele sundezvoltarii?" si reprezinta un sprijin important in fundamentarea cailor, metodelor, strategiilor de actiune pentru solutionarea gravelor probleme legate de acest fenomen.

2.2. Interpretarea subdezvoltarii

Exista doua mari interpretari istorice, opuse, ale fenomenului subdezvoltarii:

- prima interpretare - subdezvoltarea ca o intarziere in dezvoltare - calificata de P. Streeten ca "liniara", considera ca starea de subdezvoltare nu este decat o intarziere in dezvoltare si ca, sub acest aspect, si tarile actualmente dezvoltate au trecut printr-o astfel de faz a. Este viziunea care compara evolutia tarilor pe drumul dezvoltarii cu trecerea trenului prin statiile de cale ferata. Pentru a ajunge la o anumita destinat ie, localizata in spatiu si timp, trenul trebuie sa treaca prin toate statiile de pe traseu, cu o anumita vitez a, oprind sau nu in fiecare. Tot asa si ta rile care pornesc pe drumul dezvoltarii cu o anumita intarziere - cauzele acestei intarzieri ar trebui analizate de fapt - sunt obligate sa treaca prin toate statiile - fazele - pe care le-au parcurs si tarile in prezent dezvoltate. Ca urmare, tarile subdezvoltate ar trebui sa se inspire din evolutia istorica a statelor actualmente industrializate.

Reprezentativa pentru aceasta prima interpretare este teoria lui W. W. Rostow cu privire la stadiile dezvoltarii economice, elaborata in lucrarea sa 'The Stages of Economic Growth" (1960), care a inspirat raportul Comisiei Pearson asupra dezvoltarii internationale prezentat Bancii Mondiale in 1969. Economistul american distinge cinci mari stadii in dezvoltarea diferitelor ta ri: societatea traditionala, pregatirea conditiilor pentru 'decolare", 'decolarea", marsul spre maturitate si consumul de masa. Doar tarile dezvoltate industrializate ar fi parcurs pana acum toate aceste cinci stadii. sarile in curs de dezvoltare s-ar afla in una din primele trei etape, iar dintre acestea, tarile cel mai putin dezvoltate s-ar situa inca in primul stadiu, care, dupa W.W.Rostow, se caracterizeaza prin: organizare stabila si rigida; o concept ie limitata , arhaic a, prenewtoniana de product ie; o atitudine de teama si nu de domina tie fata de lumea fizica; o putere politica de natura feudala, al ca rei centru de greutate se afla de regula in provincie, in mainile celor care detin sau controleaza proprietatea asupra pamantului.

- A doua interpretare - subdezvoltarea este o intarziere in dezvoltare dar reprezinta un produs al dezvoltarii - are ca principal sus tinator pe Celso Furtado. Acesta afirma ca subdezvoltarea este un proces istoric autonom s i nu o etapa prin care au trebuit sa treaca in mod necesar economiile care au atins deja un nivel superior de dezvoltare. Aceasta interpretare cunoaste doua mari curente:

. Unul, de inspiratie marxista, a transpus pe plan international teza exploatarii saracilor de c atre bogati, conform careia economia mondiala s-ar fi structurat pe un 'centru" bogat, dominator, si o 'periferie" dominata, exploatata pe baza mecanismelor diviziunii internationale a muncii impuse de tarile dezvoltate. Deci, potrivit acestui curent, subdezvoltarea ar fi rezultatul dominatiei si exploatarii coloniale, a jafului caruia i-au fost supuse de-a lungul catorva secole fostele colonii de c atre metropole, cat si a continuarii exploatarii tarilor in curs de dezvoltare prin intermediul schimburilor economice internationale inegale, favorizate de structurile economice impuse in perioada coloniala si mentinute si amplificate in ultimele decenii pe diferite cai, in special prin intermediul societatilor transnationale - vectorii principali ai globalizarii.

. Al doilea curent conturat pe baza tezei generale a subdezvoltarii ca produs al dezvoltarii incearc a sa explice cauzele subdezvoltarii prin efectele de dominatie si dependenta pe plan mondial, care insa nu sunt legate de o vointa organizata de exploatare, ci au rezultat datorita unui complex de factori si condit ii ce au determinat evolutia economiei mondiale, asa cum demonstreaza autori ca François Perroux sau Paul Bairoch.

2.3. Cauzele subdezvoltarii

Colonizarea nu este cauza subdezvolta rii as a cum afirma 'tiers - mondistii" - cei care se situeaza net de partea tarilor slab dezvoltate - ci o cauza a ei, deoarece intr-un mod sau altul, direct sau indirect, a intarziat intr-o oarecare masura evolutia fireasca a tarilor foste colonii, a ridicat o serie de bariere in calea dezvoltarii interne a acestora, deturnandu-le ulterior atentia spre modele straine, neadecvate realitatilor locale.

Intr-o analiza sumara, cauzele subdezvoltarii pot fi grupate in doua mari categorii: interne si externe.

A. Cauzele interne, aflate intr-o stransa interdependenta si influentandu-se reciproc, cel mai adesea in directia amplificarii subdezvoltarii, se refera la:

- conditiile naturale (asezarea geografica nefavorabila, resursele sarace ale solului si subsolului, clima cel mai adesea ecuatoriala sau tropicala, cu influente negative asupra agriculturii, asupra activitatii umane in general);

- factorul uman, sub aspectele sale cantitative dar mai ales calitative. Explozia demografica din deceniile postbelice (datorata mai ales progreselor inregistrate in medicina ) a erodat in unele cazuri nivelul venitului pe locuitor, ducand intr-o serie de tari la ritmuri medii anuale negative de 'cres tere" a acestui indicator. O asemenea situatie are, desigur, o influenta negativa asupra economisirii interne, a nivelului investitiilor, afectand direct nivelul de viata si compromitand viitorul.

Mai importante sunt insa aspectele calitative care fac din factorul uman o cauza a subdezvoltarii. Acestea se refer a la comportamentul oamenilor, la motivatiile lor, la spiritul de intreprindere, de ordine si disciplina, la atitudinea fata de munca etc.

- in stransa legatura cu factorul uman, o alta cauza a subdezvoltarii o reprezinta traditiile culturale si religioase. Practici ancestrale de mutilare a femeii, comportamentul mistic, reticentele fata de inovare etc. sunt de natura a se opune adesea oricarui progres.

situat pe acelasi palier cu omul si traditiile sale se afla in calitate de cauza a subdezvoltarii si factorul institutional si juridic. Lipsa sau insuficienta unor institutii vitale - a celor care conditioneaza functionarea mecanismelor economice, a scolii, a unor organisme guvernamentale viabile - sistemul juridic inadecvat, legislatia lipsita de coerenta, instabila sau neadaptata cerintelor - genereaza blocaje in lant in economie, nu stimuleaza activitatea economica eficienta, dau nastere, la randul lor, altor cauze ale subdezvoltarii sau le perpetueaza si le amplifica pe cele existente.

factorii economici, influentati de toti ceilalti factori si influentandu-i la randul lor, se refera la structura dezarticulata a economiei, la dimensiunea redusa a economisirii si a investitiei interne, la dimensiunile reduse ale pietei interne, posibilitatile proprii reduse de finantare a dezvoltarii, insuficienta sau absenta totala a unor agenti economici competitivi, care sa genereze concurenta, punand astfel in functiune mecanismele economiei etc. Suferind de influenta tuturor celorlalti factori si autoalimentandu-se, factorii economici formeaza un adevarat 'cerc vicios al saraciei", cum il numeste Ragnar Nurkse, referindu-se la nivelul scazut al venitului care determina o rata scazuta a investitiilor si un nivel redus al productivitatii care vor genera apoi un nivel al venitului si mai redus.

factorul politic sub toate aspectele care tin de natura regimului politic, de nivelul de pregatire a cadrelor nationale de decizie, de coerenta politicii economice adoptate, de strategiile si programele elaborate pe diferite termene, de cadrul democratic creat sau de stabilitatea politica constituie, nu in ultimul rand, o cauza a subdezvoltarii luata tot mai mult in considerare in ultimul timp.

B. Cauzele externe ale subdezvoltarii se refera la:

- influenta directa exercitata asupra tarilor subdezvoltate de catre alte state de-a lungul istoriei (subjugarea si asuprirea coloniala, r azboaiele de cotropire, deposedarea de bogatiile naturale sau chiar de forta de munca - vezi vanatoarea si comertul de sclavi africani practicate in secolele XVII - XVIII - etc.);

- consecint ele rezultate din participarea la relatiile economice internationale in perioada ulterioara decoloniza rii, concretizate in degradarea termenilor de schimb, concentrarea exporturilor pe cateva produse de baza, impunerea de structuri de productie interne defavorabile, axate in special pe monoculturi sau industrii extractive pentru export, f ara o valorificare corespunzatoare a produselor acestora pe piata externa etc.

mediul international actual in care are loc evolutia subdezvoltarii, adica faptul ca tarile in curs de dezvoltare sunt nevoite sa 'decoleze" intr-o lume in care exista deja tari dezvoltate;

politica financiara internationala care a inversat sensul transferurilor de fonduri pe plan international prin mecanismul creditelor, generand asa numita criza a datoriilor externe ale tarilor slab dezvoltate.

Toate aceste cauze, factori, conditii se intrepatrund, isi impletesc actiunea si influent ele intr-un angrenaj extrem de complicat, care face imposibila separarea absoluta a contribu tiei fiec areia sau fiecaruia, stabilirea vinovatiei unora sau altora. Oricum, nu exista un acord deplin asupra diagnosticului subdezvoltarii, asupra cauzelor acesteia, motiv pentru care nu poate exista un asfel de acord nici asupra remediilor ei. Cert este ins a ca aceste cauze, de data mai recenta sau mai indepartata, interne, externe sau combinate, nu pot fi analizate in mod global, pentru ansamblul subdezvoltarii, ci diferentiat de la tara la tara sau de la zona la zona. Numai pe baza unei astfel de analize se pot desprinde caile concrete de act iune, politicile interne s i interna tionale de limitare a subdezvoltarii, de diminuare si depas ire treptata a acestui grav fenomen cu care continua sa se confunte umanitatea la inceput de nou mileniu.

3. Strategii de dezvoltare pentru tarile subdezvoltate

Directiile principale de actiune, obiectivele esentiale, caile si mijloacele de realizare a lor se structureaza in strategii de dezvoltare elaborate pe termen scurt, mediu sau lung de catre guvernele tarilor respective, adesea asistate de consilieri straini, chemati sau uneori acceptati la recomandarea unor organisme internationale sau a unor creditori mai importanti.

Nu pot fi elaborate strategii, care vor sta la baza adoptarii politicilor economice adecvate, daca nu sunt cunoscute realitatile, conditiile concrete, trasaturile si cauzele subdezvoltarii. Cum economicul nu poate fi decupat de celelalte sfere ale vietii, strategiile vor trebui s a cuprinda masuri concertate, incepand de la educa tia facuta copilului, pana la conectarea corespunzatoare a economiei nationale la circuitul economic mondial. Aceasta evidentiaza dificultatile care apar, in primul rand datorita insuficientei resurselor proprii, si necesitatea unui sprijin substantial si eficient din partea comunitatii internationale.

Date fiind implicatiile majore ale subdezvoltarii pentru economia mondiala, nevoia de sprijin din partea tarilor dezvoltate, comunitatea internat ionala intervine prin intermediul unor institutii cu vocatie universala sau regionala sau a unor grupuri de expert i independen ti, fundamentand strategii globale, pe segmente ale economiei mondiale sau pe grupuri de tari. Un exemplu de astfel de strategie globala o reprezinta Declaratia mileniului, adoptata in cadrul sesiunii Adunarii Generale a O.N.U. din septembrie 2000 de la New York.

Deci, in domeniul inlaturarii subdezvoltarii, vom intalni strategii nationale, elaborate sub controlul guvernelor din fiecare tar a sau la comanda acestora, si strategii internationale, elaborate sub egida O.N.U. sau alte organisme regionale, sub forma de rezolutii, recomandari, rapoarte, studii etc. Este insa de subliniat in mod deosebit ca transformarea acestor strategii in realitate trebuie sa se bazeze in primul rand si in mod hotarator pe efortul propriu al popoarelor respective.

Principalele direct ii de act iune pentru depas irea subdezvoltarii, deduse din analiza trasaturilor si cauzelor acesteia, se refera la:

a). dezvoltarea agriculturii, vizand: imbunatatirea productiei de alimente; valorificarea uriasului potential pe care il reprezinta mediul rural majoritar, in mare parte neglijat in procesul dezvoltarii acestor tari; cre sterea gradului de ocupare a fortei de munca rurale, abundente, si diminuarea pe aceasta cale a 'somajului deghizat"; sporirea treptata a veniturilor rurale si cres terea dimensiunilor pietei interne solvabile; diminuarea exodului populatiei rurale spre marile orase si evitarea amplificarii aglomeratiilor urbane care genereaz a mari dezechilibre; crearea unor disponibilitati de export si obtinerea pe aceasta cale a unor resurse valutare necesare importurilor de factori de productie deficitari, necesari diversificarii in continuare a economiei etc.

Pentru ca agricultura s a-si recastige locul de baza in economia tarilor subdezvoltate si sa se poata transforma intr- un motor eficace al dezvoltarii sunt necesare numeroase conditii: o reevaluare a strategiei dezvoltarii agricole, astfel incat s a se evite efectele catastrofale ale aplic arii mecanice a unor metode si tehnici neadecvate, adesea inspirate din lumea occidentala, dar care au dus in unele cazuri la degradarea si compromiterea celei mai importante resurse - pamantul; crearea infrastructurilor necesare (cai de comunicatie, silozuri si depozite, institutii comerciale si de credit) care sa ofere conditii pentru o valorificare corespunzatoare a productiei agricole, dar si pentru ridicarea nivelului de trai al populatiei rurale; cre sterea preocuparilor pentru ridicarea gradului de alfabetizare a lumii satelor si formarea sa profesionala in vederea depasirii stadiului traditional, rudimentar, lipsit de eficacitate; asigurarea unui material biologic de calitate ridicata, adecvat conditiilor pedo-climatice locale, pentru cresterea randamentului agricol; diversificarea product iei agricole, in raport cu conditiile pedo-climatice, cu nevoile de autoconsum si cu cerintele pietii interne si externe; sprijinirea de catre stat a agriculturii pentru incurajarea productiei agricole etc.

b). diversificarea activit atilor economice din lumea satelor, pentru mai buna valorificare a resurselor naturale locale si pentru ocuparea mai deplina a fortei de munca rurale. Pe masura aducerii ruralului la viata economica intensa, in acest mediu s-ar putea dezvolta si diversele servicii pentru populatie si chiar turismul organizat;

c). promovarea industrializa rii, pe baza unor strategii adecvate, pe etape care sa tina seama de specificul local, de resursele disponibile, de calitatea fortei de munca, de piata interna si dinamica acesteia, de posibilitatile oferite de cooperarea externa regionala. Nu insa o industrializare conform modelului adoptat in primii ani ai asisten tei acordate tarilor in curs de dezvoltare dupa al doilea razboi mondial pe baza credintei ca a sca pa de saracie si a beneficia de o dezvoltare economica eficienta presupunea transferul de industrie grea dinspre tarile cu o economie dezvoltata. 'A fost de fapt o imensa greseala, un vis spulberat. Au fost ignorate sau neglijate cele doua cerinte majore: o stabilitate politica si o cultura generala a maselor. Combinatele siderurgice, hidrocentralele si stralucitoarele aeroporturi ce zac alaturi de atatia oameni ignoranti au devenit sterile monumente ale erorii si ale esecului'

d). asigurarea formarii cadrelor calificate si inalt specializate nationale, orientarea acestora spre domeniile prioritare ale economiei si crearea condit iilor necesare pentru diminuarea sau chiar stoparea 'exodului creierelor". O salarizare mai buna a cadrelor ar putea diminua acest exod, dar nu opri, deoarece adesea speciali stii is i parasesc tara nu in cautarea unor salarii mai mari, ci a unor conditii mai bune pentru afirmare.

e). reforma administratiilor publice, a statului este necesara pentru diminuarea birocrat iilor sufocante, a coruptiei si incompetentei - adevarate cancere ale acestor societati subdezvoltate;

f). modificarea comportamentului agent ilor economici, stimularea economisirii nat ionale si sprijinirea de catre stat a efortului investitional privat prin incurajarea trecerii la mecanismele pietii, care sa contribuie la o mai buna alocare a tuturor resurselor.

g). acordarea unei mai mari atentii protejarii mediului inconjurator, al carui echilibru este mult mai amenintat decat in alte tari, datorita resurselor insuficiente necesare adoptarii celor mai noi tehnologii nepoluante, pe de o parte, s i a tendintei de a trece la o exploatare 'salbatica" a resurselor naturale, adesea prin procedee extrem de d aunatoare mediului, din dorinta de a compensa absenta altor resurse, pe de alta parte.

Principalele forme de sprijin pe plan international a eforturilor tarilor subdezvoltate de depasire a conditiei lor actuale se refera la:

a). participarea tarilor dezvoltate si a organismelor mondiale specializate la finantarea dezvolt arii din aceste tari, data fiind insuficienta resurselor investitiilor interne. Acest obiectiv cuprinde doua categorii distincte de operatiuni:

ajutorul public pentru dezvoltare, oferit de tarile industrializate si, incepand din anii '80, de unele state membre ale OPEC cu importante excedente comerciale;

acordarea de imprumuturi guvernamentale, din partea organismelor internationale specializate (in primul rand Banca Mondiala) si din partea marilor banci private.

b). acordarea de asistenta tehnica s i financiara, care vizeaza furnizarea catre statele subdezvoltate a serviciilor unor experti de inalta calificare, sprijinirea guvernelor in formarea efectiva a personalului local, oferirea mijloacelor necesare sau chiar sprijinirea crearii institutiilor proprii de formare a cadrelor nationale, asistenta pentru programe si sectoare specifice, asistenta in legatura cu balanta de plati si, la nevoie, sprijin bugetar, participarea la finantarea cheltuielilor de functionare a bancilor si institutiilor financiare locale etc. In lucrarea mai sus citata, John Kenneth Galbraith propune chiar un organism international pentru prega tirea profesorilor - format din profesori ai profesorilor - considerat una dintre nevoile majore ale dezvoltarii. 'Educatia trebuie sa stea la baza strategiei de dezvoltare a oricarui domeniu de activitate

Beneficiind de o populat ie educata, progresul economic devine, intr-o oarecare masura, inevitabil'

c). adoptarea unor masuri de politica comerciala care vizeaza in esenta cresterea si diversificarea exporturilor acestor tari.

d). transferul si dezvoltarea tehnologiei prin sprijinirea tarilor subdezvoltate in edificarea si consolidarea infrastructurilor lor institutionale si chiar infiintarea unor centre tehnologice proprii.

Vectorul principal al transferului si dezvoltarii tehnologiei il constituie corporat iile multinationale. Interesele acestora intra adesea in contradictie cu cele ale tarilor gazda, iar eficienta activitatilor lor pe directia diminuarii subdezvoltarii este pusa uneori sub semnul intrebarii, din cel putin trei motive: intrarile de capital au esuat in incercarea de a crea oportunitatile anticipate de locuri de munca pentru popula tia locala intrucat nivelul inalt al tehnologiilor a generat un numar relativ redus de locuri de munca, in primul rand. Pe de alta parte, repatrierea profiturilor si a dobanzilor imprumuturilor a provocat dificultati privind echilibrul balantei de plati. In al treilea rand, adesea guvernele din tarile gazda nu pot influenta deciziile privind investitiile efectuate de corporatiile multinationale, adoptate la sediile lor din tarile dezvoltate.

Prin adoptarea tuturor acestor masuri, programe, strategii, proprii sau internationale, se spera prin programul adoptat in "Declarat ia Mileniului" de la New York, din septembrie 2000, ca pana in anul 2015 sa fie diminuata aria subdezvoltarii, sa fie create bazele pentru continuarea luptei impotriva saraciei pe un trend descendent al acestui grav flagel al omenirii.