Validarea modelului lui becker si fuest. testare pe perechea de tari austria-romania

VALIDAREA MODELULUI LUI BECKER SI FUEST. TESTARE PE PERECHEA DE TARI AUSTRIA-ROMANIA

Modelul

m ales acest model pentru a demonstra ideea controversata cum ca anumite tari pot fi impulsionate sa permita transferul de profit al unor companii catre jurisdictii fiscale mai permisive. Explicatia ar fi ca o innasprire a politicii preturilor de transfer de catre unele tari cu un nivel ridicat al taxarii conduce la o competitie mai agresiva (bazata pe rata de taxare) din partea tarilor cu un nivel scazut al taxarii profitului.[1]

Un istrument foarte des folosit de catre multinationale pentru a transfera o parte din profit catre subsidiarele din strainatate este reprezentat de manipularea preturilor de transfer. Desi OECD promoveaza principiul arm's length, in practica, exista numeroase cazuri in care preturile de transfer sunt manipulate de catre firme si indepartate de la preturile pietei.[2]

In prezent, este foarte raspandita ideea ca guvernele ar trebui sa desfiinteze paradisurile fiscale pentru a evita neplata taxelor de catre firmele multinationale. Totusi, teoria privind taxarea internationala prevede ca permiterea transferului de profit catre jurisdictii fiscale mai permisive poate avea si efecte benefice. Intuitia ce sta la baza acestei afirmatii este ca acest transfer imbraca forma unei discriminari prin pret ce reduce intensitatea competitiei fiscale daunatoare.

Se considera un model in care o multinationala poate manipula preturile de transfer pentru a transfera profit dintr-o tara cu un nivel al taxarii ridicat catre o tara cu un nivel scazut. Guvernele au doua instrumente prin care pot interveni: cotele de taxare a companiilor si preturile de transfer de referinta. Pentru a usura exprimarea viitoare, vom nota cu a Austria si cu b Romania. Prin asprirea politicii PT, a va reduce nivelul venitului transferat catre b. Dar, acest lucru conduce pe B la o competitie mai agresiva in ceea ce priveste cota de taxare a companiilor. Astfel, politica PT intampina urmatoarea dilema: sa fortam multinationalele sa declare mai mult venit la nivel local sau sa diminuam competitia fiscala dintre tari?.[3]

In cele ce urmeaza este prezentat in detaliu modelul si concluziile la care au ajuns autorii. Modelul a fost testat folosind valori fictive pentru a ilustra si interpreta relatiile matematice obtinute.

Se considera o lume cu 2 tari, Austria si Romania. Exista un consumator reprezentativ in fiecare tara cu functia de utilitate , unde i=a,b. Cⁱ reprezinta consumul privat din tara i, Gⁱ este un bun public, iar ηⁱ este utilitatea marginala a consumului public[4]. Se presupune ca ηⁱ este ct. si >1 .

, unde Dⁱ >= 0 reprezinta venitul dintr-o sursa exogena data, iar Пⁱ reprezinta venitul din proprietatea firmei.

Cele doua guverne finanteaza Gⁱ printr-o taxa pe veniturile corporative carcaterizata de 2 parametrii: un pret de transfer de referinta si o rata de taxare corporativa

Exista o multinationala reprezentativa detinuta de consumatorul din Austria cu sediul in aceasta tara. Aceasta multinationala este OMV AKTIENGESELLSHAFT[5] cu o societate afiliata in Romania, respectiv PETROM SA. Presupunem ca OMV produce un tip de motorina ce genereaza un venit anterior taxarii notat cu . Acest produs necesita un input (motorina nefiltrata) produs de PETROM si exportat in Austria. Din motive fiscale, se aplica un pret de transfer p pentru acest input achizitionat din Romania. Acest pret se determina in doua etape. Mai intai, Austria stabileste un PT de referinta notat cu . Apoi, OMV poate devia de la acest pret ajungand la un . Aceasta deviatie presupune anumite cheltuieli; exemplu: angajarea unui expert fiscal. Aceste cheltuieli de deviatie de la pretul stabilit de guvern este redat de unde reprezinta un parametru de cost exogen.

Autorii au renuntat la alti parametrii de cost in favoarea inteligibilitatii modelului. Se considera ca singurele cheltuieli pe care le efectueaza OMV sunt cele cu achizitia input-ului si cele cu expertiza fiscala, iar cheltuielile PETROM sunt egale cu zero. Profitul dupa taxare al OMV este redat de ecuatia:

Exista 3 pasi decizionali:

Autoritatea austriaca determina PT de referinta ;

Ambele tari stabilesc simultan cota de taxare a profitului companiilor ; fiecare tara considera cota celeilalte tari ca fiind data;

OMV stabileste PT final .

Echilibrul modelului

Echilibrul se determina printr-o inductie inversa, incepand cu pasul 3). In acest pas, PT de referinta si cotele de taxare ale profitului din cele 2 tari sunt date.

Din 2007 pana in prezent, cota de taxare folosita de Romania este de 16% si 25% in cazul Austriei.[6]

Vom face presupunerea ca autoritatea austriaca a stabilit, printr-o analiza comparativa, =0,7 EUR/litru motorina nefiltrata. Deasemenea, consideram costul firmei cu asistenta fiscala de 0,1EUR/litru produs, iar = 1,2 EUR/litru de produs final. Pentru a usura calculele, se considera ca dintr-un litru de motorina nefiltrata se obtine tot un litru de produs final.

Am considerat = 4 si = 5. Utilitatea marginala a consumului public din Romania se considera mai mare decat cea din Austria. Explicatia este ca pentru bunul public din Austria apare mai repede starea de saturatie datorita nivelului de trai superior fata de cel din Romania.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

OMV isi maximizeaza profitul prin stabilirea urmatorului nivel al (se deriveaza relatia (1) dupa ):

Din relatia (2) reiese ca firma va devia de la doar daca ratele de taxare din cele 2 tari difera. In cazul nostru, cotele difera.

Folosind relatia (1), vom obtine:

La pasul 2), tarile isi seteaza cotele de taxare astfel incat sa maximizeze utilitatea rezidentilor sai.

Pentru Austria, constrangerea bugetara va fi data de relatia:

Guvernul austriac maximizeaza utilitatea rezidentilor dupa , luand in considerare constrangerea (3) si .

Conditia de optim pentru cota de taxare a profitului companiilor din tara a poate fi exprimata astfel:

Se poate arata ca derivata a doua , rezulta functia este strict concava in . Asa cum era de asteptat, marirea cotei de taxare aduce mai mult venit la bugetul de stat, insa va impulsiona firma sa transfere venit catre Romania printr-un PT mai mare.

In continuare, sa analizam politica fiscala a Romaniei care este echivalenta cu maximizarea venitului fiscal. Constrangerea bugetara va fi data de relatia:

Cota de taxare optima este obtinuta din:

O conditie a modelului este aceea ca rata de taxare este optima daca elasticitatea bazei de taxare este unitara: . Se poate arata ca . Ecuatia (6) poate fi aranjata astfel:

Sistemul realizat din ecuatiile (4) si (7) ne va facilita aflarea celor 2  rate optime de taxare. Astfel se va obtine:

In final, am ajuns la pasul 1) prin inductia inversa. Avand cotele de taxare, interesul celor 2 tari in ceea ce priveste PT de referinta este diametral opus. Bunastarea tarii a este strict descrescatoare in , , in timp ce bunastarea tarii b este crescatoare in : . Tara a ar prefera sa seteze o valoare cat mai mica pentru . Lucrurile sunt mai complicate, insa, daca luam in considerare impactul lui asupra competitiei fiscale la pasul 2). In acest punct, putem spune ca:

Afirmatii ale modelului si interpretari:

Afirmatia 1: O crestere a PT de referinta (o relaxare a polticii PT a Austriei) va mari nivelul cotei optime de taxare .[7]

Daca scade (tara a impune un PT de referinta mai strict), baza de taxare a tarii b scade deasemenea. Acest lucru impinge tara b la o competitie fiscala mai agresiva prin reducerea cotei de taxare deoarece scaderea bazei de impozitare scade costul acestei reduceri.

Efectele acestei reduceri asupra bunastarii statului a sunt importante:

- se reduce baza de taxare a tarii a (mai mult profit va fi transferat catre tara b)

- creste venitul dupa taxare al rezidentilor tarii a; primul efect, insa, il devanseaza pe acesta (o reducere a cotei de taxare din tara b diminueaza bunastarea tarii a) [8]

O alta intrebare importanta este: cum afecteaza cresterea rata optima de taxare ? O crestere a lui are un efect direct negativ asupra bazei de impozitare a tarii a (fapt care, ceteris paribus, conduce la o mai mica), dar totodata reduce transferul de profit datorita cresterii (fapt care, ceteris paribus, duce la cresterea ). Autorii au ajuns la urmatorul rezultat:

Afirmatia 2: O crestere a duce la o crestere a cotei optime ³⁸

i) daca  sau

ii) daca si

Conditia i) se verifica astfel:

Verificam acum conditia ii):

=> o crestere a de catre Austria va duce la o crestere a cotei optime

Astfel, o conditie suficienta pentru ca PT de referinta sa creasca ambele cote de taxare este ca preferinta tarii a pentru bunul public sa fie suficient de mica.

Autorii au demonstrat prin relatii matematice ca este optim pentru tara a sa aleaga un nivel al PT de referinta superior celui minim absolut posibil (zero).

In prezent, autoritatea fiscala austriaca nu solicita intocmirea unui dosar de preturi de transfer de catre contribuabili. Deasemenea, nu exista norme specifice de penalizare a neconformitatii cu principiul arm's length.[9]

O inasprire a situatiei curente de catre autoritatea fiscala austriaca ar conduce (conform modelului prezentat), la o reducere a . Acest lucru s-ar concretiza intr-o reducere a transferului de profit in strainatate (in cazul modelului, Romania) si la marirea directa a bazei de impozitare. Nu trebuie, insa, neglijat faptul ca bugetul public al Romaniei se bazeaza, intr-o mare masura, pe contributiile marilor companii cu capital strain, precum OMV. Astfel, in cazul in care Austria si-ar mari pe termen scurt baza de impozitare prin micsorarea , raspunsul Romaniei nu se va lasa asteptat prea mult, guvernul roman micsorand cota de taxare a profitului companiilor pentru a atrage investitorii austrieci. Romania va fi avantajata de aceasta situatie datorita costului redus al ,,taierii cotei de taxare" (baza de impozitare mai mica datorata nivelului mai mic al profitului transferat in Romania de catre OMV). Acest lucru ar putea avea un impact negativ, per total, asupra bunastarii Austriei.

O solutie pe care o poate alege Austria este sa creasca , cu respectarea conditiilor de la afirmatia 2. Astfel, va creste, rezultand un nivel al veniturilor fiscale posibil mai mare decat in cazul micsorarii .

Masuri de relaxare a politicii guvernamentale a PT:

- Obtinerea unui APA de catre contribuabilii cu sediul in Austria este, deocamdata, nereglementata.[10] Daca s-ar usura usura obtinerea acordului, contribuabilii ar transfera mai usor profit in strainatate, deci ar creste. Deasemenea, s-ar reduce si costurile de conformitate ale firmelor. Inlesnirea procedurii de obtinere a APA ar fi o masura benefica pe care autoritatile austriece ar putea sa o urmareasca in viitorul apropiat. Romania beneficiaza de o procedura de obtinere a APA[11], insa ea si-ar putea imbunatati atractivitatea fata de investitori prin reducerea costurilor de obtinere a acestora. Autoritatile ar trebui sa implementeze, dupa modelul Germaniei[12], un ghid APA pentru a micsora ingrijorarile investitorilor privind posibilitatea respingerii cererii pentru obtinerea unui astfel de acord.

- O alta masura pe care o poate experimenta temporar Austria este reducerea presiunii controalelor fiscale asupra companiilor austriece cu filiale in tari straine[13]. Astfel, costul de conformitate al firmelor cu principiul arm's length ar scadea si, deasemenea, ele ar fi stimulate sa transfere mai mult profit catre filiala din strainatate.

- povara dovezii pentru contribuabil este destul de redusa in Austria[14], insa mereu se pot aduce imbunatatiri in sensul diminuarii birocratiei resimtite de firme atunci cand incearca sa-si apere natura corecta a tranzactiilor efectuate. In Romania, se observa o povara mai mare datorita obligativitatii intocmirii dosarului de PT, insa situatia din cele doua tari este asemanatoare din acest punct de vedere.

- imbunatatirea colaborarii dintre autoritatea fiscala si cea vamala ar conduce la niste costuri mai mici pentru companii; astfel, s-ar reduce investigatiile asupra acelorasi tranzactii sau diferentele dintre ajustarile efectuate asupra bazei de impozitare de catre cele doua autoritati. In cadrul modelului analizat, compania austriaca ar pierde mai putin timp si resurse pentru apararea in fata celor doua autoritati a PT folosite in tranzactiile controlate cu afiliata din Romania. In prezent, in ambele tari, cele doua autoritati nu formeaza, in majoritatea cazurilor, un corp comun de investigatie[15] pentru controalele efectuate companiilor ce efectueaza tranzactii transfrontaliere.

Acest model demonstreaza cum o tara poate fi motivata sa accepte transferul partial de profit al unor multinationale catre tari cu o politica fiscala mai relaxata. Motivatia consta in cresterea de catre aceste tari a ratelor de taxare. O strictete mai mare a politicii PT poate fi daunatoare deoarece celelalte tari vor reactiona printr-o mai accentuata scadere a cotelor. Astfel, tara in care isi are sediul multinationala (tara sursa sau tara de rezidenta) actioneaza ca un lider Stackelberg[16] prin determinarea parametrilor competitiei fiscale.[17] Prin permiterea tarii rival sa impoziteze baza ce ar fi trebuit sa apartina integral liderului, tara sursa "cumpara" cote de taxare superioare si un potential nivel superior al bunastarii generale. Acest studiu respinge ideea ca un volum al taxarii mai mare in tara de rezidenta diminueaza competitia fiscala dintre tari.