Echilibrul financiar in acceptiunea bilantului functional al intreprinderii

ECHILIBRUL FINANCIAR IN ACCEPTIUNEA BILANTULUI FUNCTIONAL AL INTREPRINDERII

Se prezinta conceptia functionala conform careia intreprinderea reprezinta o entitate economica si financiara care exercita, in raport cu dezvoltarea sa anumite functii (functia de productie sau de exploatare, functia de investire sau dezinvestire, functia de finantare), circumscrise pe cicluri de operatiuni. In acest sens, un instrument important de masurare a starii de echilibru a intreprinderii este fondul de rulment, considerat cel mai important indicator al echilibrului financiar, fiind rezultatul arbitrajului intre finantarea pe termen lung si finantarea pe termen scurt. Analiza functionala evidentiaza in special activitatea intreprinderii si rezultatele acesteia, pe baza informatiilor furnizate de contul de profit si pierdere cu determinarea soldurilor intermediare de gestiune si a capacitatii de autofinantare. O alta modalitate utilizata de analiza financiara, avand ca obiect determinarea rentabilitatii si a riscului este metoda ratelor, avand in vedere ca intelegerea mecanismului de functionare a unei intreprinderi necesita determinarea si interpretarea ratelor sale.

Intreprinderea, potrivit conceptiei functionale, reprezinta o entitate economica si financiara care exercita, in raport cu dezvoltarea sa anumite functii (functia de productie sau de exploatare, functia de investire sau dezinvestire, functia de finantare), circumscrise pe cicluri de operatiuni , astfel:

a) ciclul de investitii, cuprinde ansamblul deciziilor luate pe linia achizitionarii de active care raman la dispozitia intreprinderii o perioada indelungata de timp. Durata ciclului de investitii depinde de caracteristicile tehnologice ale activitatii, de performantele tehnice si de politica de investitii a intreprinderii.

b) ciclul de productie se situeaza in centrul analizei functionale, iar realizarea sa presupune parcurgerea urmatoarelor faze:

- in faza de aprovizionare se constituie un stoc fizic de materii prime

- faza de productie corespunde procesului de transformare a stocurilor fizice de materii prime, in productie in curs de fabricatie si, respectiv, in produse finite

- faza de comercializare presupune ca intreprinderea sa asigure pe de o parte finantarea pe perioada cat produsele finite sunt in stoc, iar pe de alta parte, sa dispuna de sursele financiare necesare angajarii unor noi cheltuieli de comercializare pana in momentul vanzarii respectivelor produse finite. (se realizeaza la sfarsitul procesului de productie se constata un flux de produse finite, al carui cuantum este reprezentat de ansamblul costurilor angajate in fabricatie.)

- faza de incasare a creantelor echivaleaza cu stingerea respectivelor debite (         stingerea creantelor reprezinta momentul trecerii catre ultima faza a ciclului de exploatare) .

c) ciclul de finantare cuprinde ansamblul operatiunilor ce au loc intre intreprindere si proprietarii de capital (actionari, creditori) si permite ca intreprinderea sa faca fata decalajului dintre fluxurile monetare de intrare si iesire generate de ciclul de exploatare.

Pentru a face fata nevoilor sale de finantare, o intreprindere trebuie sa-si utilizeze propriile resurse sau sa procure resurse din exterior. Resursele interne sunt generate de activitatea desfasurata, dand continut notiunii de capacitate de autofinantare (CAF), cunoscuta si sub denumirea de marja bruta de autofinantare. Finantarea intreprinderii din resurse proprii este denumita autofinantare, pentru a o delimita de finantarea de origine externa. Calculul CAF pe baza metodei aditive prezinta si un dezavantaj major, si anume faptul ca poate sa conduca la erori de interpretare. Se poate crea imaginea ca marimea indicatorului ar putea fi majorata prin ajustarea componentelor sale, in special prin cresterea amortizarilor. O asemenea impresie este falsa, intrucat o amortizare sporita conduce la o diminuare a rezultatului, astfel incat nivelul CAF ramane neschimbat.