Tipologia intreprinderilor de productie industriala

Exista numeroase clasificari ale intreprinderilor industri-ale, de fiecare data luandu-se in considerare anumite criterii. In continuare prezentam o clasificare a intreprinderilor, dupa unele criterii, cum ar fi:

1) Dupa forma de proprietate sunt:

a) Intreprinderi de stat:

proprietarul intregului patrimoniu  este statul;

intreprinderile de stat se organizeaza si functioneaza sub forma de regii autonome sau societati comerciale.

Regiile autonome:

se pot infiinta prin hotarari guvernamentale, pentru cele de interes national sau prin hotarari ale organelor administratiei locale pentru cele de interes local;

sunt intreprinderile constituite si functionate in ramurile strategice ale economiei nationale (energetica, exploatarea minelor si gazelor naturale, posta si telecomunicatiile, transporturile feroviare, industria de armament si alte domenii);

sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara;

pot cuprinde in structura lor uzine, ateliere, sucursale si alte asemenea subunitati necesare realizarii obiectului lor de activitate;

pot fi si ele la randul lor de doua feluri:

regii autonome cu conducere directa, daca functiile ei economice si financiare sunt incredintate unor functionari de stat;

regii autonome cu conducere indirecta, daca aceleasi functii sunt concesionate sau inchiriate unor persoane sau intreprinderi particulare;

se caracterizeaza in general prin urmatoarele elemente:

este proprietara patrimoniului sau pe care il foloseste in mod autonom;

intocmeste anual un buget de venituri si cheltuieli, bilant contabil si cont de profit si pierderi;

din veniturile realizate, dupa acoperirea cheltuielilor regia autonoma constituie fondul de rezerva si fondul de dezvoltare;

regia autonoma este condusa de un consiliu de administratie format din 7-15 persoane;

dobanzile, amortizarea investitiilor si rambursarea creditelor se acopera din veniturile realizate.

Societatea comerciala:

este o persoana juridica care efectueaza activitati de productie si comercializare in scopul obtinerii de profit;

reprezinta forma principala de intreprindere;

sunt conduse de directorul general in baza unui contract de management incheiat de Adunarea Generala a Actionarilor; directorul general constituie Consiliul de Administratie si Comitetul de Directie, ca organe participative ale managementului;

cele mai raspandite sunt:

- Societatea in nume colectiv (SNC)

este o societate de persoane cu numar redus de asociati;

obligatiile sociale sunt garantate de toti asociatii;

in cazul falimentului atat societatea cat si asociatii sunt declarati faliti.

- Societatea pe actiuni (SA):

este o societate de capitaluri divizate in actiuni;

actiunile sunt transmisibile;

actionarii sunt raspunzatori numai in limita capitalului social al fiecaruia.

- Societatea cu raspundere limitata (SRL):

- este o societate de capitaluri, iar raspunderea este limitata la aportul social;

- aportul social este format din parti sociale;

numarul de asociati nu poate fi mai mare de 50.

b) Intreprinderi particulare:

- patrimoniul apartine unei persoane sau unui grup de persoane fizice care au avut de altfel initiativa crearii lor.

c) Intreprinderi mixte:

- in cadrul carora exista participanti la crearea si utilizarea patrimoniului atat din partea statului cat si din partea unor persoane fizice particulare.

2) In functie de modul de constituire si utilizare a patrimoniului, intreprinderile pot fi:

a) Intreprinderi particulare individuale:

- sunt proprietatea unei persoane fizice, dar care poate utiliza unul sau mai multi salariati;

proprietarul este responsabil de patrimoniul intreprinderii;

numarul de salariati este mai mic de 10;

creatorul unei astfel de intreprinderi, denumit si antreprenor, este responsabil asupra bunurilor sale proprii, intre-prinderea facand parte din patrimoniul sau, ca si celelalte bunuri ale sale;

in aceasta categorie de intreprinderi fac parte cele ce acti­veaza, de regula, in activitati comerciale, pescuit, agri­cultura, distributie, gararea autoturismelor s.a.;

din randul acestor intreprinderi fac parte si intreprinderile arti­zanale, care pot cuprinde un numar de salariati mai mic de 10 per­soane si la care munca desfasurata poate fi una de fabricatie sau de reparatie;

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

proprietarul acestei intreprinderi, posedand o anumita calificare profesionala, participa efectiv la munca desfasurata;

intr-o tara cu economie de piata numarul acestor intreprinderi private individuale este foarte mare in raport cu numarul celorlalte ti­puri de intreprinderi, in Franta ele depasind 60% din totalul acestora;

b) Intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata:

- patrimoniul intreprinderii este separat de cel al proprietarului;

responsabilitatea antreprenorului (proprietarului) este limitata numai la patrimoniul intreprinderii.

c) Intreprinderi societare:

capitalul societatii este repartizat intre doua sau mai multe persoane, fiind divizat in titluri numite actiuni sau parti sociale;

asociatii au dreptul sa partici­pe la conducere;

- au personalitate juridica;

asociatii primesc dividende;

sub raport juridic aceste societati beneficiaza de personalitate juridica, putand efectua in numele lor toate operatiile necesare unei bune functionari;

ea nu are limita legala ca numar maxim de asociati, el fiind de regula redus, numarul minim fiind de 2. Respon­sabilitatea asociatilor este totala, conducerea fiind asigurata de una sau mai multe persoane, titlurile emise fiind denumite parti sociale.

d) Societatea anonima cu responsabilitate limitata:

face parte din randul societatilor de capitaluri, putand avea un numar de asociati minim de 2 si maximum de 50;

responsabilitatea asociatilor este li­mitata la aportul lor social;

poate fi condusa de o persoana, titlurile emise fiind sub forma partilor sociale;

e) Intreprinderi cooperatiste:

- se creeaza pe baza participarii mai multor persoane ce au desfasurat anterior aparitiei cooperativei, activitati similare in calitate de mici producatori;

- fiecare membru cooperator participa in mod egal la managementul cooperativei;

- membrii cooperatori au dreptul in afara salariului la o parte din venitul final, in functie de partea de capital cu care a venit in cooperativa sau a unor prevederi de la constituirea acesteia.

f) Intreprinderi familiale:

patrimoniul se afla in proprietatea membrilor unei familii, care de cele mai multe ori sunt si lucratori in cadrul intreprinderii lor.

3) In functie de apartenenta nationala, pot exista:

a)      Intreprinderi nationale

in care patrimoniul se afla integral in proprietatea unei tari;

b)      Intreprinderi multinationale

ale caror subunitati componente isi desfasoara activitatea in doua sau mai multe tari;

sunt de regula proprietatea unui grup economic international.

c)        Intreprinderi joint-venture:

un numar de persoane fizice sau juridice participa cu capital in proportii diferite din doua sau mai multe tari.

4) In functie de gradul de marime (dependent de numarul de salariati, cifra de afaceri, marimea capitalului sau a profitului) pot exista:

a)      Intreprinderi mari

acestea ocupa o pondere importanta in cadrul economiei nationale, in general si in industrie, in special;

au un grad mare de diversitate, resurse financiare importante, organizate pe un numar mare de niveluri ierarhice si care actioneaza mai greu la schimbarile din mediul inconjurator;

cunosc un foarte mare grad de diversificare si au o mare putere financiara, fructificand re­sursele financiare pe diferitele piete, valorificand puternicul potential organizatoric de care dispun si experienta castigata;

sub raport organizatoric aceste intreprinderi se caracterizeaza printr-o ierarhie bine pusa la punct, cu functiuni separate si cadre specializate in cadrul fiecareia, prin existenta unei tehnologii, capabi­le sa adopte decizii judicioase pe baza unor procese complexe de studii si analize;

in general au o vulnerabilitate mica, exercitand, ca urmare a puterii lor economice, o puternica influenta asupra furnizorilor sub raportul pretului si a conditiilor de livrare, asu­pra pietei, reusind sa influenteze comportamentul acesteia si chiar asupra unor decizii luate de puterile publice;

acestea se afla, de regula, in fruntea unor retele de intreprinderi, asigurand crearea de filiale, pe care le controleaza in diferite grade. Apare ast­fel forma de grupa de intreprinderi sub raport organizatoric, care poa­te fi definita ca un ansamblu de societati intre care exista relatii economice si financiare si care sunt controlate fie de o societate denu­mita mama, fie de o societate de portofoliu, luand in acest caz denu­mirea de holding;

pentru acestea este eficienta in­troducerea unor masini, utilaje si agregate de mare randament sau crearea unei puternice baze de cercetare stiintifica, datorita volumului mare de productie, ceea ce nu este posibil pentru intreprinderile mici.

b)      Intreprinderi mici si mijlocii

proprietatea asupra bunurilor intreprinderii si conducerea activitatii acesteia sunt concentrate in cadrul unui grup relativ mic de persoane, sau proprietarul se confunda cel mai adesea cu managerul;

ele inregistreaza, de regula, cea mai inalta rata de dez­voltare, fiind creatoare de cele mai multe locuri de munca;

sunt intreprinderi dinamice, dar si foarte vulnerabile, datorita dependentei de acelasi client, a cheltuielilor foarte ridicate cu personalul sau a unei prea accentuate specializari in mod deosebit cand sunt subfurnizori, existand si slabiciuni sub raportul gestiunii intreprinderii, cu stocuri supradimensionate sau costuri de productie relativ ridicate.

succesul acestor intreprinderi depinde intr-o mare masura de modul in care conducerea intreprinderii reuseste sa antreneze prin descentralizare colaboratori competenti, capabili sa transpuna in viata strategia adoptata;

intreprinderile mici au intre 1 si 75 de salariati, iar cele mijlocii au un numar de 76 la 200 salariati, cifra lor de afacere ne depasind cateva zeci de miliarde de lei;

nu sunt o reproducere a marilor intreprinderi, intrucat au un anumit specific privind pozitia lor pe piata, capacitatea lor de a atrage personalul, modul de organizare si gestiune;

dintre avantajele mai importante ale intreprinderilor mici si mijlocii pot fi amintite:

a)      dispun de un mare grad de flexibilitate, putandu-se adapta usor la cerintele pietei;

b)      au o mare capacitate de inovare in conditiile concurentei;

c)      sunt creatoare de noi locuri de munca;

d)      dispun de structuri organizatorice simple si suple, cu maximum trei niveluri ierarhice, ceea ce asigura desfasurarea activitatilor cu costuri reduse;

e)      asigura o buna gestiune a resurselor umane;

f)       permit crearea unui sistem de informare direct si a unui control eficient;

g)      contribuie la valorificarea resurselor locale si la o dezvoltare echilibrata a diferitelor zone nationale.

dintre dezavantajele acestora enumeram urmatoarele:

a)      intampinarea de dificultati de ordin tehnologic pentru a face fata concurentei sectoarelor de varf;

b)      dispunerea de un capital relativ redus, ceea ce creeaza greutati in dezvoltarea activitatii;

c)      insuficienta mijloacelor cu caracter comercial care sa permita o confruntare puternica cu intreprinderile concurente;

d)      au un mare grad de specializare care, intr-o conjunctura economica nefavorabila, poate provoca mari greutati;

e)      au un mare grad de dependenta de o singura categorie de clienti, in mod deosebit cand sunt subfurnizori.

experienta mondiala existenta demonstreaza rolul deosebit si importanta intreprinderilor mici si mijlocii in cadrul economiilor nationale; asa, de pilda, ponderea numarului acestora fata de totalul intreprinderilor existente in anul 2000 era de 99,3% in Japonia, de 98% in Canada, de 97% in Italia, de 96% in Franta, de 94% in Germania sau de 97,5% in Austria; in Franta, de pilda, intreprinderile mici si mijlocii cu pana la 499 de salariati detineau 57,9% din totalul efectivului de salariati, 48% din totalul investitiilor, 60,8% din cifra de afaceri si 48,6% din volumul total al exportului[1];

- in Romania, se incurajeaza dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii in contextul restructurarii de ansamblu a economiei nationale.

5) In functie de gradul de continuitate a procesului de productie intreprinderile pot fi:

a)      cu functionare continua pe tot parcursul anului;

b)      cu functionare sezoniera:

aceste intreprinderi ridica probleme speciale de conducere si organizare, cum sunt:

cele referitoare la fo­losirea capacitatii de productie pe o perioada cat mai mare in cursul anului;

permanetizarea pe cat posibil a cadrelor, apro­vizionarea cu materii prime pentru o perioada cat mai mare si buna lor pastrare s.a.

6) In functie de gradul de specializare intreprinderile pot fi:

a)           Intreprinderi specializate

sunt acele intreprinderi in cadrul carora produsele finite sau componente ale acestora se obtin in cantitati mari de produse, in urma unor procese tehnologice omogene;

aceste intreprinderi sunt dotate cu utilaje specializate in executarea operatiilor componente ale procesului tehnologic si cu personal cu calificare corespunzatoare.

b)          Intreprinderi universale

executa o varietate mare de produse in cantitati mici sau chiar unicate;

sunt inzestrate cu utilaje universale pentru executarea unei game cat mai largi de operatii tehnologice si cu forta de munca policalificata, conform cu felul operatiilor tehnologice executate de catre utilaje.

c)           Intreprinderi mixte

in cadrul carora se executa produse in serie sau unicate si care imbina caracteristicile primelor doua tipuri de intreprinderi.

7) In raport cu felul materiilor prime folosite, intreprinderile indus­triale se impart in:

a)     intreprinderi din gru­pa ramurilor industriale extractive;

b)     intreprinderi din grupa ramurilor industriale prelucratoare.

8) In raport cu felul produsului fabricat si destinatia economica intreprinderile se grupeaza in:

a)      intreprinderi producatoare de mijloace de productie;

b)      intreprinderi producatoare de bunuri de consum.

9) In raport cu gradul de specializare, intreprinderile se pot grupa in:

a)      intreprinderi specializate:

aparut ca urmare a procesului de separare sau divizare a unor ramuri industriale, dotate cu utilaj specializat si personal de cali­ficare corespunzatoare, avand procese tehnologice omogene, in ca­drul carora se obtin produse finite sau se efectueaza anumite proce­se asemanatoare din punct de vedere tehnologic;

intreprinderile industriale pot fi specializate pe obiect (uzinele de tractoare, de autocamioane, de masini-unelte etc.), sau tehnologic (diferitele turnatorii, filaturi, tesatorii etc.).

b)      intreprinderi universale:

sunt acelea care executa o nomen­clatura variata de produse, fiecare dintre acestea executandu-se in cantitati mici sau in unicate;

caracteristica acestor intreprinderi o constituie faptul ca folosesc utilaje universale care permit prelu­crarea pe ele a unei mari varietati de produse si o forta de munca cu o asemenea calificare care sa poata efectua anumite operatii teh­nologice la orice produs sau piesa care ar necesita acest lucru.

c)       intreprinderi mixte:

sunt acelea care executa o no­menclatura relativ larga de produse, unele dintre acestea in serii re­lativ mari, iar altele in serii mici sau in unicate;

gradul de specializare a intreprinderilor determina o influenta directa asupra modului de conducere si organizare:

organizarea procesului de productie se face dupa metodele lucrului in flux, dupa principiul pe obiect sau pe produs, in timp ce la intreprinderile universale organizarea procesului se face dupa principiul tehnologic, amplasarea utilajului efectuandu-se pe grupe omogene de masini, in timp ce la intreprinderile specia­lizate organizarea activitatii de gestiune se face in mod centralizat, existand conditii optime de folosire a echipamentelor moderne de prelucrare a datelor, la intreprinderile universale organizarea acesto­ra se face dupa sistemul descentralizat;

- particularitatile de conducere si organi­zare se apropie de cele ale intreprinderilor specializate sau universa­le, dupa marimea seriilor in care este prevazuta fabricarea produselor.

Incadrarea intreprinderilor intr-o clasa sau alta conform acestor criterii de clasificare este importanta din punctul de vedere al managementului; astfel pe baza asemanarilor existente intre diferite intreprinderi din aceeasi clasa pot fi adoptate masuri care sa fie valabile unui numar cat mai mare de astfel de intreprinderi.

Ca orice unitate economico-sociala, intreprinderea moderna de productie are si ea o serie intreaga de functiuni.

Deoarece in continuare ne vom opri asupra acestora, reamintim ca functiunea, ca o grupare concreta a activitatilor omogene si specializate, defineste totalitatea activitatilor ce vizeaza exercitarea uneia sau mai multor tehnici specializate in vederea realizarii unor obiective derivate, rezultate din obiectivele fundamentale ale societatii comerciale.