Progresul tehnico-stiintific contemporan intensifica
procesele de concentrare si specializare si, in aceste conditii, impune forme de
organizare noi. Aceste forme se bazeaza pe diversificarea cooperarii, prin
reorganizarea si extinderea sistemului contractual, prin organizarea unor
activitati comune temporar sau prin variate modalitati de asociere. In tarile
dezvoltare concentrarea productiei are loc prin forme noi de asociere, de
combinare organizatorica a intreprinderilor de tipul holdingului, grupului
etc., in cadrul carora acestea isi pastreaza personalitatea juridica,
asigurandu-se o mai mare putere financiara pe baza centralizarii capitalurilor,
concomitent cu descentralizarea conducerii la nivelul fiecarei unitati
componente. Marile intreprinderi, create prin asociere, isi elaboreaza
strategii pe termen lung, urmarind atingerea unor dimensiuni corespunzatoare
marimii pietelor internationale pe care actioneaza. Se constituie astfel vaste
ansambluri de unitati, prin urmatoarele modalitati: . crestere interna
(acumulare interna); . crearea de filiale, uzine, stabilimente integrate
printr-un sistem unic de control; . crestere externa ca urmare, in special, a
cumpararii de intreprinderi independente, aflate in dificultate financiara; .
cresterea pe baza de acorduri perfectate intre societati in ceea ce priveste
schimbul de produse si crearea de unitati comune.
Forme de asociere a intreprinderilor
Necesitatea asocierii, a formarii grupurilor de
intreprinderi, este justificata de specialisti fie din perspectiva costului
tranzactiilor, fie a relatiilor de proprietate, fie a strategiei manageriale.
Problema performantelor economico-financiare ale intreprinderilor poate fi
abordata nu numai prin prisma relatiilor dintre acestea, a structurii pietei si
a comportamentului lor pe piata respectiva, ci si prin prisma optiunii privind
"internalizarea" activitatilor prin eliminarea relatiilor contractuale cu alte
unitati, ca urmare a asocierii sau a "externalizarii" prin renuntarea la unele
activitati, prin divizarea intreprinderilor sau prin cedarea fabricatiei unor
produse sau componente altor intreprinderi. Prin prisma teoriei internalizarii
activitatilor, asocierea intreprinderilor are rolul de a asigura minimizarea
costurilor tranzactiilor pe baza constituirii unor forme organizatorice care
pot fi considerate atat ca entitati intermediare, situate intre piata si
intreprinderile producatoare, cat si ca o componenta din interiorul grupului de
intreprinderi. In functie de pozitia intreprinderilor care se asociaza
entitatea organizatorica intermediara poate imbraca fie forma reuniunilor
presedintilor consiliilor de administratie si directorilor generali ai
intreprinderilor, fie forma departamentelor operationale care au in componenta
lor compartimente functionale pe principalele domenii de activitate cu
atributii de coordonare a intreprinderilor filiale. Asocierea intre
intreprinderi se poate realiza pe orizontala si verticala. Asocierea pe
orizontala poate lua forme de: fuziune, divizare, participatiune, parteneriat,
gruparea pe baza de contract etc. Asocierea pe verticala cuprinde intreprinderi
din domenii diferite. Modalitatile de internalizare pe verticala pot lua forma
organizarii unor centre de profit. La nivelul grupului central se stabilesc
numai obiectivele comune, de o importanta deosebita. Fuziunea este forma
juridica prin care se realizeaza transferul activelor sau regruparea
patrimoniului mai multor societati; este forma cea mai puternica de alianta,
stadiul final al acesteia. Se practica doua modalitati de organizare a firmelor
multinationale: . amplasarea, intr-o tara sau mai multe tari, a unor filiale de
montaj sau asamblare a unor masini sau utilaje. Aceasta este o forma de
prelungire a exportului, facuta in scopul de a evita masurile protectioniste
ale tarii unde se amplaseaza; . amplasarea unei industrii complete, combinate
de multe ori cu o politica de parteneriat industrial. . cartelul, care este o
intelegere liber consimtita intre mai multe intreprinderi din aceeasi ramura in
vederea realizarii unui obiectiv comun. Intreprinderile din cartel isi
pastreaza personalitatea juridica. Cartelul nu este o noua intreprindere, ci o
asociere ce urmareste eliminarea concurentei; . trustul reprezinta o societate
nou creata, privat a sau publica, constituita pe baza fuziunii mai multor
intreprinderi, prin dizolvarea acestora, pierderea personalitatii juridice in
scopul crearii unei intreprinderi puternice sub o conducere unitara.
Holdingul
- forma moderna de organizare a intreprinderilor in economia de piata
Holdingul
este o societate privata sau publica ce detine o parte insemnata din actiunile
altor societati (intreprinderi) care produc sau vand marfuri, in vederea
asigurarii controlului asupra activitatii acestora. In practica, holdingul
indeplineste doua functiuni: a) asigura majoritatea voturilor in adunarile
generale ale actionarilor si in consiliile de administratie ale societatilor la
care detine actiuni, avand astfel un rol hotarator in controlul desfasurarii
activitatii.
